Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 834/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 834
Ședința publică din data de 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta-pârâtă (), domiciliată în com., sat Dealu M, jud.D, împotriva deciziei civile nr. 155 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, domiciliat în com., sat Dealu M, jud.D și reclamantele-pârâte, toate domiciliate în com., sat Dealu M, Db.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei conform chitanței nr. -/21.08.2008 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă (), intimatul-pârât asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, intimata-pârâtă, lipsind intimatele-pârâte,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, intimatul-reclamant, a depus completare la întâmpinare și un set de acte, respectiv: trei planșe fotografice, sentința penală 26/17.01.2003, procese-verbale nr.52/2003 și nr.332/13.09.2000, adresa nr.253/11.01.2008, deciziile nr.314/01.02.2000 și nr. 1886/15.09.1999, raport de expertiză efectuat în doaar nr.3540/1997, proces-verbal datat 14.08.2001.
Părțile, având pe rând cuvântul, personal și prin apărător, arată că nu mai au alte cereri de formulat iar curtea ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-pârâtă () solicită admiterea recursului pentru motivele și concluziile scrise depuse în scris la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat.
În esență arată că recurenta a edificat un wc la doar 11 cm. de proprietatea intimatului și a intrat pe hotarul acestuia cu o centură de beton.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
-2-
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Pucioasa, jud.D sub nr.662/12.04.2006, reclamantele, (), (), (), și au chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, arătând că sunt proprietarii unei suprafețe de teren situată în intravilanul com. sat Dealu M, teren ce se învecinează pe latura dispre nord cu proprietatea pârâtului, că în urmă cu mai mult de 30 ani pârâtul a construit o magazie la hotarul dintre cele două proprietăți, linia de hotar fiind picătura de la streașina acestei magazii, aspect confirmat și de semnele de hotar existente. În continuarea acestei magazii, atât pe partea dispre stradă cât și pe partea dinspre deal, gardul urma o linie imaginară aflată în continuarea picăturii de la streașină dar de la colțul acestei magazii, înspre deal, pârâtul, în mod abuziv, a desființat semnele vizibile de hotar care separau proprietățile părților și a construit un gard, în lipsa pârâților, cu acest prilej acaparând și o din terenul proprietatea acestora.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul a infirmat susținerea reclamanților în sensul că ar fi desființat semnele de hotar și ar fi acaparat din terenul acestora, arătând că reclamanții și sunt cei care i-au ocupat din teren, fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prin sentința penală nr.261/2003, sentință încălcată ulterior prin recuperarea terenului ca urmare a modificării amplasamentului gardului.
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat refacerea gardului pe vechiul amplasament, cel anterior săvârșirii infracțiunii prev. de art.220 cod penal, obligarea reclamanților de a-și muta wc-ul la distanța corespunzătoare față de imobilele sale, respectiv bucătărie și beci și de a-l despăgubi pentru prejudiciul produs prin scurgerea apelor provenite din precipitațiile de pe acoperișul wc-ului, pe pereții construcției sale.
Reclamantele și-au întregit cererea de chemare în judecată, solicitând instanței să oblige pârâtul-reclamant la respectarea dreptului lor de proprietate asupra terenului despre care pretind că ar fi fost acaparat de către pârât cu ocazia refacerii porțiunilor de gard dinspre stradă, terenul măsurând 1,2 mp. și înspre deal măsurând 2,8 mp.
Judecătoria Pucioasa prin sentința civilă nr.1211/19.12.2006 a admis în parte cererea reclamantelor, a stabilit linia de hotar între proprietățile părților conform raportului de expertiză întocmit de expert, varianta a-II-a și a respins cererea reconvențională.
Instanța de fond a reținut că cererea reclamantelor-pârâte este întemeiată în parte numai în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar, nedovedindu-se ocuparea vreunei suprafețe de către pârâtul-reclamant iar în ceea ce privește cererea reconvențională instanța a apreciat-o ca neântemeiată pentru că nu s-a putut stabili vechiul amplasament al gardului dintre proprietățile părților datorită inexistenței semnelor vechi de hotar, iar referitor la capătul de cerere privind obligarea reclamantelor-pârâte de a muta wc-ul la distanța legală, așa cum rezultă din raportul de expertiză topo întocmit în cauză, ambele părți nu respectă distanța corespunzătoare în privința amplasării wc-ului cât și a anexei față de linia de hotar, datorită lipsei de spațiu. Deficiența amplasării acestor construcții pe lungimea de 15 cm. față de linia
-3-
de hotar poate fi remediată prin respectarea condițiilor esențiale de către părți și anume: construcția pârâtului să prezinte streașină și burlane pentru scurgerea apei pluviale iar acoperișul wc-ului reclamantelor să fie înclinat cu panta de scurgere a apei pluviale spre interiorul curții acestora.
În ceea ce privește capătul din cererea reconvențională prin care pârâtul a solicitat contravaloarea prejudiciului produs de apele provenite din precipitații care curg de pe acoperișul wc-ului reclamantelor-pârâte, așa cum s-a reținut din raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit în cauză, rezultă că degradarea peretelui anexei pârâtului-reclamant nu se datorează prezenței wc-ului în imediata sa apropiere iar pentru situația de fapt existentă între părți, expertul a precizat o serie de lucrări pentru stoparea fenomenului de degradare.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr.155/14.04.2008 a admis apelul declarat de pârâtul-reclamant, a schimbat în parte sentința civilă nr.1211/19.12.2006 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale a pârâtului și obligarea reclamantelor să mute wc-ul la distanța legală față de proprietatea pârâtului, reținându-se că acesta se află la 30-35 cm. de peretele anexei apelantului-reclamant și respectiv la 15 cm. de linia de hotar, iar în urma controlului efectuat de Direcția de Sănătate Publică D, s-a constatat că acesta se află la o distanță mai mică decât cea prevăzută de normele legale - 10
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta-pârâtă (), criticând-o pe motive de nelegalitate, susținând că în mod greșit a fost avută în vedere adresa nr.887/20.11.2007 a Direcției de Sănătate Publică D, dat fiind că 536/1997 cuprinde Normele de igienă și recomandările privind mediul de viață al populației, și nu cuprinde precizări la situațiile când nu poate fi respectată distanța minimă de 10 dintre instalațiile de preepurare sau fosele septice și cea mai apropiată locuință, iar în prezent specialiștii lucrează la actualizarea și alinierea acestor norme la reglementările Uniunii Europene.
Recurenta mai susține că deși în fața instanței de apel a arătat că doar simpla dispoziție de a muta respectivul wc pe un alt amplasament nu este de natură a stinge divergența dintre părți, fiind necesar a se stabili și acest amplasament, instanța de apel nu a avut în vedere și acest aspect, cu atât mai mult cu cât a susținut pe tot parcursul procesului că nu există posibilitatea amplasării wc-ului la o distanță mai M datorită lipsei de spațiu.
Instanța de apel nu a avut în vedere că în adresa D, distanța s-a calculat de la wc la anexa intimatului-pârât, situată la 15 cm. de hotar și nu la locuința acestuia, care este situată pe un alt amplasament.
Instanța de apel a considerat că intimatul-pârât este proprietarul imobilelor, deși acesta nu a depus la dosar decât o hotărâre judecătorească din care rezultă că terenul pe care îl are în posesie nu face parte din masa bunurilor ce urmează a fi împărțite între el și frații săi, apreciind că decizia instanței de apel este lipsită de temei legal, dându-se cu aplicarea greșită a legii.
Curtea, analizând prezentul recurs, constată că este nefondat și urmează a fi respins deoarece:
Recurenta nu a indicat și dezvoltat nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de disp. art.304 cod pr. civilă, conform disp. art.3021alin.(1)
-4-
lit.c, cod pr.civilă, menționând numai că își întemeiază recursul pe disp. art.299 - 316 cod pr.civilă.
Criticile formulate fac însă posibilă încadrarea lor în motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 cod pr.civilă, dar analizate fiind, se constată a fi nefondate.
Soluția instanței de apel d e obligarea reclamantelor să mute wc-ul la distanța legală față de proprietatea pârâtului este în concordanță cu prevederile din Ordinul Ministerului Sănătății 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, normele de igienă fiind obligatorii și nu de recomandare.
Potrivit constatărilor experților și, wc-ul reclamantelor este amplasat la o distanță de 30 - 35 cm. de peretele anexei pârâtului, față de distanța legală de 10 prevăzură de nr.536/1997.
Nu poate fi avută în vedere susținerea recurentei că instanța trebuia să stabilească noul amplasament al wc-ului întrucât, pe de o parte, nu a fost investită cu o astfel de cerere iar pe de altă parte, alegerea noului amplasament care să respecte distanța legală este la latitudinea reclamantelor-pârâte.
Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei că pârâtul nu și-a dovedit calitatea de proprietar al terenului și construcțiilor întrucât reclamantele, chemându-l în judecată pe pârât, i-au recunoscut această calitate de proprietar, calitate avută în vedere și cu ocazia soluționării proceselor penale existente între părți.
Reținându-se că în cauză nu sunt incidente disp. art.304 pct.9 cod pr.civilă, urmează a fi respins recursul ca nefondat iar potrivit disp. art.274 cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta-pârâtă (), domiciliată în com., sat Dealu M, jud.D, împotriva deciziei civile nr. 155 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul-reclamantul, domiciliat în com., sat Dealu M, jud.D și reclamantele-pârâte, toate domiciliate în com., sat Dealu M, Db.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
--- - - - C
Grefier,
-5-
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.-/tehnored.VM
2 ex./ 07.10.2008
662/2006 JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
a- Tribunalul Dâmbovița
a,
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
