Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 302/2008
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 87/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxelor judiciare iar în cauză nu s-a depus întâmpinare.
Apărătorul recurentei reclamante depune împuternicire avocațială și contract de asistență juridică, arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat apărător al recurentei reclamante, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, iar în urma rejudecării fondului a se dispune respingerea cererii reconvenționale în totalitate în sensul înlăturării obligației de plată a despăgubirilor pentru investițiile aduse imobilului revendicat în baza Legii 10/2001. Cu cheltuieli de judecată în recurs, fond și apel conform celor la dosar și notei pe care o va depune. În drept invocă art. 304 pct. 8, 9 Cod pr. civ.
În susținerea recursului arată că în mod greșit instanțele de fond au reținut că imobilul a trecut la stat cu just titlu. Potrivit art. 42 din Constituția României din 1965 proprietatea privată putea fi expropriată doar pentru utilitate publică de interes obștesc, iar prin art. 4 din Decretul 467/1974 se stabilea că imobilele treceau la stat la data demolării. În speță, motivul exproprierii (construirea unui cartier de locuințe) nu s-a realizat, iar imobilul nu a fost demolat, antecesorii reclamantei continuând să locuiască în imobil până în anul 1991, când s-a realizat un schimb de locuințe, mai apoi fiind închiriat unor persoane fizice. Susține că imobilul se încadrează în prev. art. 2 lit. g din Legea 10/2001, preluarea fiind abuzivă.
-//-
Susține că nu sunt incidente disp. art. 48 alin 2 din Legea 10/2001, în mod greșit fiind obligați la plata despăgubirilor pentru investițiile făcute la imobilul restituit în baza Legii 10/2001, deoarece nu toate investițiile efectuate de fostul proprietar au fost necesare și utile, conform probelor la dosar. Reiterează aspectul susținut la fond și în apel cu privire la nulitatea raportului de expertiză pentru lipsa convocării reclamantei, deci nu se poate vorbi despre o probă în acest sens, în mod greșit instanța respingând cererea de refacere a expertizei.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
Notă: După dezbateri, se depune la dosar prin registratura instanței, notă de cheltuieli cu acte justificative, din partea apărătorului recurentei reclamante.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3586/2005 pronunțată de Judecătoria Petroșani ( dosar nr. 5128/2003) s-a respins acțiunea civilă înaintată de reclamanta prin mandatar împotriva pârâților și Consiliul Local al Municipiului P, pentru evacuare.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională împotriva reclamantei pârâte reconvenționale și în consecință:
A fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențională să plătească pârâtei - reclamante reconvenționale, suma de 148.092.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a respins capătul de cerere reconvențională privind instituirea în favoarea pârâtei - reclamante reconvenționale a unui drept de retenție asupra imobilului situat în P,-, jud.
A fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențională să plătească pârâtei - reclamante reconvenționale suma de 16.120.520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 148/A/2006, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă ( dosar nr. 7972/2005) s-a admis ca fondat apelul civil introdus de reclamanta - pârâtă reconvențională împotriva sentinței civile nr. 5386/2005 pronunțată de Judecătoria Petroșani și în consecință, s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 943/2007 pronunțată de Judecătoria Petroșani ( dosar nr-) s-a admis acțiunea civilă introdusă de reclamanta prin mandatar împotriva pârâtei și în consecință:
-//-
S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul casă și teren în suprafață de 310 mp, situat în P,-, jud. H și înscris în CF 2310, nr. ord., nr. top. 953/1/2.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei câte 15,00 lei lunar cu titlu de chirie, începând cu data de 01.07.2002, și până la predarea efectivă a imobilului.
S-a admis în parte cererea reconvențională introdusă de pârâta împotriva reclamantei și în consecință:
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 14.809,20 lei cu titlu de despăgubiri.
S-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane introdusă de reclamanta împotriva intervenienților în interes propri SC Com SA și Consiliul Local
Pentru a hotărî astfel, referindu-se la probele administrate, prima instanță a reținut și motivat că, prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din data de 21.09.2006, reclamanta a precizat cadrul procesual în sensul că au calitate procesuală în calitate de pârâtă și SC Com SA P și Consiliul Local P, în calitate de intervenienți în nume propriu, în conformitate cu art. 57 cod procedură civilă, prin formularea întâmpinării la cererea reconvențională.
Consiliul Local P îi succede în drepturi SC Com SA P, prin predarea fondului locativ.
S-a mai reținut că reclamanta este proprietară asupra imobilului casă și teren înscris în CF 2310, nr. ord., nr. top. 953/1b/2, cu cota de 478 parte casă și cota de 63/126 parte teren.
Restul cotei de 4/8 parte din casă și a cotei de 63/126 parte teren aparține proprietarilor și.
În fapt, imobilul înscris în CF, cuprinde două unități locative distincte.
Imobilul proprietatea reclamantei este compus din două camere, bucătărie, hol și teren în suprafață de 310 mp.
Imobilul a fost expropriat și prin dispoziția nr. 1781 din 10.06.2002 a Primarului Municipiului P s-a restituit reclamantei în baza Legii nr. 10/2001, în calitate de moștenitoare a defunctei.
Imobilul proprietatea reclamantei a fost ocupat de pârâtă în baza contractului de închiriere încheiat cu intervenienta SC Com SA
Contractul de închiriere a fost reziliat la 11 iulie 2002 și deși la data de 11.04.2004 pârâtei i s-a repartizat o altă locuință din fondul locativ de stat, aceasta nu a predat imobilul în litigiu reclamantei.
Așa fiind și având în vedere că pârâta a fost de acord cu evacuarea și cu plata unor despăgubiri echivalentei chiriei în sumă de 150.000 ROL/lunar, instanța, văzând și dispozițiile art. 480 cod civil a admis acțiunea
reclamantei, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în P, str.
-//-
-, nr. 2, jud. H, și înscris în CF 2310, nr. ord., nr. top. 953/1b/2 și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei despăgubiri echivalente chiriei, în sumă de 15,00 lei lunar, cu începere de la 01.07.2002 și până la predarea efectivă a imobilului.
S-a mai reținut că din declarațiile martorilor, și și din raportul de expertiză întocmit de expertul a rezultat că pârâta a făcut lucrări de reparații, extindere și îmbunătățiri la imobilul în litigiu a căror valoare actuală de circulație este de 14.809,20 lei.
Lucrările efectuate de pârâtă se încadrează în categoria lucrărilor de conservare și întreținere.
Așa fiind și văzând și dispozițiile art. 53 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 instanța a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și a obligat pe reclamantă să-i plătească acesteia suma de 14.809,20 lei cu titlu de îmbunătățiri aduse imobilului.
Având în vedere că pârâta nu mai locuiește în imobilul în litigiu, capătul de cerere reconvențională privind dreptul de retenție a fost respins.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei i s-a repartizat un apartament din fondul locativ de stat în care și locuiește în prezent.
Având în vedere că din probele administrate în cauză s-a stabilit că pârâta este cea care a suportat costul lucrărilor de reparații, întreținere și extindere la imobilul în litigiu, cererea de chemare în judecată a altor persoane introdusă de reclamantă împotriva intervenienților în interes propriu SC Com SA P și Consiliul Local P, a fost respinsă.
Cheltuielile de judecată s-au compensat în temeiul art. 276 cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - pârâtă reconvențională, în termen, motivat, legal timbrat, solicitând schimbarea parțială a sentinței atacate în sensul respingerii cererii reconvenționale în totalitate.
În motivarea apelului, reclamanta - pârâtă reconvențională a arătat că sentința atacată este netemeinică, deoarece:
Potrivit dispozițiilor art. 49, 53 alin. 3 din Legea nr. -, chiriașii din casele naționalizate restituite foștilor proprietari au dreptul la restituirea contravalorii îmbunătățirilor efectuate numai dacă acestea au fost necesare și utile.
Din procesul verbal de predare - primire a imobilului în litigiu din data de 29.01.2002 al Primăriei P rezultă că la momentul preluării cu chirie a imobilului de către pârâta, casa se afla într-o stare bună, așa încât este evident că îmbunătățirile efectuate la imobil nu au fost necesare și utile, sens în care este și declarația martorului.
Instanța de fond a motivat sentința în baza probei testimoniale efectuată în primul ciclu al judecării cauzei în fond, înainte de casare. Această probă s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 1191 cod civil în sensul că
-//-
s-a permis proba cu martori în dovedirea unor acte juridice cu o valoare de 20.000 RON, în lipsa unul înscris sau a unui început de dovadă scrisă. De asemenea, s-a efectuat și cu încălcarea dispozițiilor art. 189 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă, și cu împotrivirea avocatului reclamantei, martorii fiind foștii socri ai pârâtei, așa încât depozițiile lor trebuie înlăturate, ca fiind persoane interesate în cauză.
Instanța de fond a motivat sentința în baza expertizei tehnice de construcții efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale a căror nesocotire conduce la sancțiunea nulității, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 208 alin. 1 și art. 105 alin. 2 cod procedură civilă, în sensul că nu există la dosar dovezile de convocare a părților.
De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză nu rezultă data și ora la care a avut loc expertiza, menționându-se doar că expertul s-a prezentat la fața locului.
A mai arătat că expertul nu a indicat anul efectuării îmbunătățirilor, gradul lor de uzură în timp, în baza căror documente a putut aprecia care era starea imobilului înainte de a locui pârâta și care sunt îmbunătățirile efectuate de pârâtă.
De asemenea, expertul nu a apreciat din punct de vedere tehnic care anume lucrări efectuate de pârâtă reprezintă "îmbunătățiri" necesare și utile imobilului, el limitându-se la a le enumera și evalua la nivelul anului 2005, lucrările pe care pârâta a pretins că le-a efectuat prin cererea reconvențională.
Totodată, se impune respingerea cererii reconvenționale și luând în considerare declarația martorului, din care rezultă că toate costurile legale de materiale și manoperă au fost suportate de L, prin urmare pârâta nu a suportat nici contravaloarea materialelor și nici a manoperei, ea făcând cerere de reparații la.L și efectuând toate îmbunătățirile cu materiale date de L, iar manopera fiind efectuată de socrul ei, martorul, cu echipa de muncitori al cărei șef era, în timpul programului de serviciu.
Ulterior, în concluziile scrise ( 74 dosar apel) apelanta a precizat motivele de apel, depunând noi motive, astfel a susținut că instanța a ignorat că în cauză sunt incidente prevederile art. 53 alin. 2 ( actualmente art. 48) din Legea nr. 10/2001, în sensul că imobilul a trecut în proprietatea statului fără just titlu ( abuziv) și în această situație devin aplicabile dispozițiile alin. 3 al aceluiași text conform cărora în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubiri revine statului sau unității deținătoare.
A mai susținut apoi că din raportul de expertiză și din proba testimonială reiese că s-au efectuat și alte lucrări decât cele necesare și utile,
respectiv extinderea casei cu o baie și un hol, placate cu faianță, etc, care sunt cheltuieli voluptorii ce nu se încadrează în categoria lucrărilor prevăzute de art. 48 alin. 1 și 5 din Legea nr. 10/2001.
Un alt aspect de nelegalitate îl constituie obligarea sa
-//-
la plata cheltuielilor de zugrăveli și vopsitorii cu nesocotirea prevederilor art. 1447 cod civil și art. 969 cod civil, în sensul că acestea sunt în sarcina chiriașului.
Cu privire la raportul de expertiză, s-a mai formulat o critică nouă în sensul că acesta nu evaluează lucrările, ci le calculează valorile față de suprafața locuinței.
Prin decizia civilă nr. 87/A/7 aprilie 2008 Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar nr-, a fost respins apelul reclamantei - pârâte reconvențională.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor actualului art. 48 din Legea 10/2001 republicată, chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință, prin îmbunătățirile necesare și utile.
În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligația de despăgubire revine persoanei îndreptățite, iar în cazul în care imobilul a fost preluat fără titlu valabil, ea revine statului sau unității deținătoare.
În speță, imobilul a fost expropriat, dar nu a fost demolat.
Cum exproprierea constituie preluare " cu titlu valabil", în mod corect a reținut prima instanță că obligația de despăgubire revine reclamantei - pârâte reconvenționale ca persoană îndreptățită căreia i-a fost restituit imobilul în baza Legii 10/2001, și nu statului sau unității deținătoare.
Cât privește caracterul îmbunătățirilor, se rețin următoarele:
Din declarația martorului ( 68 - dosar fond), rezultă că s-a dat jos tencuiala de pe pereți pe o porțiune de 1,50 înălțime de la sol, întrucât era afectată de umezeală, s-a izolat cu smoală și alte soluții și s-a refăcut tencuiala.
La fel, s-a impus și înlocuirea pardoselii din lemn cu una nouă, reparația acoperișului întrucât lațurile erau putrede și înlocuirea a 200 bucăți de țiglă, refacerea coșurilor de fum întrucât erau stricate. S-a impus de asemenea gletuirea pereților, zugrăvitul casei în interior, vopsitul tâmplăriei și pardoselei. Construirea băii s-a impus cu toate instalațiile și dotările necesare, întrucât casa era dotată doar cu un WC din lemn în curte precum și refacerea canalizării de la bucătărie.
De asemenea, instalația electrică a trebuit să fie schimbată integral, întrucât era veche.
S-a impus refacerea tencuielii și vopsitul casei în exterior, întrucât tencuiala era căzută în unele locuri.
Deoarece exista doar un pentru porci din lemn, mic și distrus, s-a impus ridicarea unor cotețe noi pentru porci, găini și o magazie pentru lemne și cărbune. Întrucât gardul de la stradă era vechi, a trebuit confecționat unul nou, din stâlpi de beton cu plasă de sârmă și lemn, precum și unul din scândură pentru delimitarea terenului aferent locuinței în litigiu de C aferent locuinței vecine.
Același martor a declarat că imobilul în litigiu are o vechime de 90 de ani. -//-
Din declarația martorei ( 82) rezultă că imobilul casă în litigiu era degradat, prezenta igrasie la o înălțime de 1.50 de la sol. Apoi martora relatează că s-au făcut aceleași lucrări menționate și de martorul.
Martora ( 87) a declarat în același sens, respectiv că imobilul avea igrasie în cele două camere, soba de teracotă era defectă, nu era zugrăvit, podelele erau putrede, nu avea baie, dependințele din lemn erau stricate, nu exista grad care să delimiteze imobilul de imobilul vecin, motiv pentru care s-au efectuat lucrările amintite și de ceilalți doi martori.
Procesul verbal de predare - primire a locuinței din 28.02.2002 ( 47 - 49 dosar fond), menționează într-adevăr că starea pereților, dușumelelor și tavernelor a fost bună și că s-au predat 6 uși, 2 ferestre duble masive, 2 ferestre simple, precum și 4 prize, 5 întrerupătoare, 1 tablou distribuție, dar așa cum rezultă din cuprinsul lui, este un proces verbal foarte general, care nu menționează în amănunt starea imobilului.
Așa fiind, față de vechimea construcției și starea sa avansată de degradare, dovedită cu martorii sus - menționați s-a apreciat că lucrările efectuate de pârâtă s-au impus cu necesitate și deci ele se încadrează în categoria celor necesare și utile care-i dă dreptul la despăgubiri potrivit dispozițiile art. 48 din Legea nr. 10/2001.
Chiar și baza și holul și placajele din faianță la care se face critică în punctul arătat din precizarea motivelor de apel intră în categoria lucrărilor necesare și utile, fiind absolut necesare folosirii unui imobil în condiții decente.
Neîntemeiată este și critica formulată în motivul doi de apel, deoarece:
Într-adevăr, proba cu martori nu se poate face pentru dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei.
Dar, în speță nu s-a dovedit cu martori un act juridic, ci o stare de fapt, respectiv starea imobilului și reparațiile efectuate la acesta, situație în care proba cu martori este admisibilă.
Cu privire la declarațiile martorilor și care sunt foștii socrii ai pârâtei, s-a constatat că nu există interdicție expresă legală pentru audierea lor în calitate de martori. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că declarațiile lor sunt subiective, aceasta nu împietează asupra temeiniciei sentinței atacate întrucât aspectele declarate de acești martori sunt dovedite și cu declarațiile altor martori, respectiv și ( 67 apel), care nu pot fi suspectați de subiectivism, precum și cu raportul de expertiză efectuat în cauză.
Criticile formulate în motivul trei de apel și în ultimul motiv din precizarea motivelor de apel sunt de asemenea neîntemeiate.
Aceste critici vizează legalitatea efectuării expertizei.
Într-adevăr, la raportul de expertiză nu sunt depuse dovezile de convocare a părților pentru efectuarea expertizei ( 201), iar prin obiecțiunile
-//-
formulate, reclamanta a invocat nelegalitatea expertizei și a solicitat refacerea lucrării, iar prima instanță a respins această cerere.
Dar, în rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere s-a încuviințat la cererea reclamantei, efectuarea unei noi expertize tehnice de construcții iar ulterior, s-a renunțat la această probă pe motiv că nu are posibilități materiale să o plătească.
Prin urmare, toate criticile legate de efectuarea expertizei nu mai pot fi invocate în apel, câtă vreme la prima instanță reclamanta a renunțat la refacerea expertizei.
Neîntemeiată este critica formulată în punctul trei al precizării motivelor de apel în sensul că lucrările de zugrăveli și vopsitorii efectuate cad în speța de față în sarcina chiriașului potrivit dispozițiilor art. 1447 cod civil, căci devin aplicabile dispozițiile art. 1448 cod civil, potrivit cărora niciuna din reparațiile locative nu cad în sarcina locatarului, când stricăciunile au fost cauzate prin vechime sau forță majoră. Ori, în speță, vechimea imobilului este de peste 90 de ani.
În fine, este neîntemeiată și critica din ultimul motiv de apel.
Declarația martorului ( 81 dosar fond și 85 în rejudecare) nu se coroborează cu declarația martorului ( 68) care a declarat că pârâta și soțul său a plătit contravaloarea lucrărilor, nici cu declarația martorului ( 67 în apel) din care rezultă că numai reparația acoperișului a fost suportată de L, iar restul lucrărilor au fost achitate de familiile și și nici cu interogatoriul intervenientei SC Com SA P ( 41 și 73 înainte de casare) din care rezultă că în evidențele sale nu există cerere prin care soțul pârâtei a solicitat ca această unitate să execute reparații capitale la imobil.
Chiar dacă pârâta nu ar fi plătit pentru lucrările efectuate, având în vedere poziția socrului ei de șef de echipă la intervenientă, aceasta este o chestiune personală a pârâtei, care însă nu poate conduce la exonerarea reclamantei de la plata contravalorii lucrărilor, câtă vreme reclamantei îi profită acum aceste lucrări.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitățile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârilor, în sensul admiterii apelului.
Ca o primă critică a arătat că instanțele au interpretat greșit actul dedus judecății cât și sub aspectul aplicării greșite a legii, schimbând natura litigiului.
Că primul motiv este incident în privința aplicării art. 48 dinLegea 10/2001, care reglementează dreptul chiriașilor la o despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință și că în mod greșit instanțele au reținut că decretul de expropriere este just titlu și, că deși reține că imobilul nu a fost demolat au considerat că exproprierea constituie titlu valabil, astfel că obligația de despăgubire îi revine recurentei; că aceasta este o interpretare greșită deoarece art. 42 al Constituției din 1965,
-//-
exproprierea operează nu pe data emiterii decretului ci pe data la care Statul a intrat în posesia imobilului, și că imobilul nu a fost preluat pentru demolare ci pentru a fi închiriat ( art. 4 din DL. 467/1974). Că în atare situație apare abuzul de drept, deoarece imobilul nu a fost expropriat pentru motivul declarat - construirea unui ansamblu de locuințe - ci pentru a fi închiriat.
C de al doilea motiv arată că au fost încălcate dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, care stabilește în sarcina persoanei îndreptățită la despăgubiri, obligația de a achita chiriașului valoarea îmbunătățirilor necesare și utile efectuate de acesta, dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil. Că în mod greșit instanța de apel a stabilit că imobilul a fost preluat cu titlu valabil, deși a fost restituit apoi prin dispoziția Primarului; că Legea nr. 10/2001 reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv, ca în speța de față.
Mai susține că nici nu există vreun proces verbal de preluare a imobilului de către Statul Român, astfel că acesta se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. "i" din Legea nr. 10/2001 și fiind preluat abuziv, sunt aplicabile dispozițiile art. 48 alin. 2 din aceiași lege.
Că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 49 și 53 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 cu privire la restituirea contravalorii îmbunătățirilor necesare și utile. Din actele scrise rezultă că imobilul a fost preluat în stare bună iar martorul arată ce anume lucrări a efectuat L și care erau necesare și utile.
Mai mult arată că expertiza efectuată în cauză este nulă deoarece s-a făcut fără convocarea recurentei, astfel că nu se poate vorbi de existența vreunei probe în acest sens; că instanța a admis să fie despăgubit fostul proprietar cu contravaloarea tuturor lucrărilor efectuate nu numai a celor necesare și utile, că au fost încălcate și dispozițiile art. 48 alin. 3 ( art. 53 alin. 3 de la data introducerii acțiunii), potrivit căruia " În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine Statului sau unității deținătoare".
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o decizie legală.
În mod corect instanța de apel a reținut că potrivit art. 48 al Legii nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 245/2007, chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință, prin îmbunătățirile necesare și utile. Or se impune aplicarea unitară a legii așa cum a fost modificată, indiferent de momentul introducerii acțiunii.
De asemenea, corect instanțele au reținut că imobilul din litigiu a fost preluat cu titlu valabil prin expropriere, chiar dacă scopul pentru care a fost expropriat nu a fost atins, la dosar existând procesul verbal de predare - primire.
Cu privire la îmbunătățiri, martorul a arătat în amănunt ce anume s-a lucrat la construcții, pe care atât martorul cât
(continuarea deciziei civile 302/2008 dată în dosar -)
și expertul le-a catalogat ca fiind necesare și utile.
Cu ocazia exproprierii au trecut în proprietatea statului și anexele gospodărești care au trebuit a fi refăcute datorită stării în care s-au aflat, împrejurări ce rezultă și din declarațiile martorelor și. De asemenea, s-a avut în vedere și vechimea acestor construcții.
Instanța a reținut de asemenea corect că martorii audiați nu se aflau în grad prohibit de lege, astfel că declarațiile acestora au fost hotărâtoare în pronunțarea deciziei.
De observat că, la cererea reclamantei, în rejudecare s-a dispus efectuarea unui alt raport de expertiză, probă la care aceasta a renunțat, motivând că nu are posibilități materiale, situație în care a achiesat implicit la valabilitatea primului raport de expertiză.
Declarația martorului a fost corect înlăturată, deoarece aceasta nu se coroborează cu nici una din probele dosarului - declarații de martor sau înscrisuri.
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat urmând ca în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva Deciziei Civile nr. 87/A/7 aprilie 2008 Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 2008.
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean - - | JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară - - - - | JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc - - |
Grefier, - |
.
Tehn. 2 ex/03.10.2008
-
- /
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
