Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1830/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 1830/R/2009
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliată în, nr. 7, județul împotriva sentinței civile nr. 363 /LM din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr 363 /LM din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/30.10.2007 emisă de intimată, pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.01.2006, sens în care obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr. -/30.10.2007 a fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s- arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din datele privitoare la activitate aflate la dosarul de pensie rezultă că soțul acesteia a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate in subteran, respectiv 26 de ani și 7 luni,în temeiul art. 20 alin.1 lit. a, art.44 și art.77 alin.3 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a dispus anularea deciziei nr.-/30.10.2007 si a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani.
Întrucât dreptul la pensia de urmaș a contestatoarei s-a deschis la data de 01.01.2006,instanța a obligat pârâta să acorde drepturile astfel stabilite începând cu data de 01.01.2006 și nu din anul 2005 așa cum în mod nejustificat a solicitat aceasta.
Împotrivaacestei sentințe a formulat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii B, în termen legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului formulat și modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației formulate de contestatoarea.
Recurenta critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în motivare că în condițiile în care soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă și munca depusă în data de 20.05.1980 conform deciziei de pensionare nr. 70662/1980, în mod greșit a considerat instanța de fond că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 19/2000, arătând recurenta că la recalcularea pensiei contestatorului urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977 sub imperiul căreia acesta s-a pensionat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Soțul contestatoarei a fost înscris în categoria pensionarilor pentru munca depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr. 70662/20.05.1980, drepturile de pensie fiindu-i stabilite și acordate în temeiul Legii nr. 3/1977.
Contestatoarei i-a fost emisă decizia privind acordarea pensiei de urmaș nr. -/17.01.2006, iar prin decizia nr. -/30.10.2007 i-a fost recalculată pensia de urmaș utilizându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani conform Legii nr. 19/2000.
Din cuprinsul deciziei de pensionare a soțului reclamantei se reține că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 26 ani și 7 luni, ca miner subteran iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr.3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat, același stagiu de cotizare fiind utilizat și la calcularea pensiei de urmaș a contestatoarei.
Prin cererea dedusă judecății, contestatoarea solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG 4/2005 și prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 20 de ani prevăzut de art.20 din Legea nr. 19/2000, în considerarea activității desfășurată de soțul său în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr.3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de APEL ORADEA, a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de APEL ORADEAa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000 astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr.30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2009 și cum soțul contestatoarei întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare de 20 ani, criticile recurentei privind greșita interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză sunt nefondate, în mod temeinic reținând instanța de fond că, în condițiile în care soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran sunt incidente dispozițiile art. 20 lit. a, art. 44 și 77 al. 3 din Legea nr. 19/2000, aceste dispoziții fiind incidente și în cazul contestatoarei, în calitatea sa de urmaș.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliată în, nr. 7, județul împotriva sentinței civile nr. 363 /LM din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 9 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
06.01.2010
Jud fond,
Dact CC
4 ex/8.01.2010
2 com/
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
