Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 229/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
- - - JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 334 din 31.10.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 1751/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Instanța, față de lipsa părților, constată că se poate relua cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, se prezintă av. pentru intimatul.
-. depune împuternicire avocațială de substituire a av. pentru intimatul și chitanța de plată a onorariului de avocat, solicitând judecarea cauzei.
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
-., pentru intimat, având cuvântul, a invocat excepțiile pe care le susține în continuare astfel cum sunt evidențiate în întâmpinarea de la fila 14 dosar, la punctele 1 și 2 și motivele de fond de la punctul 3 din același înscris, cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1017 din 11 mai 2006 Judecătoriei Roman pronunțată în dosarul nr. 4268/2005 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă în evacuare formulată de reclamantul împotriva pârâtului, fiind obligat reclamantul să plătească pârâtului 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea inițială reclamantul a chemat în judecată pârâtul pentru a fi evacuat din spațiul de locuit situat în- din Mun. R, jud.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Roman după pronunțarea prin decizia civilă nr. 3159 din 20 aprilie 2005 prin care a admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 92 din 1 martie 2004 Curții de APEL BACĂU și s-a casat această decizie precum și sentința civilă nr. 2890 din 17 noiembrie 2003 Judecătoriei Roman, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași judecătorie.
S-a reținut că, prin sentința civilă nr. 770 din 9 aprilie 2003 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare s-a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului casă de locuit împreună cu suprafața de 200 mp teren curți - construcții, compusă din 3 camere și bucătărie construită din chirpici și situată în R,-, jud. N, iar pârâtul locuiește la o altă adresă, diferită de cea a reclamantului în R, pe- B, jud. N și într-o altă locuință compusă dintr-o cameră și un paravan în suprafață construită de 24 și cu terenul aferent construcției de 60 mp.
S-a mai reținut că, imobilul a fost al bunicului pârâtului, pârâtul locuind cu acesta de mai mult timp, iar după moartea bunicului a locuit în continuare în imobil împreună cu familia sa.
S-a apreciat că, față de aspectele reținute acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iar Tribunalul Neamț prin decizia civilă nr.334 din 31 octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1751/2006 a respins ca nefondat apelul, reținând că pârâtul nu ocupă nici una din încăperile pentru care reclamantul are titlu - respectiv sentința civilă nr. 770 din 9 aprilie 2003 Judecătoriei Roman, pârâtul deținând doar o cameră și o magazie care nu fac parte din imobilul proprietatea reclamantului.
S-a mai reținut că părțile au roluri fiscale diferite la Primăria R - Direcția Taxe și Impozite, în cauză fiind două imobile care deși alăturate formează unități locative distincte înregistrate la adrese diferite.
Și împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către moștenitoarea testamentară a reclamantului, care a decedat la data de 30 ianuarie 2007. Recursul a fost declarat și motivat în termen.
În motivarea recursului se arată, în esență, că nu i s-a comunicat recurentei hotărârea pronunțată în apel, cerând a fi repusă în termenul de recurs, hotărârea nefiind comunicată nici tatălui care fiind bolnav și netransportabil, era în permanență acasă, iar procedura comunicării prin afișare nu este corectă.
Arată recurenta că, instanțele nu au avut în vedere contradicțiile dintre adresele Primăriei cu privire la existența imobilului situat în- Bis și faptul că pârâtul nu a prezenta nici un act de proprietate pentru imobilul în care locuiește și nici acte din care să rezulte vocația succesorală a acestuia față de numitul.
Susține și că instanțele în rejudecarea cauzei nu au avut în vedere îndrumările stabilite prin decizie de și în mod greșit au interpretat calculul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat reclamantul în alte dosare, ce nu au legătură cu acesta.
Prin întâmpinare, intimatul invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, care nu era legitimată să promoveze recursul și excepția tardivității promovării căii de atac și respingerea cererii de repunere în termen, întrucât potrivit procedurii de comunicare a deciziei civile nr. 334/2006 a Tribunalului Neamț, aceasta s-a realizat prin afișare la data de 22 decembrie 2006, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului deoarece instanțele au pronunțat soluții corecte.
Examinând cauza sub aspectul excepțiilor invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la calitatea procesuală a recurentei, se va aprecia că aceasta are calitate procesuală activă, excepția invocată nefiind fondată întrucât, recurenta -. a avut calitatea de procurator al reclamantului, încă din dosarul nr. 2102/2003 al Judecătoriei Roman, conform procurii judiciare existente la fila 26 dosar din care rezultă că a fost împuternicită de reclamant să promoveze și căile de atac în cauză până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Mai mult recurenta este și moștenitoare testamentară a reclamantului, conform testamentului depus în copie la fila 17 dosar recurs.
Privitor la cea de a doua excepție invocată de intimat se va aprecia că nici aceasta nu este fondată, recursul promovat de recurentă nefiind tardiv, întrucât, verificând dosarul Tribunalului Neamț nr. 175/2006 se constată că decizia recurată nu a fost comunicată și procuratorului reclamantului - respectiv recurentei în cauză, așa cum ar fi fost corect. În această situație termenul de recurs împotriva acesteia nu a început să curgă, fiind în termen să declare recursul, nefiind necesară repunerea în termenul de recurs a recurentei.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel va reține că recursul formulat de recurentă este nefondat întrucât deși instanțele nu au făcut o referire expresă referitoare la adresele Primăriei R, invocate de recurentă prin motivele de recurs, au pronunțat hotărârile având în vedere ansamblul probelor de la dosar, indicând în mod expres probele care au format convingerea instanței în pronunțarea deciziei recurate, respectiv expertiza efectuată în cauză și relații comunicate de Primăria Municipiului R - Direcția de Impozite și Taxe.
Chiar dacă prin adresele emise de Primărie și invocate de recurentă, în motivele de recurs ar fi existat vreun dubiu cu privire la cele 2 unități locative din- și nr. 54 bis, situația a fost clarificată de expertiza efectuată în cauză și relațiile menționate.
Referitor la susținerea recurentei, în sensul că pârâtul nu a depus acte de proprietate pentru imobilul pe care-l ocupă și nici acte din care să rezulte vocația succesorală a acestuia după numitul, se va aprecia că aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât, nu erau necesare în cauză aceste probe, întrucât în raport de obiectul cauzei, trebuiau cercetate doar aspecte privitoare la faptul ocupării de pârât a unor spații de locuit aparținând reclamantului. Or, s-a stabilit că pârâtul nu ocupă nicio încăpere din cele prevăzute în sentința civilă nr. 720 din 9 aprilie 2003 Judecătoriei Roman - care constituie titlul de proprietate al reclamantului.
A mai susținut recurenta că, instanțele nu au avut în vedere îndrumările în decizia de casare cu rejudecarea cauzei, aspect care, însă, nu se regăsește din verificarea efectuată, instanța de fond solicitând, din oficiu, relații de la Primăria R - Direcția de Impozite și Taxe pentru a lămuri situația domiciliilor exacte la care figurau părțile în evidențele acesteia.
Referitor la calculul cheltuielilor de judecată, se va aprecia că nici acest motiv de recurs nu este fondat întrucât, instanțele au avut în vedere la calculul cheltuielilor de judecată datorate de pârât, atât cheltuielile din dosarul soluționat în rejudecare, cât și cele efectuate în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile desființate în recurs de
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel va respinge ca nefondate excepțiile invocate de pârât, privind lipsa calității procesuale pasive a recurentei și a tardivității promovării recursului, iar în baza art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța va obliga recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge excepția privind lipsa calității procesuale active ca nefondată.
Respinge excepția tardivității ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 334 din 31.10.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 1751/2006.
Obligă recurenta să achite intimatului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent.
red./
red.DP/14.03
tehn.DM/ex.2
14/17.03.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
