Speta Legea 10/2001. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 251/A/2009
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
Grefier: - -
-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr. 189/F/2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI B, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului apelant, avocat cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic - cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâții intimați au formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 30 septembrie 2009, întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și modificării dispoziției Primarului nr. 15/09.01.2008 și dispunerea restituirii în natură a suprafeței de 765 mp teren iar pentru diferența până la 875 mp obligarea la despăgubiri, cu cheltuieli de judecată la fond și apel.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea apelului declarat de reclamantul apelant ca nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate pronunțată de Tribunalul Bistrița - N, fără cheltuieli de judecată, susținând motivele depuse în scris prin întâmpinare.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 189/F din 02 aprilie 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de reclamantul în contradictoriu cu Municipiul B și Primarul municipiului B, având ca obiect modificarea dispoziției nr. 15 din 09 ianuarie 2008 Primarului municipiului B în sensul restituirii în natură a suprafeței de 875 mp. teren și a construcției înscrise în CF nr. 4312 B nr. top 474, 475 și 476.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de proprietar tabular al imobilului casă, anexe și teren de 875 mp. înscris în CF nr. 4312 B nr. top 474, 475 și 476, imobil ce i-a fost însă expropriat în baza Decretului nr. 442/1982 în vederea construirii unor blocuri de locuințe.
În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren rămase libere și acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate.
Prin dispoziția nr. 15/09 ianuarie 2008 Primarului municipiului B s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în titluri de despăgubire în favoarea reclamantului, apreciindu-se că restituirea în natură nu este posibilă întrucât construcțiile au fost demolate, iar terenul este ocupat de un bloc de locuințe și de alte amenajări de utilitate publică în sensul prevederilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că terenul este în prezent ocupat de o parte dintr-un bloc de locuințe, de locuri de joacă pentru copii, de trotuare și de spații pentru parcare, în vreme ce casa de locuit și anexele ei au fost demolate, astfel că nu se poate dispune restituirea în natură.
Susținerea reclamantului privitoare la ocuparea trenului doar ulterior anului 2000 sunt neîntemeiate, probele administrate trimițând la o altă concluzie decât cea învederată de reclamant.
În ce privește suprafața de 110 mp. teren (curte și grădină), cu privire la acestea s-a emis titlu de proprietate în favoarea numitei, titlu care este în ființă, astfel că restituirea în natură nu este posibilă nici cu privire la această suprafață.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii, dispunându-se restituirea în natură a suprafeței de 765 mp. teren, iar pentru diferența de până la 875 mp. obligarea la despăgubiri, deoarece:
1. Doar suprafața de 63 mp. teren a fost afectată edificării unei construcții, restul terenului rămânând liber, fiind loc viran până în anul 2001, când au fost mutate agregate de joacă pentru copii, fără a exista o reală amenajare.
2. Doar în anul 2002 partea de teren neocupată de locul de locuințe a fost caracterizat ca spațiu prin HG nr. 905/2002. Nu au fost amenajate alei și trotuare, fiind puse doar câteva borduri, după anul 2002 fiind amenajată și o parcare care ocupă 80 mp.
3. Cerința ca terenul să fie liber pentru a putea fi restituit în natură trebuie înțeleasă prin raportare la data revendicării lui de către fostul proprietar, iar nu la data soluționării cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Intimații au formulat întâmpinare ( 23), solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, avute în vedere și de către prima instanță, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Aceste dispoziții ale legii sunt în acord cu principiul afirmat prin art. 1 alin. 1 și 2 din lege, conform căruia regula este restituirea în natură, sub condiția însă ca aceasta să fie, în concret, posibilă.
Cu intenția de a lămuri înțelesul sintagmei "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale" întrebuințată inclusiv în cuprinsul prevederilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, sus-evocată, la punctul 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 se stabilește că prin asemenea amenajări se înțeleg acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unei amenajări destinate a deservi nevoile comunității, anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, precum și grădini publice, piețe, pietonale și altele. Aceleași prevederi legale menționează, totodată, că în toate cazurile, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), rămânând ca în cazul în care se constată asemenea situații restituirea în natură să se limiteze numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Rezultă, așadar, că simpla împrejurare potrivit căreia un teren nu este în prezent ocupat de construcții cu caracter permanent nu este suficientă pentru a-l considera liber și, deci, susceptibil de restituire în natură, fiind necesar și ca el să nu fie afectat de amenajări de utilitate publică ale localității în care se află.
În prezenta cauză, din suprafața de 875 mp. teren, o suprafață de 110 mp. i-a fost atribuită în temeiul Legii nr. 1/2000 doamnei, fiind emis Titlul de proprietate nr. 8992/2001 ( 170 dosar Tribunal). Cum acest titlu nu a fost desființat, el trebuie socotit ca producător de efecte juridice, astfel că nu i-ar mai putea fi atribuit reclamantului, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cu privire la diferența de 765 mp. în legătură cu care reclamantul solicită, în sensul celor menționate în cererea de apel, restituirea în natură, este necesar a se ține seama de concluziile expertizei topografice efectuate înaintea primei instanțe, potrivit cărora ( 148, 149 dosar Tribunal) terenul de 756 mp. este ocupat de: o parte din blocul de locuit nr. 3, situat în str. - - (63 mp.); spații verzi (336mp); spațiu de joacă amenajat pentru copii (169 mp.); spațiu parcare amenajate (208 mp.) și trotuare de acces în parcare blocuri (21 mp.).
Astfel fiind, prin raportare la evocatele prevederi ale art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 ale pct. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, este de conchis că nici suprafața de 765 mp. teren nu poate fi considerată liberă, fiind ocupată de o parte a blocului de locuit nr. 3 și de amenajări de interes public din categoria celor expres menționate la pct. 10.3 din Normele Metodologice.
Împrejurarea că unele obiecte de mobilier existente (precum unele echipamente destinate copiilor, alei pietonale sau trotuare) nu se află în prezent în cea mai bună stare de îngrijire nu poate conduce la o altă concluzie, esențială fiind afectațiunea lor de interes public, întemeiată pe constatarea că sunt utile comunității care locuiește în zonă.
Planșa fotografică aflată la dosarul primei instanțe ( 164) evidențiază, de altfel, și împrejurarea că terenul preluat de la reclamant este în prezent integrat unui complex rezidențial compus în principal din blocuri de locuit, alei de acces, trotuare, spații de joacă și de parcare, alcătuind un ansamblu urbanistic unitar.
Deși este corectă susținerea reclamantului potrivit căreia prezintă importanță starea terenului la data formulării cererii de expropriere, probațiunea testimonială administrată ( 160-162 dosar Tribunal), precum și cercetarea la fața locului ( 163) îndreptățesc concluzia că amenajările urbanistice de interes public existent sunt anterioare anului 2001, iar nu ulterioare lui. Declarația martorei Turti este edificatoare prin prezentarea clară a situației, în vreme ce declarațiile celorlalți doi martori audiați nu prezintă aceeași credibilitate, aceștia neînfățișând cu aceeași certitudine faptele utile soluționării cauzei.
Așa fiind, apelul se va respinge în baza prevederilor art. 296.proc.civ. fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 189/F din 02 aprilie 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
5ex./
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea
