Fond funciar. Speta. Decizia 832/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 832
Ședința publică din data de 26 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de Academia Română - prin Fundația "Patrimoniu", cu sediul în B, Calea 13 nr.13, împotriva deciziei civile nr.329 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații Obștea de pe, cu sediul în Nehoiu, str.-.- nr.3, jud.B, Comisia locală Nehoiu pentru aplicarea Legii 18/1991, Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta Academia Română - prin Fundația "Patrimoniu" reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatele Obștea de pe B, Comisia locală Nehoiu pentru aplicarea Legii 18/1991, Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul recurentei învederează instanței că nu mai are alte cereri iar curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurentă, susține motivele depuse în scris la dosar, solicând admiterea recursului.
În susținerea recursului depune practică judiciară, respectiv o hotărâre pronunțată de Tribunalul Buzău și două hotărâri pronunțate de un alt complet al Curții de APEL PLOIEȘTI, respectiv deciziile nr.745 și nr.746/08.09.2008.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria P sub nr.1426/2006, reclamanta Obștea "de pe B" a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală Nehoiu pentru aplicarea Legii 18/1991, Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii 18/199, solicitând anularea Hotărârii nr.351/07.07.2006 a Comisiei Județene B, prin care i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de pădure proprietatea obștei, situate pe teritoriul orașului Nehoiu și reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri.
-2-
La data de 21.09.2006 Fundația "Patrimoniu" a Academiei Române a formulat cerere de intervenție în interesul Comisiei Județene B și a Comisiei Locale Nehoiu, cerere admisă în principiu în ședința din 03.11.2006 a Judecătoriei
Prin cererea depusă în ședința publică din 12.04.2007 intervenienta Academia Română prin Fundația "Patrimoniu" a formulat în temeiul disp. art.244 pct.1 cod pr.civilă cerere pentru suspendarea judecării cauzei, arătând că pe rolul Tribunalului Buzăus -a înregistrat dosarul nr.2695/2007 având ca obiect revizuirea sentinței civile nr.99/1946 invocată de reclamantă drept dovadă a proprietății asupra pădurilor, iar Judecătoria P prin încheierea din 03.05.2007 a dispus suspendarea judecății până la soluționarea cererii de revizuire ce formează obiectul dosarului nr.2695/2007 al Tribunalului Buzău.
Împotriva încheierii de suspendare, reclamanta Obștea "de pe B" a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie. Invocând motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 cod pr.civilă, recurenta a apreciat că suspendarea judecății cauzei este nelegală întrucât soluționarea cauzei nu depinde de soluționarea cererii de revizuire a sentinței civile nr.99/1946, formulată de intervenient.
În ședința publică din 16.04.2008 intervenienta Academia Română prin Fundația "Patrimoniu" a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. 2441alin.2 cod pr.civilă, susținând că încalcă prevederile art.16 alin.1, art.21 alin.3 și art.11 alin.2 raportat la art.20 alin.1 din Constituție, pentru că dă posibilitatea părților să declare recurs împotriva încheierii de suspendare pe toată perioada cât durează suspendarea, provocând astfel o stare de inechitate, incertitudine și insecuritate a raporturilor juridice de drept procesual.
Intervenienta a mai invocat și excepția de neconstituționalitate a disp. art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 - Legea Curții Constituționale, pe motiv că dă posibilitatea de a hotărî cu privire la admisibilitatea excepției, îngrădindu-se dreptul părților de acces la jurisdicția Curții Constituționale.
Tribunalul Buzău prin decizia civilă nr.329/16.04.2008 a respins excepția de neconstituționalitate invocată, a admis recursul declarat de reclamanta Obștea "de pe B", a casat încheiea din 03.05.2007 pronunțată de Judecătoria P și a trimis cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate, instanța a constatat că este nefondată, întrucât intimata Academia Română prin Fundația "Patrimoniu" având calitatea de intervenient în interesul celor două pârâte, care nu au formulat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății, aceasta nu dovedește un interes pentru invocarea excepției de neconstituționalitate.
Față de prevederile art.56 cod pr.civilă, excepția de neconstituționalitate invocată de intitervenientă în faza soluționării recursului promovat numai de reclamantă, este în mod vădit lipsită de interes și pentru părțile în interesul cărora a intervenit și care nu au declarat recurs împotriva încheierii de suspendare dispusă în baza art.244 alin.1 pct.1 cod pr.civilă.
Conform art.29 alin.1 din Legea 47/1992 pentru ca o excepție de neconstituționalitate să fie admisibilă și să oblige instanța în fața căreia fost
-3-
invocată să sesizeze Curtea Constituțională, trebuie ca excepția invocată să aibă "legătură cu soluționarea cauzei".
În speță, față de obiectul cererii de chemare în judecată - reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru terenul cu vegetație forestieră, este evident că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în condițiile în care nici pârâtele în favoarea cărora a intervenit Academia Română și nici intervenienta nu au declarat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății iar Curtea Constituțională, în mod constat a statuat prin deciziile nr.324/2002, nr.802/2007 și nr.300/2008, că dispozițiile art.244 (1) cod pr.civilă sunt constituționale.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta Obștea "de pe B" împotriva încheierii de suspendare, tribunalul a constatat că este fondat, reținând că instanța de fond a admis cererea de suspendare a judecății formulată de intervenienta Academia Română, cu motivarea că soluționarea cauzei depinde de rezolvarea cererii de revizuire a sentinței civile nr.99/1946 a Tribunalului Buzău ce formează obiectul dosarului nr.2695/2007 pe rolul Tribunalului Buzău dar această cerere de revizuire nu constituie un argument pentru suspendarea judecății în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs în termenul legal prev. de art.29 alin.6 din Legea 47/1992 republicată, intervenienta Academia Română prin Fundația "Patrimoniu", invocând nelegalitatea prev. de art.304 pct.9 cod pr.civilă, susținând că prin soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale tribunalul a încălcat dispozițiile Legii 47/1992, în mod greșit a respins cererea de sesizare ca fiind lipsită de interes dat fiind că cele două pârâte, în favoarea cărora Academia Română a intervenit, nu au declarat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății pentru motivul că această suspendare le profită și nu ar fi existat pentru acestea interes să atace o încheiere care le este favorabilă.
Tribunalul Buzău nu a avut în vedere calitatea de intervenient accesoriu în favoarea celor două pârâte iar potrivit art.54 cd pr.civilă "în intervenția făcută în intreresul uneia din părți, cel care intervine poate face orice act de procedură care nu est5e potrivit interesului părții în folosul căreia intervine".
Invocarea unei excepții de neconstituționalitate de către intimata-intervenientă Academia Română nu era potrivnică interesului părților în favoarea cărora a intervenit ci, din contră, profită acestora, și, mai mult, nu era obligatoriu ca părțile în favoarea cărora s-a intervenit să fi formulat ele însele excepțiile de neconstituționalitate.
Invocarea de către Tribunalul Buzăua disp. art.56 cod pr.civilă denotă o aplicare greșită a legii dat fiind că textul este aplicabil doar în situația în care partea care a intervenit a formulat un recurs împotriva unei hotărâri, neânsoțit de recursul părții pentru care s-a intervenit, textul invocat nefiind aplicabil speței deoarece în cadrul recursului formulat de reclamantă Academia Română nu a declarat recurs ci a invocat doar două excepții de neconstituționalitate.
Recurenta, invocând disp. art.304 pct.9 cod pr.civilă a mai susținut că hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzăua fost dată cu încălcarea legii, prin aceea că deși Academia Română a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art.2441alin.2 cod pr.civilă, instanța a reținut greșit în dispozitivul hotărârii art.244(1) cod pr.civilă, text de lege care constituie temeiul declarării recursului de către reclamantă.
-4-
Susținerea Tribunalului Buzău în sensul că excepția de neconstituționalitate nu poate fi primită întrucât Obștea "de pe B" solicită reconstituirea dreptului de proprietate iar cauza acțiunii o constituie sentința civilă nr.99/14.03.1946 a Tribunalului Buzău, nu are nici o relevanță în această cauză, care are ca obiect recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății în baza disp. art.2441alin.2 cod pr.civilă, existând o conexitate între excepția de neconstituționalitate și acțiunea permisă de textul menționat (recursul pe toată durata suspendării".
Mai mult decât atât Tribunalul Buzău, pronunțându-se asupra recursului declarat împotriva încheirii de sesizare a Curții Constituționale și acordând cuvântul pe fond, a încălcat flagrant disp. art.29 alin.6 teza a II-a din Legea 247/1992, care oferă posibilitatea cenzurării încheierii de respingere a sesizării Curții Constituționale la instanța de control judiciar imediat superioară, în speță Curtea de APEL PLOIEȘTI, tribunalul erijându-se și în instanță de recurs, ceea ce este inadmisibil.
Este de neconceput ca la dosarul cauzei să existe declarația de recurs a părții căreia i s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar instanța de judecată în loc să scoată dosarul de pe rol și să-l înainteze instanței competente - Curtea de APEL PLOIEȘTI, să dea părților cuvântul pe fond.
Prin alt motiv de recurs s-a susținut că deși în aceeași ședință de judecată completul a soluționat recursurile identice ca obiect și în dosarele civile nr- și -, în acest dosar respingerea excepției de neconstituționalitate are o altă motivare, iar modul diferit de redactare al temeiurilor faptice și legale conduce la concluzia că membrii completului de judecată nu au realizat majoritatea cerută de lege, pronunțând o hotărâre nelegală.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că este afectată legalitatea acesteia, recursul fiind fondat și urmează a fi admis deoarece:
Recurenta Academia Română prin Fundația "Patrimoniu" a investit Tribunalul Buzău cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. art.2441alin.2 cod pr.civilă și a disp. art.29 alin.6 din Legea 47/1992 republicată.
Este adevărat că în considerentele deciziei se face referire la excepția de neconstituționalitate a art.244(1) cod pr.civilă în loc de art.2441alin.2 cod pr.civilă dar aceasta constituie o eroare materială și nicidecum de judecată care poate fi îndreptată pe calea acestui recurs.
Potrivit disp. art.29 alin.1 - 3 din Legea 47/1992 republicată, Tribunalul Buzău avea obligația de a verifica dacă textele de lege a căror neconstituționalitate s-a invocat, vizează acte normative în vigoare, dacă au legătură cu cauza și dacă au mai fost constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de intervenientă a fost pusă în discuția părților de Tribunalul Buzău în ședința publică din 16.04.2008, iar prin practicaua deciziei s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, acordând părților cuvântul pe fondul cauzei în condițiile în care apărătorul ales al intervenientei a arătat
-5-
că înțelege să declare recurs împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, depunând la dosar cerere de recurs.
Considerentele pentru care Tribunalul Buzăua respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, respectiv lipsa de interes pentru intervenientă și inexistența legăturii cu soluționarea cauzei, sunt greșite întrucât textul art.56 cod pr.civilă nu este aplicabil speței față de faptul că Academa Română nu a declarat recurs în lipsa declarării recursului de către părțile în favoarea cărora a intervenit, ci a invocat excepții de neconstituționalitate iar condiția interesului în invocarea excepției excede dispozițiilor art.29 din Legea 47/1992 republicată.
Cât privește condițiile ca textele de lege a căror neconstituționalitate s-a invocat să aibe legătură cu prezenta cauză și să vizeze acte normative în vigoare, procedându-se la verificarea îndeplinirii acestei cerințe reglementate de art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea 47/1992, se constă că textele de lege vizează dispozițiile normative în vigoare și care au legătură cu obiectul cauzei.
Astfel, disp. art.2441alin.2 cod pr.civilă, a căror neconstituționalitate a fost invocată de către recurenta intervenientă, constituie temeiul de drept în baza căruia s-a exercitat recurs de către reclamanta Obștea "de pe B" împotriva încheierii de suspendare din 03.05.2007 pronunțată de Judecătoria P în dosarul nr.1426/2006 iar cel de-al doilea text de lege - art.29 alin.6 din Legea 47/1992 republicată, reglementează măsurile pe care le poate dispune instanța de judecată în fața căreia s-a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale, Tribunalul Buzău fiind instanța în fața căreia s-a invocat o astfel de excepție și care trebuia să respecte dispozițiile art.29 alin.6 din Legea 47/1992 republicată atunci când a analizat cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Cât privește condiția reglementată de art.29 alin.3 din Legea 47/1992 republicată, se reține că este și aceasta îndeplinită întrucât niciunul din textele de lege invocate nu a fost constatat ca neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Tribunalul Buzău prin decizia pronunțată a încălcat disp. art.29 alin.6 din Legea 47/1992 republicată întrucât avea obligația de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin încheiere, care se atacă cu recurs în termen de 48 ore de la pronunțare.
Deși în ședința în care s-a pus în discuția părților cererea de sesizare a Curții Constituționale, față de soluția de respingere a cererii, intervenienta Academia Română prin apărător a depus la dosar cererea de recurs împotriva acestei soluții, în mod nelegal, Tribunalul Buzău încălcând flagrant disp. art.29 alin.6 din Legea 47/1992 republicată și dreptul de apărare al recurentei, a acordat cuvântul părților pe fondul cauzei pronunțând o decizie și nu o încheiere prin care să fie prevăzut dreptul de recurs la instanța imediat superioară, considerente pentru care se constată că primul motiv de recurs formulat de intervenientă este fondat.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, în sensul că nu s-ar fi realizat de către completul de judecată majoritatea cerută de lege, Curtea înlătură susținerile recurentei, neexistând nici o dovadă cu privire la neândeplinirea principiului majorității reglementat de art.258 alin.1 cod pr.civilă, decizia recurată fiind pronunțată și semnată de toți judecătorii din complet.
-6-
De aceea urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 cod pr.civilă coroborat cu disp.art.304 pct.5 cod pr.civilă și art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea 47/1992 republicată, să fie admis recursul, casată decizia și trimisă cauza Tribunalului Buzău care în conformitate cu disp. art.29 alin.4 din Legea 47/1992 republicată va pronunța o încheiere în care va expune argumentat punctul său de vedere și al părților din proces cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de către intervenientă, urmând ca potrivit disp. art.29 alin.5 din lege să dispună sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. art.2441alin.2 cod pr.civilă și art.29 alin.6 din Legea 47/1992 republicată și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acestei excepții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Academia Română - prin Fundația "Patrimoniu", cu sediul în B, Calea 13 nr.13, împotriva deciziei civile nr.329 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații Obștea de pe, cu sediul în Nehoiu, str.-.- nr.3, jud.B, Comisia locală Nehoiu pentru aplicarea Legii 18/1991, Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii 18/1991, și în consecință:
Casează sus-menționata decizie și trimite cauza la Tribunalul Buzău pentru a dispune prin încheiere sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de intervenientă, de către Curtea Constituțională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
--- - - - C
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. /tehnored.VM
3 ex./06.10.2008
1426/2006 JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
-
- Tribunalul Buzău
, G,
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
