Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 310/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 310/2010 -
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O,-, - 4,. A,. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 632 din 3 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator - personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată a comunicat datele solicitate de instanță, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Bihor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 632 din 3 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință a fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare; s-au respins restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, prin decizia nr. -/10.07.1990.
Prin decizia nr. -/30.06.2005 fost recalculată pensia contestatorului în baza dispozițiilor nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de-o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004, și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, prima instanță apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226 din 2006 fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006, în speța de față
Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, funcțiile și locul de muncă al contestatorului, în speță mecanic și fochist locomotive în cadrul (personal din siguranța circulației - a se vedea anexa 2 la Ordinul nr. 447/2003), încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare, este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 5 din Legea nr. 226/2006 prevede că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare".
Din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare al contestatorului, rezultă că acesta a desfășurat activitate în condiții speciale, în domeniul siguranței circulației, timp de 35 de ani și 11 luni, astfel încât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 3 din Legea nr. 226/2006.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 226/2006, instanța de fond a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, nu de 20 de ani cum în mod nejustificat a solicitat acesta, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare, totodată luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către părți.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației formulate.
În motivarea recursului, recurenta intimată Casa Județeană de Pensii B arată în esență că:
- în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 3/1977;
- a fost în eroare instanța când a interpretat art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, opinând fără o fundamentare legală că se aplică alt stagiu de cotizare decât cel impus de Legea nr. 3/1977, care reglementează o vechime integrală în muncă necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, art. 14 alin. 4 al acestei legi acordând doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru cei care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă;
- un alt motiv de recurs vizează inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 226/2006 în cazul în speță, întrucât acest act normativ stipulează că încadrarea în condiții speciale de muncă are loc începând cu data de 1 aprilie 2001, dispozițiile acestui act normativ sunt aplicabile doar pensiilor stabilite după această dată, așadar sub imperiul Legii nr. 19/2000 și nu a Legii nr. 3/1977, iar locurile de muncă sunt doar unitățile prevăzute în anexa 2 la lege, condițiile impuse de acest act normativ trebuind să fie îndeplinite cumulativ;
- totodată, recurenta invocă faptul că s-a făcut confuzie între stagiul de cotizare realizat, care reprezintă vechimea totală în muncă, stagiul complet de cotizare, care este stabilit în mod expres de legiuitor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și respectiv reducerea vârstei standard de pensionare, care nu are legătură cu reducerea stagiului complet de cotizare;
- invocă de asemenea faptul că nu se precizează decizia care urmează a fi anulată.
În drept, invocă art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG 1550/2004.
Prin precizările depuse la 11 februarie 2010, recurenta a prezentat un calcul estimativ al pensiei contestatorului, cu cele două variante, respectiv cu reținerea stagiului complet de cotizare de 25 de ani și nr.OUG 100/2008, arătând totodată că reclamantului i s-au achitat sumele cuvenite în baza sentinței primei instanțe, și în cazul aplicării stagiului complet de cotizare de 25 de ani, nu mai sunt aplicabile prevederile ordonanței de guvern.
Prezent în instanță la termenul din 16 februarie 2010, intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, fără cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Criticile aduse sentinței nu subzistă, soluția pronunțată fiind legală și temeinică, conform practicii constante a instanței.
Intimatul contestator a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/1.10.1991, iar ulterior i-a fost recalculată pensia, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în condițiile în care justifică o vechime totală în muncă de peste 55 de ani, din care 35 de ani și 11 luni în grupa I de muncă, în siguranța circulației, ca mecanic de locomotivă în cadrul Aceste aspecte rezultă și din copia carnetului de muncă aflată la dosarul cauzei.
Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, a stabilit care sunt locurile de muncă în condiții speciale, iar prin anexa 1 pct. 7 la actul normativ, este încadrată ca loc de muncă în condiții speciale și activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, respectiv mecanic de locomotivă.
Prin urmare, corect a apreciat instanța de fond că ocupația avută de contestator se încadrează între activitățile vizând siguranța circulației, având în vedere dispozițiile Legii nr. 226/2006 și ale anexei nr. 2 pct. 46 din Ordinul nr. 447/2003 pentru aplicarea instrucțiunilor privind examinarea medicală și psihologică a personalului din transporturi, cu responsabilități în siguranța circulației, care prevăd că funcția deținută de contestator este funcție cu responsabilități în siguranța circulației.
Așadar, contestatorul îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 19/2000, care obligă casele de pensii județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, astfel că, stagiul complet de cotizare ce urmează a se reține pentru intimat este de 25 de ani, cum corect a reținut instanța de fond.
Este evident că nu este întemeiată critica recurentei intimate privind inaplicabilitatea Legii nr. 226/2006 în cauză, câtă vreme la art. 2 alin. 2 din acest act normativ, se stipulează că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii.
În ceea ce privește stagiile de cotizare, nu reiese din sentință că instanța ar fi făcut confuzie între acestea, dimpotrivă, a evidențiat că stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, conform dispozițiilor Legii nr. 226/2006, și nu de 30 de ani cum a reținut intimata prin decizia contestată.
Nu poate fi primită critica recurentei privind neincluderea angajatorului în anexa 2 la Legea nr. 226/2006, câtă vreme formalitățile trebuiau făcute de angajator, majoritatea unităților din sistemul siguranței circulației regăsindu-se în această anexă, contestatorul neavând nici o culpă în acest sens și în atare situație nu poate fi privat de un drept al său, recunoscut de lege.
Nici ultima critică adusă hotărârii instanței de fond, privind precizarea deciziei de pensie ce se solicită a fi anulată, nu subzistă, câtă vreme aceasta este evidențiată în considerentele sentinței atacate, la fel cum este evidențiată de altfel chiar de către recurentă în întâmpinarea și deciziile depuse de aceasta la dosarul cauzei. De altfel, astfel cum a precizat ulterior, recurenta a și pus în executare hotărârea instanței de fond, modificând decizia respectivă.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I sau a II-a de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de art. 14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art. 8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei) au procedat corect, art. 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță, dat fiind că până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. 11 și 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 și nr. 12.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA, întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului - 11.06.2008 - partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții de APEL ORADEA, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința recurată va fi menținută în totalitate.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1), raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Se constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O,-, - 4,. A,. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 632 din 3 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
jud.fond. -
dact.
4 ex./11.03.2010
- 2 com./
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul B,
- - O,-, - 4,. A,. 10, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
