Expropriere. Speță. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 252/A/2009
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președinte al Curții de APEL CLUJ
Grefier: - -
-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul apelant STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 319/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate, pronunțată de Tribunalul Cluj ca fiind legală și temeinică.
Instanța comunică un exemplar din întîmpinare cu reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Instanța pune în discuția părților prezente cererea pârâtei apelante de suplimentare a probatoriului prin administrarea probei cu expertiza, care urmează a fi efectuată în condițiile art.25 din Legea nr. 33/1994 de către o comisie de experți, pentru egalitate de tratament, cu respectarea tuturor prevederilor legale și să aibă ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirii conform prevederilor art.9 din Legea nr. 198/2004 coroborate cu art.26 din Legea nr. 33/1994.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea cererii privind încuviințarea efectuării unei noi expertize întrucât la fond s-au efectuat două expertize, comisia fiind formată din trei experți în compuneri diferite, care au ajuns la aceeași concluzie.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pune aceleași concluzii de respingere a cererii în probațiune formulată de pârâta apelantă având în vedere că la instanța de fond s-au efectuat două expertize, având aceleași concluzii.
După deliberare, instanța respinge cererea în probațiune formulată de pârâta apelantă, apreciind că este inutilă cauzei în raport cu probele care au fost administrate în primă instanță, necesare și suficiente pentru lămurirea împrejurărilor de fapt esențiale.
Nefiind formulate alte cereri și nici excepții invocate în apărare, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterile judiciare orale asupra fondului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței civile nr. 319/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună revocarea Hotărârii nr.47/2008 emisă de pârât, hotărâre prin care i s-a expropriat suprafața de 1398 mp. teren în localitatea, arabil intravilan, tarlaua 18/II, parcela 112 (nr. top. 5149/139), în ceea ce privește cuantumul sumei acordate ca despăgubiri și obligarea pârâtului la acordarea unor despăgubiri de 41.940 Euro, precum și cheltuieli de judecată.
În motivele acțiunii, reclamantul arată că prin Sentința civilă nr. 3081/2004 a Judecătoriei Cluj -N s-a dispus întabularea a dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2800 mp. în CF 7192.
Prin Hotărârea nr.47/2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004 s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 1398 mp. din totalul de 2800 mp. stabilindu-se despăgubiri de 17.614,80 Euro, respectiv aproximativ 12 Euro/mp. Întrucât terenul este situat în intravilanul localității, iar prețurile practicate în zonă sunt de aproximativ 30 Euro/mp. despăgubirea acordată nu este justă.
2. Întâmpinarea
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și a lipsei de interes a acestuia. În motive arată că nu există identitate între reclamant și persoana menționată în hotărâre ca aparent îndreptățită la despăgubire. Reclamantul a invocat calitatea de persoană îndreptățită, dar nu a produs nicio dovadă în acest sens.
În ceea ce privește lipsa de interes, dacă reclamantul ar fi avut interes, putea să afle toate informațiile referitoare la exproprierea unei anumite suprafețe de teren situate în raza administrativă a localității. Planul cu amplasamentul lucrării a fost adus la cunoștința publică prin afișare. În plus, reclamantul putea să formuleze o cerere pentru plata despăgubirii aferente imobilului al cărui proprietar susține că este.
Pe fond, se arată că Hotărârea nr.47/2008 este un act unilateral al comisiei, iar potrivit art.10 alin.3 din Norma metodologică, hotărârea poate fi revocată pentru motive temeinice. Nemulțumirile persoanei expropriate de cuantumul despăgubirilor nu constituie motiv temeinic, pentru aceasta reclamantul având la dispoziție alte posibilități legale. Despăgubirea a fost stabilită în baza unei expertize întocmite de un expert evaluator în proprietăți imobiliare, iar evaluarea a avut la bază prețul de piață.
3. Prin Sentința civilă nr. 319/19.05.2009 a Tribunalului Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Statul Român prin Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
A fost modificată în parte Hotărârea nr. 47 din 29.01.2008 emisă de pârât cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru suprafața de 1398 mp. teren, de la 66.390, 18 lei echivalentul a 17,614, 80 Euro la 30.700 Euro.
A fost respinsă cererea de revocare a Hotărârii nr. 47/2008.
Au fost respinse excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantului 2775 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a stabilit faptul că
potrivit Titlului de proprietate nr- emis de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991, numitei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2800 mp. teren situat în tarlaua 18/II, parcela 1132.
Prin Sentința civilă nr. 3081/2004, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr. 2872/2004, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților, M și s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al defunctei asupra terenului în suprafață de 2800mp. Totodată, s-a constat că, în prezent decedat, este unicul moștenitor al defunctei. S-a constat că în masa succesorală după intră terenul în suprafață de 2800 mp. moștenitorii acestuia fiind reclamantul, și. Urmare partajului încheiat între părți, întregul teren în suprafață de 2800 mp. a revenit reclamantului și s-a dispus întabularea asupra terenului cu nr. top vechi 1255/89, nr. top de comasație 5194/139, nr. top nou 4232.
Prin Hotărârea nr.47/2008 a fost aprobată acordarea unor despăgubiri pentru imobilul situat în, categoria de folosință arabil intravilan, tarlaua 18/II, parcela 112 (nr. top. 5149/139) în suprafață de 1398 mp. în cuantum de 17.614,80 Euro, echivalentul a 66.390,18 lei în favoarea lui.
Prin urmare, reclamantul este titularul dreptului de proprietate al terenului expropriat și, implicit, persoana îndreptățită să primească despăgubiri. Totodată, reclamantul este persoana îndreptățită să solicite, potrivit art.9 din Legea nr.198/2004, despăgubiri la valoarea justă a terenului.
În consecință, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât.
Cu privire la excepția lipsei de interes, tribunalul a reținut că interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, presupune folosul material și imediat pe care reclamantul l-ar putea obține prin promovarea acestei acțiuni. În speță, art. 9 din Legea nr.198/2004 permite persoanei nemulțumite de cuantumul despăgubirilor de a se adresa instanței de judecată pentru ca acesta să procedeze la stabilirea corectă a despăgubirilor în conformitate cu prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. Prin urmare, este evident interesul reclamantului care, prin admiterea acțiunii, ar obține despăgubiri mai mari decât cele acordate prin actul atacat.
Cu privire la fondul cauzei, pentru stabilirea cuantumului real al despăgubirilor, a fost desemnată o comisie de experți care să stabilească despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul pentru suprafața de 1398mp. Conform concluziilor comisiei, terenul în litigiu, prin raportare la prețurile din zona unde este situat, este de 22 Euro, la momentul întocmirii raportului de expertiză.
Obiecțiunile la raportul de expertiză, întemeiate pe faptul că s-a utilizat o singură metodă de evaluare, au fost respinse cu motivarea că raportat la dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994, potrivit căruia la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, metoda bonitară, pe care ar fi putut-o utiliza ca oad oua metodă de calcul și care nu are la bază prețurile de vânzare nu era utilă cauzei. Apoi nu prezenta relevanță în cauză prețul stabilit la momentul exproprierii, atâta timp cât legea prevede că la stabilirea despăgubirilor se are în vedere valoarea terenului la momentul evaluării, nu la C al exproprierii.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea terenului în litigiu este de 22,5 Euro/mp. astfel că despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul se ridică la suma de 30.700 Euro.
În ceea ce privește cererea de revocare a Hotărârii nr.47/2008, aceasta fost respinsă cu motivarea că dreptul de revocare aparține autorului actului, iar pe de altă parte art.10 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.198/2004 prevăd că pentru motive temeinice hotărârea poate fi revocată, titularul cererii fiind anunțat. Potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr.198/2004, expropriatul poate contesta doar cuantumul despăgubirii, fără ca o asemenea contestare să presupună revocarea hotărârii atacate.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 21/27 din Legea nr.33/1994, tribunalul aaa dmis în parte acțiunea reclamantului a modificat în parte Hotărârea nr. 47 din 29.01.2008, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru suprafața de 1398 mp. teren.
4. Declarația de apel
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal pârâta, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în calitate de reprezentantă a Statului Român, solicitând schimbarea acestei hotărâri judecătorești în parte, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În principal, apelanta susține că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut întrucât reclamantul a solicitat exclusiv stabilirea cuantumului real al despăgubirilor, iar instanța a dispus modificarea parțială a hotărârii nr. 47/2008, printr-o interpretare eronată a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, care conferă instanței exclusiv posibilitatea de a stabili un alt cuantum al despăgubirii aprobate, iar nu dreptul de a dispune modificarea actului juridic unilateral, care atestă această despăgubire.
Cu referire la cuantumul despăgubirii bănești pentru imobilul în suprafață de 1038 mp. apelanta afirmă nelegalitatea hotărârii primei instanțe, consecința unei interpretări greșite a probelor administrate, în speță proba cu expertiza tehnică judiciară.
Sunt evidențiate pretinse vicii ale raportului de expertiză tehnică judiciară depus în dosarul primei instanțe, în sensul că evaluarea nu a ținut cont de prețul pieței, ea nu este susținută de dovezi, respectiv contracte autentice de vânzare-cumpărare, experții au determinat valoarea terenului arabil situat în intravilanul localității prin raportare la valori proprii ale unor terenuri construibile și, mai mult decât atât, se utilizează o unică metodă de expertizare, fapt contrar normelor profesionale care impun tratarea a Cp uțin două astfel de metode.
Prin rapoartele de expertiză extrajudiciară, care au fost depuse la dosarul cauzei, cu referire la terenuri situate în aceeași localitate cu terenul în litigiu sunt revelate diferențe majore, nejustificate, între valorile despăgubirilor stabilite.
În concluzie, invocând principiul respectării dreptului la apărare, apelanta solicită administrarea probei cu expertiza, efectuată în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, de către o comisie de experți, care să aibă ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirii conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Intimatul și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea depusă la termenul din 8 octombrie 2009 (p. 14 dosar), solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, în întregime.
În esență, se arată că prin modificarea Hotărârii nr. 47/2008, prima instanță nu a creat un nou act, ci a majorat doar cuantumul despăgubirii bănești, potrivit concluziilor raportului de expertiză dispus în cauză și care a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994, inclusiv în privința metodei de evaluare folosită; rapoartele de expertiză depuse la dosarul primei instanțe de către pârâtă nu puteau fi luate în considerare întrucât acestea nu se raportează la terenuri având aceeași categorie și situate în vecinătatea terenului litigios, iar valorile pe care le relevă sunt ulterioare momentului la care s-a realizat exproprierea reclamantului.
5. Judecata în apel
Examinând apelul declarat de pârâta în cauză, Curtea constată că efectul devolutiv al acestui apel este limitat prin declarația de apel la împrejurările care vizează dispoziția de modificare a Hotărârii nr. 47/2008 și la interpretarea pe care prima instanță a dat-o probelor pentru a stabili cuantumul despăgubirii bănești la care are dreptul C expropriat.
Referitor la dispoziția primei instanțe prin care aceasta, consecutiv admiterii acțiunii civile exercitate de reclamantul, modifică în parte Hotărârea nr. 47/29.01.2008, prin care a fost aprobată acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului, Curtea observă că această modificare este consecința directă a soluției de admitere a contestației cu privire la cuantumul despăgubirii acordate. Ceea ce se atacă în prezentul proces este hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, emisă în condițiile art. 5 din Legea nr. 198/2004, privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local. Acordarea unei alte despăgubiri decât cea oferită de expropriator, consemnată în hotărârea atacată, obligă la modificarea prealabilă a actului juridic care în prezent o atestă, fără a se putea considera că instanța și-a depășit prin aceasta limitele învestirii inițiale.
De altfel, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat expres revocarea Hotărârii nr. 47/29.01.2008, emisă de pârâtă, prin urmare o cerere referitoare la existența viitoare a actului juridic atacat, respectiv a limitelor în care acesta urmează să producă efecte, a fost formulată. Prima instanță, astfel cum s-a menționat, a respins cererea de revocare a hotărârii, apreciind că acest drept aparține exclusiv autorului actului, procedând doar la modificarea acestuia, în partea referitoare la cuantumul despăgubirii, care urmează a fi C stabilit prin hotărâre judecătorească, iar nu acela consemnat de expropriator.
Cu privire la despăgubirea acordată de către prima instanță, Curtea constată că sub acest aspect, dispozițiile sentinței poartă atributele legalității și temeiniciei.
Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubiri consemnate în condițiile art. 5 alin. 4-8 și ale art. 6 alin. 2 se poate adresa instanței judecătorești competente, acțiunea urmând a fi soluționată cu respectarea dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Procedura de stabilire a despăgubirii în fața instanței de judecată face obiectul reglementării prin art. 25-27 din Legea nr. 33/1994, care reprezintă legea cadru în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Astfel, se stipulează că instanța va constitui o comisie de experți, compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii (art. 25).
Două sunt elementele componente ale despăgubirii, și anume: valoarea reală a imobilului, pentru a cărei determinare se va ține seama de "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză" și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere sau, după caz, altor persoane îndreptățite. În ipoteza unor exproprieri parțiale, intervine și un al treilea element, respectiv sporul de valoare adus părții de imobil rămasă neexpropriată, în raport cu acesta urmând a se propune instanței o eventuală reducere a daunelor (art. 26).
Criteriile de determinare a celor două elemente componente ale despăgubirii sunt, așadar, prețul de vânzare a unor imobile similare, determinat la data întocmirii raportului de expertiză, și daunele aduse proprietarului, astfel cum sunt ele evidențiate prin dovezile depuse la dosar.
Acordarea despăgubirii obligă instanța la utilizarea metodei comparației, termeni de comparat fiind oferta expropriatorului și pretențiile expropriatului, legiuitorul impunând limite minime și maxime între care despăgubirea va putea fi acordată, și anume: nu mai puțin decât ceea ce a oferit expropriatorul și nu mai mult decât ceea ce a solicitat expropriatul sau, după caz, o altă persoană interesată (art. 27).
Dispozițiile acestor texte normative au fost corect interpretate și judicios aplicate de prima instanță, prin Sentința civilă nr. 319/19.05.2009.
Astfel, instanța a desemnat o comisie de experți, în compunerea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994, care, utilizând metoda comparației, metodă de evaluare prevăzută de art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv ofertele de vânzare pentru imobile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, a stabilit un cuantum al despăgubirii de 30.700 Euro (22 Euro/mp.) pentru suprafața de 1398 mp. teren, având categoria de folosință arabil intravilan, situat în comuna, jud. C tarlaua 18/II parcela 112 ( 56-64 dosar).
Constatând existența unor vicii ale raportului de expertiză inițial, de natură a determina nulitatea acestui act procesual, în ședința publică din 18.03.2009, instanța a dispus refacerea raportului de expertiză de către aceeași experți, cu solicitarea ca aceștia să se deplaseze împreună pentru efectuarea măsurătorilor care se impun ( 78 dosar).
realității faptul că prin C de-al doilea raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de aceeași comisie de experți, s-a propus o valoare similară a despăgubirii, și anume 30.700 Euro ( 87-90 dosar).
Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, în condițiile art. 201 și urm. care reglementează administrarea probei cu expertiza, însă instanța le-a înlăturat, motivat, în ședința publică din 19.05.2009. Tot astfel, au fost înlăturate de instanță, ca mijloace de probă, cele două rapoarte de expertiză pe care pârâta le-a anexat obiecțiunilor, constatând că despăgubirile pe care acestea le stabilesc nu sunt relevante în cauză în raport cu momentul la care s-a făcut evaluarea, anterior exproprierii, or în intervalul de timp cuprins între luna aprilie 2008 și până la data prezentei evaluări, respectiv aprilie 2009, avut loc o creștere a prețurilor pe piața imobiliară ( 112 dosar).
În aceste circumstanțe, corect prima instanță a reținut că despăgubirea oferită de expropriator este de 17.614,80 Euro (echivalentul a 66.390,18 lei) că pretențiile formulate de părți, prin actualul demers judiciar se cifrează la 41.940 Euro, iar valoarea propusă de experți este de 30.700 Euro.
Într-o analiză comparativă a acestor valori, instanța a stabilit că valoarea propusă de experți este în mod evident mai mică decât cea solicitată de expropriat și mai mare decât cea oferită de expropriator, reprezentând practic media aritmetică a acestora, astfel că poate fi acceptată.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296. proc. civ. Curtea va respinge apelul pârâtei și va păstra în tot hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA împotriva sentinței civile nr. 319/A din 19 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.DB/dact.MM
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea
