Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 198/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 198/2010 -
Ședința publică din 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul domiciliat în comuna, satul, nr. 304, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1173 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 1.02.2010 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimata a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației și în consecință, recalcularea pensiei contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 16 iunie 2006 - data intrării în vigoare a Legii nr. 226/2006, fără cheltuieli de judecată. Arată că recurentul a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă peste 28 de ani, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 3 și 5 din Legea nr. 226/2006.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1173 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. -/2.03.1999, drepturile fiindu-i stabilite în baza Legii nr. 3/1977.
Din cuprinsul deciziei și respectiv buletinul de calcul nr. -/ 5.09.2005, rezultă că stagiul complet de cotizare avut în vedere pentru determinarea pensiei reclamantului, a fost de 30 de ani.
Legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul, era Legea 3/1977.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
(3) al aceluiași articol prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Curtea a reținut că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare. A stabilit că interpretarea dată de unele instanțe în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Ca atare, arată Curtea, aplicabilitatea prevederilor Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005. De asemenea, în considerentele deciziei se menționează că potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000, nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Chiar dacă practica curentă a instanței a fost în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000 și Legii nr. 226/2006, această practică trebuie în prezent reconsiderată, față de dispozițiile stabilite prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", astfel încât prima instanță și-a reconsiderat practica și a dat eficiență deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a considerat că solicitarea privind recalcularea pensiei prin raportare la alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de Legea nr. 3/1977 pentru bărbați, respectiv de 30 de ani, este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulată și obligarea intimatei la recalcularea pensiei sale cu stagiul de cotizare de 25 ani, cu acordarea retroactivă a drepturilor de pensie din data de 13 iunie 2006 și cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată în esență că sentința este nelegală, dată prin aplicarea greșită a legii, în mod greșit fiindu-i respinsă contestația având în vedere că a desfășurat activitate peste 20 de ani în grupa a II-a de muncă, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 1 și 2 din nr.OUG 4/2005 combinat cu art. 3 și 5 din Legea nr. 226/2006, în mod nelegal instanța reținând decizia nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recursul în interesul legii, în condițiile în care acest recurs a fost introdus în interesul pensionarilor.
Mai arată că prin aplicarea unui stagiu de 30 de ani în loc de 25 de ani la recalcularea pensiei, intimata i-a cauzat un prejudiciu evident, ce se impune a fi reparat prin corectarea modalității de recalculare a pensiei, ca urmare a admiterii recursului.
În drept, invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 1 și 2 din nr.OUG 4/2005, art. 3 combinat cu art. 5 din Legea nr. 226/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamantul nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, pensia acestuia fiind recalculată corect cu stagiul de cotizare de 30 de ani, conform nr.HG 1550/2004 raportat la Legea nr. 3/1977, în acest sens fiind și dispozițiile Deciziei nr. 40/2008 pronunțată în recursul în interesul legii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței sunt nefondate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, astfel că se impune a fi menținută și pentru alte considerente decât cele reținute de instanța de fond.
Recurentul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/1999 reținându-i-se o vechime în muncă întregită la 41 de ani, din care 28 ani, 2 luni și 6 zile în grupa a II-a de muncă și 5 ani, 4 luni și 27 zile în grupa a III-a de muncă, diferența până la 41 de ani rezultând din aplicarea sporului pentru condiții de grupă, prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Prin decizia cu același număr, din 30 noiembrie 2005, i-a fost recalculată pensia acestuia prin utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 30 ani.
Din cuprinsul actelor de la dosar rezultă că reclamantul a desfășurat activitatea de conducător auto în grupa a II-a de muncă, funcție care nu se regăsește în anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006, dar nici în cuprinsul art. 20 din Legea nr. 19/2000.
Legea nr. 3/1977 în baza căreia s-au deschis drepturile la pensie ale recurentului, prevedea o vechime integrală în muncă pentru bărbați de 30 de ani și 25 de ani pentru femei, iar prin faptul că a lucrat în grupa a II- de muncă, conform art. 13 - 14 din acest act normativ, i s-a dat dreptul de-a beneficia de reducerea vârstei de pensionare, pentru fiecare an lucrat în grupa a II-a adăugându-i-se încă 3 luni de zile, aspecte ce se rețin și din considerentele deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii.
Așadar, din cele expuse, nu se poate reține faptul că recurentul ar fi lucrat în subteran sau în condițiile speciale, prevăzute de art. 19 - 20 din Legea nr. 19/2000, Legea nr. 3/1977 nu reglementa un stagiu complet de cotizare ci doar o vechime în muncă necesară ieșirii la pensie, cum corect a reținut instanța de fond, criticile aduse fiind nefondate.
Prin urmare, corect a apreciat instanța de fond că reclamantului nu îi sunt incidente și nu se poate face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000, în speță nefiind incidente nici dispozițiile Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, pentru că nu a desfășurat o perioadă de 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de acest act normativ, pentru care ar fi beneficiat de posibilitatea utilizării unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani la determinarea punctajului mediu anual, activitatea de conducător auto invocată ca fiind în condiții speciale, neregăsindu-se printre cele enumerate în anexa la acest act normativ.
De altfel, recurentul va beneficia de aplicarea nr.OUG 100/2008, nr.OUG 209/2008 și Legea nr. 218/2008 la recalcularea pensiei, situație favorabilă celor ce au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă și nu au beneficiat de măsurile mai favorabile instituite prin prevederile legilor speciale mai sus menționate.
Luând în considerare cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul domiciliat în comuna, satul, nr. 304, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1173 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
jud.fond.Antik -
dact.
4 ex./18.02.2010
- 2 com./
- - comuna, satul, nr. 304, județul
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul B,
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
