Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 104/Ap
Ședința publică din 1 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu intimații contestatori, - și; având ca obiect: "legea 10/2001", împotriva sentinței civile nr. 146 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 23 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 30.09.2008, apoi la 01.10.2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 146/18.04.2008 Tribunalul Brașova admis în parte contestația, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de contestatoarele, -, și Foare în contradictoriu cu intimatul Municipiul B, reprezentat legal de Primar, și, în consecință a anulat Dispoziția nr. 2208/21 iunie 2006, emisă de intimat, prin reprezentantul său legal. A obligat intimatul să emită, prin reprezentantul său legal, o nouă dispoziție, prin care să acorde contestatoarelor în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, pentru imobilul situat în B,-, înscris în CF nr. 23193 B, sub nr. top 8782/1/a/67, compus din construcție (în prezent demolată) și teren în suprafață de 587 mp. în valoare de 128.913 lei, imobilele înscrise în CF nr. 1221 B, sub numerele topografice 5815-5816-5818/2/3 și 5815-5816-5818/2/5, în valoare totală de 104.321,64 lei, iar pentru diferența de valoare, ce va fi determinată prin luarea în calcul a valorii actualizate a despăgubirilor pe care contestatoarele le-au primit de la Statul Român, cu ocazia preluării imobilului mai sus identificat, o suprafață din imobilul, ce poartă denumirea "Trupul ", ce a fost pus la dispoziția Comisiei Locale B de Aplicare a Legii nr. 10/2001, prin HCL nr. 432/26.06.2006. A respins restul pretențiilor formulate de contestatoare. A respins cererea contestatoarelor de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:
Acțiunea introductivă de instanță a fost o acțiune prin care s-a solicitat admiterea notificării formulate de către reclamante în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul acordării de despăgubiri pentru imobilul construcție și acordării de despăgubiri prin echivalent în natură pentru imobilul teren, de care au fost deposedate abuziv, fără plata vreunei despăgubiri la acea dată.
Pe parcursul procesului, la dosar s-a depus de către pârâta Municipiul B prin Primar Dispoziția nr. 2208/21.07.2008 prin care s-a soluționat notificarea depusă de către reclamante, iar ca urmare a depunerii sale la dosarul cauzei reclamantele și-au modificat acțiunea în sensul transformării acesteia într-o contestație fundamentată pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, solicitând anularea acesteia și admiterea notificării așa cum a fost formulată.
Excepția tardivității formulării contestației, ridicată de Municipiul B prin Primar a fost respinsă de prima instanță pe considerentul că dispoziția a fost emisă pe parcursul derulării procesului, iar la momentul depunerii sale la dosar, prin prisma dispozițiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă reclamantele au solicitat un termen și și-au modificat acțiunea, tinzând la același lucru, respectiv valorificarea drepturilor rezultate din cuprinsul Legii nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei s-a reținut că imobilul teren și construcție a fost preluat abuziv de Statul Român, fără plata vreunei despăgubiri, ceea ce face incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. În consecință constatând că dispoziția atacată nu a respectat ierarhia măsurilor reparatorii instituită de legea reparatorie și că în patrimoniul pârâtei există terenuri care nu au fost revendicate de foștii proprietari, fiind libere, a admis acțiunea în parte, cu respingerea doar a capătului de cerere referitor la întabularea în evidențele de carte funciară, întabulare ce se va putea face în temeiul noii dispoziții de restituire ce urmează a fi emisă de către pârâtă și care constituie titlu executoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Municipiul B prin Primar solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației, atâta timp cât art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevede că dispoziția poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare, iar din actele depuse la dosar reiese că aceasta a fost comunicată intimatelor reclamante la data de 23.06.2006, iar acestea au depus modificarea de acțiune la data de 29.09.2006.
De asemenea, se consideră că din cuprinsul art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu reiese vreo ierarhizare a măsurilor reparatorii, care să fie obligatorie pentru unitatea deținătoare, soluția primei instanțe fiind dată cu subrogarea în atribuțiile Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, ceea ce este nelegal. De asemenea, terenurile acordate în compensare, în natură, de către prima instanță nu sunt cuprinse în cele care au fost puse la dispoziția comisiei prin Hotărâre a Consiliului Local, iar cele care au fost puse la dispoziție sunt deja epuizate, ceea ce face ca sentința să nu poată fi pusă în executare.
Intimatele nu au depus întâmpinare ci doar concluzii scrise.
În apel nu s-au solicitat și nu s-au administrat alte probe.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că apelul este neîntemeiat.
În ceea ce privește respingerea excepției tardivității formulării contestației.
Este adevărată susținerea apelantei că modificarea de acțiune a avut loc la data de 29.09.2006, după ce însă dispoziția nr. 2208/21.06.2006 a fost depusă la dosarul cauzei la termenul din 08.09.2006 de către apelanta-pârâtă, iar din confirmările de primire anexate reiese că această dispoziție a fost comunicată reclamantelor la data de 23.06.2006.
Nu mai puțin adevărată, dar și legală este soluția primei instanțe de respingere a excepției invocate. În mod întemeiat s-a reținut că acțiunea promovată inițial de reclamante a avut ca obiect valorificare drepturilor ce le sunt recunoscute de Legea nr. 10/2001, ca urmare a faptului că pârâta nu a soluționat în termen notificarea pe care acestea au depus- Faptul emiterii dispoziției de restituire în timpul derulării procesului face ca prioritară să fie analizarea modificării în termen a acțiunii, față de situația juridică nou creată, în cuprinsul cadrului procesual deja existent. Cum dispoziția emisă de pârâtă a fost depusă la termenul din 08.09.2006 la dosarul cauzei, iar partea a solicitat termen în vederea modificării acțiunii conform noii situații juridice, depunând acțiunea modificată la termenul imediat următor, este evident că s-au respectat dispozițiile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru că ne aflăm, din punct de vedere al noii situații juridice create prin emiterea deciziei, la prima zi de înfățișare. De asemenea, este relevant faptul că atât prin acțiunea introductivă cât și pe cale contestației reglementate de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se urmărește stabilirea de către instanță a legalității cererilor formulate de către persoanele interesate și a dispozițiilor emise în urma notificării. Așadar, odată ce pe rolul instanței este înregistrată o acțiune ce are ca și conținut dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar unitatea deținătoare emite dispoziția pe parcursul procesului, reclamanții au posibilitatea, la alegere să introducă separat o contestație împotriva dispoziției de restituire sau să continue procesul deja început, prin modificare acțiunii, în condițiile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, acest motiv de apel va fi respins.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel curtea reține că și acesta este neîntemeiat.
Dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie o ierarhie a măsurilor reparatorii pe care unitatea deținătoare a imobilului le poate acorda, atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă, primordială fiind acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii și, doar în ultimă instanță, acordarea de despăgubiri bănești.
Prima instanță a aplicat acest principiu izvorât din lege, iar faptul că a acordat măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, respectiv terenuri aflate în patrimoniul pârâtei și care nu fac obiectul cererilor de restituire în condițiile Legii nr. 10/2001 și sunt libere de sarcini, în afara celor puse inițial la dispoziția Comisie de Aplicare a Legii nr. 10/2001, nu constituie o subrogare nelegală în atribuțiile acestei comisii, modul de soluționare și de lucru al comisiei fiind supus controlului de legalitate al instanțelor judecătorești. O altă interpretare, așa cum este dorită de către apelantă lipsind de conținut contestația reglementată de art. 26 alin. 3 din lege.
Referitor la epuizarea terenurilor din trupul, puse la dispoziția comisiei prin hotărârea Consiliului Local, la dosar nu s-au depus dovezi în acest sens, fiind o simplă susținere a pârâtei - apelante, neprobată în nici un fel. De altfel, acest aspect ține de faza a doua a procesului civil, respectiv faza de executare, doar la acea dată putând fi verificată realitatea acestor susțineri.
Așa fiind, pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, întrucât apelanta a căzut în pretenții va fi obligată să plătească intimatelor suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de Municipiul B prin Primar împotriva sentinței civile nr. 146/S/18.04.2008 a Tribunalul Brașov pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimaților suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/29.10.2008
Dact. /31.10.2008
Jud. fond
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif
