Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1630/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1630/2009-
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora
JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
JUDECĂTOR 3: Cigan Dana
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în comuna, sat, nr. 633, județul B, împotriva sentinței civile nr. 556/LM din data de 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimatul contestator personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 30.10.2009, completare la motivele de recurs, după care:
Instanța comunică intimatului contestator un exemplar din completarea la motivele de recurs.
Intimatul contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 556/LM din data de 20.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihor a respins exceptia de tardivitate invocata de intimata Casa Judeteana de Pensii B.
A admis in parte contestația formulata de contestatorul domiciliat in loc., nr. 633, com., județul B, in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII cu sediul in O,-, județul B si in consecință:
A obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 25.07.2005, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
A respins restul pretentiilor.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.80588/30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază" ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani.
astfel de concluzie este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, din nr.OUG 4/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin. 1 din Legea 19/2000 prevede că asiguratii care si-au desfasurat activitatea in locurile de munca prevazute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 de ani în aceste conditii beneficiaza de pensie pentru limita de varsta începând cu varsta de 45 de ani. Conform disp. art. 77 din lege stagiul de cotizare in situatia acestor asigurati este de 20 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din copia carnetului de munca al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate in subteran, în temeiul art. 20 alin. 1 lit. a, art. 43 alin.1 si art. 77 din Legea 19/2000, precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, a admis contestația si a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care va emite o noua decizie de pensionare.
Întrucât contestatorul a formulat cererea de chemare în judecată doar la data de 25.07.2008, aceste drepturi vor fi acordate retroactiv doar din data de 25.07.2005.
Avand in vedere că reclamantul a precizat ca ataca ultima decizie de pensionare si că intimata nu a făcut dovada comunicării acesteia cu contestatorul, instanța in temeiul art. 87 din Legea nr. 19/2000 a respins excepția de tardivitate invocată.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatului i-au fost stabilite drepturile la pensie în baza Legii nr. 3/1977 începând cu 1 septembrie 1982.
Întrucât nu s- precizat numărul deciziei de pensionare pe care ar trebui să o modifice sub aspectul valorificării unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, se impune lămurirea dispozitivului sentinței în acest sens, întrucât în atare situație recurenta este în imposibilitatea legală de a pune în aplicare hotărârea instanței.
De asemenea, recurenta învederează că instanța a fost în eroare când a interpretat art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 întrucât a considerat că, stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu ar fi cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ( 30 ani bărbați, 25 ani femei), ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără a exista o fundamentare legală.
Nu poate fi aplicat principiul - la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie -, întrucât HG nr. 1550/2004 a stabilit excepții de la aplicare pentru cei pensionați în perioada 1 iulie 1977 - 31.03.2001 cărora li se aplică stagiul reglementat de Legea nr. 3/1977. A făcut instanța confuzei între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impune a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare ce operau în favoarea celor ce și-au desfășurat activitatea în condiții speciale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Ulterior recurenta a depus la dosar un calcul estimativ privind drepturile de pensie pentru contestator cu stagiu de cotizare de 20 de ani respectiv conform OUG nr. 100/2008 și 209/2008.
Prezent în instanță intimatul contestator a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977 cu începere din 01.09.1982, având o vechime totală în muncă de 41 de ani, o lună, 6 zile, din care 27 ani 7 luni și 6 zile în grupa I de muncă la Exploatarea Minieră - minier subteran.
Actul normativ în vigoare la data deschiderii drepturilor intimatului a fost Legea nr. 3/1977 care în art. 14 stabilit doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare și acordarea unui spor de grupă celor ce au lucrat în condiții speciale - grupa I -II de muncă -, însă, Curtea de Apel Oradeaa avut o practică constantă în astfel de cazuri - sute de dosare fiind astfel soluționate -, în consens cu normele comunitare europene respectiv cele interne astfel cum au fost prevăzute în OUG nr. 4/2005 concluzionând că se aplică principiul - la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie - instituit de HG nr. 1550/2004 și celor pensionați în baza Legii nr. 3/1977 și implicit dispozițiile Legii nr. 19/2000 care în art. 20 alin. 1 lit. a, prevăzut locurile de muncă în condiții speciale, cele din unitățile miniere pentru personalul ce și-a desfășurat activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă. Ca urmare, s-a făcut în astfel de situații aplicarea art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 conform căruia stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani conform și art. 77 alin. 1, 2 din Legea nr. 19/2000, potrivit principiului nediscriminării celor pensionați anterior intrării în vigoare a acestei noi legi a pensiilor, practica constantă în materie reprezentând un bun în sensul CEDO.
În măsura în care s-ar fi dispus altfel, s-ar fi adus atingere speranței legitime a intimatului la dobândirea unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO - cauza Beian/României -, întrucât în situații similare s-a dispus astfel. Deoarece practica judiciară la nivel național a fost diferită raportat la obiectul dedus judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/2008 publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2009 pronunțat un recurs în interesul legii în sensul că procedând în baza art. 329 Cod procedură civilă la unificarea practicii judiciare în materie, concluzionând că celor pensionați în baza Legii nr. 3/1977 care au lucrat în condiții speciale de muncă, li se aplică art. 14 conform căruia singurele beneficii sunt doar reducerea vârstei de pensionare și un spor de grupă. În măsura în care însă s-ar face aplicarea acestei decizii conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă în speță, deși acțiunea intimatului s-a promovat la 25.07.2008 anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial, deci când încă acesta avea legitimă a dobândirii unui bun - conform celor expuse - se aduce atingere art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO iar Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind ratificată de România încă din 1994, face parte din dreptul intern conform art. 20 din Constituție și are prioritate când dispozițiile ei sunt mai favorabile.
Instanța a procedat astfel pentru înlătura o situație discriminatorie, de inechitate a celor pensionați anterior Legii nr. 19/2000 față de cei pensionați în baza acesteia, care au lucrat în situații similare. Ori, în prezent acest aspect este înlăturat de apariția unor acte normative noi în materie - OUG nr. 100/2008, Legea nr. 218/2008, OUG nr. 209/2008 - astfel că, în situația celor ce au promovat litigiile după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deci după ce nu mai puteau avea legitimă a dobândirii unui bun, acestora li se vor aplica noile dispoziții, nu practica judiciară anterioară a acestei curți.
Cât privește faptul că în dispozitiv instanța de fond nu a precizat numărul deciziei de pensionare ce se modifică, acest aspect reiese însă din considerente ca fiind decizia nr. 80588 din 30.06.2005 de recalculare a drepturilor la pensie conform OUG nr. 4/2005 care se regăsește la fila 42, 43 dosar fond, astfel că, nu se impune admiterea recursului doar pentru acest aspect, recurenta având elemente suficiente pentru punerea în aplicare a dispozitivului sentinței ce se întregește cu considerentele acesteia.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în comuna, sat, nr. 633, județul B, împotriva sentinței civile nr. 556/LM din data de 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 15.12.2009
- judecători fond -, -
- dact. gref. - - - 15.12.2009- 4 ex.
- emis 2 com. - 15.12.2009 - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Cigan Dana
