Speta drept civil. Decizia 587/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.587/2008-R
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de contestator, cu domiciliul în S M,-,. 26, județul S M, în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNIA SA S cu sediul în S M,--29, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1193/D din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul contestator -lipsă, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.029/2008, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual de Avocat și intimata SC ROMÂNIA SA SMp rin reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 28.02.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatei depune la dosar note de ședință, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului contestator depune la dosar concluzii scrise, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului contestator susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat prin înscrisul denumit MOTIVAȚIE, modificarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică și rejudecând cauza în fond să fie admisă contestația inițială formulată împotriva deciziei nr.267/25.04.2007, în sensul anulării acesteia și obligarea intimatei la reintegrarea recurentului contestator pe postul de specialist inginerie industrială și înlăturarea sancțiunii disciplinare de reducere a salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni și înlocuirea cu o sancțiune disciplinară adecvată, raportată la gradul real de culpă care se poate reține în sarcina recurentului contestator, cu cheltuieli de judecată. În concluzie solicită a se constata că, instanța de fond a analizat doar documentele puse la dispoziție de intimată, fără a da posibilitatea contestatorului de a le completa, din fișa postului anexa nr.4, rezultă denumirea postului și atribuțiile pe care recurentul contestator le avea la momentul desfacerii contractului de muncă, astfel consideră că, intimata nu a respectat prevederile Codului muncii, cu privire la înscrierea în carnetul de muncă a deciziilor și cele referitoare la reâncadrarea în muncă; nu este adevărat că postul ocupat de către recurent la momentul concedierii era acela de proiectant autoutilitare, după cum susține instanța de fond, din fișa postului rezultând că partea recurentă a fost încadrată la data desfacerii disciplinare a contractului de muncă, pe postul de specialist în inginerie industrială, cu atribuții în coordonarea activității. Nu i s-au efectuat mențiunile ulterioare anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă, în carnetul de muncă, iar referitor la culpa stabilită prin sentința civilă nr.260/2007, precizează că o recunoaște, însă critică atitudinea angajatorului care nu a avut în vedere, la stabilirea sancțiunii disciplinare aplicate, criteriile din disp.art.266 Codul Muncii, astfel consideră că, intimata era îndreptățită să concretizeze sancțiunea disciplinară sub forma uneia mai puțin energice și severe, neputând fi reținută numai culpa exclusivă a contestatorului, ținând cont că nici o altă persoană sau societate nu a fost sancționată în vreun fel.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii atacate, pentru considerentele din notele de ședință depuse la dosar, cu 1000 lei cheltuieli de judecată. În concluzie apreciază că, hotărârea instanței de fond este conformă cu prevederile legale cât și cu probatoriul administrat în cauză, neexistând nici o justificare de modificare a acesteia, astfel, solicită a se constata că, în temeiul sentinței civile nr.260/D/2007, recurentul contestator a fost reâncadrat în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă, aceea de proiectant autoutilitare, aspect ce rezultă și din copia carnetului său de muncă, funcție ce a fost deținută de către recurent cu data de 1.04.2004, aceasta implicând o pregătire superioară de specialitate, aceea de inginer, iar împrejurarea că la abaterea comisă, și-ar fi adus aportul mai multe persoane, arată că este irelevantă, câtă vreme sancțiunea părții recurente pentru propria sa abatere este distinctă de vreo altă culpă concurentă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1193/D din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Satu Marea respins contestația formulată de contestatorul, împotriva intimatei SC ROMANIA SA, având ca obiect anularea Deciziei nr.267/25.04.2007.
A obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
Analizând Decizia nr.267/25.04.2007 a SC Romania SA din perspectiva motivelor invocate de către partea contestatoare, tribunalul a apreciat că aceasta este deopotrivă legală și temeinică.
Astfel, a constatat că, primul motiv invocat de către contestator s-a dovedit a fi nefondat, întrucât reîncadrarea sa, dispusă prin decizia contestată, a avut loc pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere nr.860/10.07.2006 (proiectant autoutilare), aspect ce rezultă cu prisosință din copia carnetului de muncă al reclamantului și din decizia atacată.
Instanța de fond a apreciat ca nefondat și cel de al doilea motiv al contestației, reținând că, prin sentința civilă nr.260/09.03.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, irevocabilă ca efect al respingerii recursurilor prin decizia civilă nr.859/2007 a Curții de APEL ORADEA, au fost anulate deciziile de concediere nr.860/2006, nr.1308/14.09.2006 și nr.1449/30.09.2006 și, totodată, s-a dispus înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu o altă sancțiune disciplinară.
Din conținutul dispozitivului hotărârii judecătorești enunțate și, deopotrivă, din considerentele acelei hotărâri, a rezultat că reclamantului i-au fost considerate imputabile faptele reținute în sarcina sa de către angajatorul cu putere disciplinară, însă s-a apreciat că, în raport cu circumstanțele de fapt și de drept acolo stabilite, sancțiunea concedierii reclamantului ca măsură disciplinară este prea gravă față de faptele concrete comise și față de gradul său de participare. Așa încât, pe temeiul unor asemenea considerente, tribunalul a dispus atunci înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă cu o altă sancțiune disciplinară.
În raport cu această situație, tribunalul a considerat că susținerea reclamantului, potrivit căreia nu este vinovat de faptele imputate, este inacceptabilă și a apreciat că sancțiunea disciplinară aplicată, constând în diminuarea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, este adecvată gravității în concret a faptelor și culpei contestatorului.
Pentru aceste considerente, tribunalul, a respins ca nefondată contestația promovată de contestatorul și totodată, în baza art.274 Cod procedură civilă, pe temeiul culpei procesuale, contestatorul a fost obligat să plătească părții intimate cheltuielile de judecată ocazionate, cheltuieli constituite exclusiv din onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, anularea sentinței.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-au luat în considerare concluziile intimatei depuse după dezbaterea în fond, fără a fi formulat întâmpinare, concluzii ce nu i-au fost comunicate.
Nu a înscris intimata în cartea de muncă toate deciziile, nu s-au analizat decât documentele depuse de intimată, nu i s-a acordat posibilitatea completării actelor, iar din fișa postului reiese clar ce atribuții avea, denumirea postului, în momentul desfacerii contractului.
Potrivit sentinței civile nr.260/D, instanța a reținut o culpă concurentă a mai multor persoane, nefiind culpa sa exclusivă și majoră, ori, doar el a fost sancționat disciplinar.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului muncii.
Intimata, prin notele de ședință și reprezentantul său a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Urmare a sentinței civile nr.260/9.03.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, irevocabilă prin respingerea recursului potrivit deciziei civile nr.859/11 septembrie 2007 Curții de APEL ORADEA, prin care decizia de desfacere a contractului de muncă al recurentului a fost anulată și s-a dispus reintegrarea, înlocuirea sancțiunii aplicate cu o altă sancțiune disciplinară, prin decizia nr.267/25.04.2007 intimata a dispus reintegrarea recurentului și aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute de art.264 lit."d" din Codul Muncii, de reducere a salariului cu 10% pe o durată de 3 luni.
Postul în care a fost reintegrat recurentul a fost cel de proiectant autoutilitare, iar conform actelor aflate în dosarul de fond și cel atașat în care s-au pronunțat hotărârile invocate mai sus, acesta a fost deținut anterior emiterii deciziei anulate, aspect ce reiese inclusiv din înscrierile din carnetul de muncă, pozițiile 57-76, criticile în acest sens fiind nefondate.
Este cert că, prin hotărârile pronunțate, instanțele au reținut culpa recurentului în ceea ce privește faptul imputat, însă, a apreciat totodată că măsura desfacerii contractului de muncă este excesivă, impunându-se înlocuirea ei. Ori, tocmai în această ideea și în concordanță cu cele dispuse, instanța a emis decizia contestată, culpa acestuia fiind irevocabil constatată, nemaiputând face obiectul unei noi analize. Sancțiunea actuală nu este excesivă, nu se poate accepta ideea că întrucât și alte persoane au fost vinovate de cele imputate recurentului și că nimeni altcineva nu a fost sancționat, să înlăture implicit și sancțiunea aplicată în speță. Este sarcina, dreptul angajatorului de-a aplica sancțiuni angajaților, instanța în speță, analizând doar valabilitatea deciziei contestate în raport cu fapta săvârșită de recurent, nu la alte persoane. Ori, în speță, sancțiunea aplicată vis-a-vis de cele expuse, este conformă cu gravitatea faptelor reținute în sarcina și culpa acestuia, criticile fiind neavenite.
Referitor la neefectuarea mențiunilor ulterior anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă în carnetul de muncă, acest aspect a fost invocat doar în recurs, fiind o cerere nouă, ce conform art.316, 296 Cod procedură civilă, nu poate fi analizată în această fază procesuală.
În data de 9 noiembrie 2007, intimata a depus la dosar concluzii scrise în care și-a precizat poziția, fără a se atașa alte acte ce să necesite comunicarea acestora cu recurentul contestator. Mai mult, la termenul din 8 noiembrie 2007, acesta nu s-a prezentat deși avea termen în cunoștință, iar pe de altă parte, avea posibilitatea de-a studia concluziile și a formula la rândul său astfel de note, întrucât s-a amânat expres pronunțarea în acest sens, nefiindu-i încălcat dreptul la apărare, prin concluzii neinvocându-se excepții sau probe noi pe care acesta să nu le cunoască, criticile fiind neavenite. Instanța în considerente a arătat doar poziția procesuală și motivarea acesteia în ceea ce o privește pe intimată, analizând cauza pe baza documentelor, actelor aflate în dosar, iar faptul că concluzia instanței a coincis că poziția acestuia nu înseamnă că recurentului față de cele expuse, i s-ar fi încălcat vreun drept.
Față de considerentele arătate, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îl va obliga să-i plătească intimatei SC ROMÂNIA SA S M, 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul, sentinței civile nr. 1193/D/2007 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate SC ROMÂNIA SA SMs uma de 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:14.04.2008
Jud.fond /
dact.
data:22.04.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
