Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 253/A/2009
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții apelanți și împotriva sentinței civile nr. 229 DIN 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI C, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul apelant și reprezentanta pârâtei intimate, consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanții apelanți au depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 7 octombrie 2009, răspuns la întâmpinare, un exemplar din acest răspuns fiind comunicat cu reprezentanta pârâtei intimate.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reclamantul apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea apelului declarat de reclamanții apelanți ca nefondat și pe cale de consecință menținerea deciziei emisă de către DADR C, având nr. 631 din 21.08.2008, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 229 din 16 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulata de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Direcția Pentru Agricultura și Dezvoltare Rurală, având ca obiect anularea deciziei nr. 631 din 21 august 2008 emisă de pârâtă, precum și instituirea unei servituți de trecere peste terenul pârâtei, în favoarea terenului reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin decizia nr. 631 din 21.08.2008 pârâta a dispus, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului situat în C-N,-, în suprafață de 3820 mp. parte din terenul cu nr. top 13784/1-4/1, înscris în CF nr. - C, delimitat de punctele 5-6-7-8-9, în planul situație în raportul de expertiză tehnică efectuat de în favoarea și a moștenitorilor defunctei.
La emiterea acestei decizii de către pârâtă s-a ținut seama de faptul că prin decizia civilă nr. 206/A/2005 a Curții de Apel Cluj, devenită irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtei la a emite decizie de restituire în natură a terenului în suprafață de 3820 mp. parte din terenul cu nr. top 13784/1-4/1, înscris în CF nr. - C, determinat de perimetrul punctelor 5-6--7-8-9, în expertiza tehnică efectuată de stabilindu-se totodată în favoarea reclamantelor și dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător sumei de 9.411.924.826 ROL.
, și au calitate de moștenitoare ale defuncților și soția născută, astfel cum s-a stabilit prin aceeași decizie civilă.
Astfel fiind, rezultă că decizia emisă de pârâtă și atacată de reclamanți în prezentul proces a fost emisă în executarea deciziei civile nr. 206/A/2005 a Curții de Apel Cluj, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 3820 mp. fără însă a i se impune pârâtei și stabilirea dreptului la despăgubiri, acesta fiind deja determinat prin hotărâre judecătorească.
În ce privește instituirea dreptului de servitute de trecere, din probele administrate rezultă că terenul restituit reclamanților are acces la str. - -, care este neamenajată, dar pe care se circulă atât pietonal cât și cu autoturismul, astfel că nu se poate considera că terenul reclamanților este loc înfundat în sensul prevederilor art. 616.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, pentru următoarele motive:
1. Prin decizia civilă nr. 206/A/2005 a Curții de Apel Clujs -a stabilit, între altele, că pentru desfășurarea activității, pârâta a re nevoie de o suprafață de 4307 mp. din care 1991 mp. sunt ocupați de construcții, însă necesitatea acestei suprafețe nu este dovedită cu nici un act oficial, având la bază doar afirmația pârâtei.
2. Prima instnață a apreciat în mod greșit că parcela de teren restituită reclamanților are asigurat accesul la calea publică prin str. - -, căci în fapt sunt necesare investiții, respectiv construirea unui pod, pentru ca accesul să se poată realiza, ceea ce pune în discuție și determinarea celui (celor) care ar urma să suporte aceste lucrări de investiții.
3. Afirmația potrivit căreia terenul nerestituit reclamanților, precum și construcția edificată pe el, sunt folosite de către Direcția Fitosanitară C, ca entitate integrată Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, aceasta depozitând bunuri periculoase, situație în raport de care nu s-ar putea institui servitutea de trecere peste terenul pârâte, este nedovedită și incorectă.
4. Plata despăgubirilor către reclamanți se impune a fi făcută la nivelul prețului de piață, cu întocmirea documentației necesare, această din urmă obligație cazând în sarcina pârâtei, ca beneficiar al terenului în suprafață de 4307 mp.
Au mai precizat apelanții că doamnei a decedat la data de 7 mai 2009, moștenitoare a ei, ca fiică, fiind reclamanta.
Pârâta intimată Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a formulat întâmpinare ( 10), solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum bine a statuat prima instanță, prin decizia civilă nr. 206/A/18 februarie 2005 Curții de Apel Cluj ( 6 dosar Tribunal), devenită irevocabilă prin respingerea recursului declarat în contra ei ( 10 dosar Tribunal), s-a dispus cu putere de lucru judecat obligarea pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C " să emită decizia pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 3820 mp. parte din terenul cu nr. top 13784/1-4/1, înscris în CF nr. - C, determinat de perimetrul punctelor 5-6--7-8-9, în expertiza tehnică efectuată de ce face parte integrantă din decizie".
Totodată, s-a stabilit în favoarea reclamantelor dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător sumei de 9.411.924.826 lei (a se vedea și încheierea de îndreptare a deciziei, 9 dosar Tribunal).
Față de aceste irevocabile dispoziții ale deciziei civile nr. 206/A/2005 a Curții de Apel Cluj, pârâta era ținută de executarea întocmai și în totul a lor, sens în care pârâta a emis decizia nr. 631/21.08.2008 ( 4 dosar Tribunal), prin care a dispus restituirea în natură respectând cele stabilite prin hotărârea judecătorească.
Nu există, așadar, neregularități ale deciziei emise de pârâtă izvorâte din nerespectarea celor dispuse de instanța de judecată, fiind de văzut, totodată, și că nu poate fi primită critica apelanților potrivit căreia nu s-ar fi dovedit că pârâtei îi este necesară o suprafață de 4307 mp. teren (din care 1991 mp. ocupați de construcție) pentru desfășurarea activităților ei specifice, sugerându-se că s-ar fi putut dispune restituirea ei către reclamanți. A primi o asemenea critică, trecând la analiza ei pe fond, înseamnă a nesocoti dispozițiile cu caracter obligatoriu ale deciziei civile nr. 206/A/2005 a Curții de Apel Cluj, ceea ce ar fi nelegal.
Nu se impunea nici ca prin decizia emisă de pârâtă să se mai facă referire la cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților și la eventuala lor actualizare, căci acestea se aflau deja irevocabil stabilite prin decizia nr. 206/A/2005 a Curții de Apel Cluj.
În ce privește stabilirea servituții de trecere în favoarea suprafeței de teren restituite în natură reclamanților și cu aservirea celei rămase în proprietatea pârâtei, este de observat că prin expertiza topografică efectuată în cauză ( 132 dosar Tribunal), s-a conchis că parcela în suprafață de 3820 mp. atribuită reclamanților are acces direct la str. - -, învecinându-se cu aceasta, așa cum rezultă și din planul de situație întocmit de expert ( 136 dosar Tribunal).
Or, în aceste condiții nu s-ar mai putea considera că imobilul teren aflat în proprietatea reclamanților reprezintă loc înfundat în sensul prevederilor art. 616.civ. căci sintagma "loc înfundat" întrebuințată de lege vizează, în principal, situațiile caracterizate de lipsa accesului direct la calea publică.
Când însă există acces direct la un drum public, faptul că acesta din urmă nu este încă suficient modernizat nu obligă la aplicarea prevederilor art. 616.civ. câtă vreme el este circulabil.
Într-o asemenea situație se află și str. - -, sus-evocată, fiind de avut în vedere și că nici împrejurarea că reclamanții ar fi ținuți să facă unele lucrări de amenajare a accesului dinspre terenul lor către str. - - nu este de natură a trimite la o altă concluzie.
În fine, este fără însemnătate, în legătură cu stabilirea unei servituți de trecere, ce utilitate îi atribuie în concret unui fond proprietarul acestuia, căci nu asemenea aspecte au influență asupra instituirii servituții, ci caracterul de loc înfundat al fondului dominant.
Se va respinge, deci, apelul, în baza prevederilor art. 296.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 229 din 16 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
5ex./
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea
