Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1316/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1316/2009-R
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurent reclamant prin mandatar cu domiciliul în,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr.105/Ap din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost menținută încheierea nr.7621 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei, achitată prin chitanța - și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Încheierea nr.7621/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului PRIN prin, pentru de repunere în termenul legal în vederea depunerii notificării conform Legii 10/2001.
Pentru a dispune în acest sens prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat repunerea sa în termenul legal de emitere a notificării prevăzute de art.22 din Legea nr.10/2001 și că, în privința acestei instituții, a repunerii în termen, în opinia instanței de fond sunt incidente disp.art.19 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel încât a apreciat cererea reclamantului ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a promovat apel în termenul legal reclamantul solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale de repunere în termen astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr.105/Ap din 7 mai 2009, Tribunalul Satu Marea respins apelul declarat de apelantul-reclamant, prin mandatar, împotriva Încheierii nr.7621/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, potrivit extrasului CF nr.18732 SM( fila nr.5) proprietar tabular al imobilului situat în mun.S M,-, jud.S M, identificat conform datelor de publicitate imobiliară de mai sus figurează Statul Român asupra terenului cu titlu juridic naționalizare, potrivit încheierii CF nr.485/1946, precum și reclamantul asupra casei cu titlu juridic construcție proprie și cu drept de folosință asupra terenului pe durata existenței construcției, conform încheierii CF nr.2117/1975.
Aceleași date rezultă și din cuprinsul colii CF in extenso CF nr.18732 SMd in dosarul primei instanțe (filele nr.6-7).
În acest context, susținerile reclamantului în sensul că ar fi aflat despre pretinsa preluare abuzivă a terenului de către Statul Român cu titlu juridic de naționalizarea abia în anul 2008, cu ocazia pronunțării unei hotărâri judecătorești într-un alt litigiu, în speță sentința civilă nr.5400/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- (filele nr.9-10), s-a apreciat de instanța de apel că sunt contrazise de împrejurarea că în anul 1975 același reclamant a solicitat, în contradictoriu cu titularul tabular al dreptului de proprietate asupra terenului la acea vreme, Statul Român, să fie notat un drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului în favoarea acestuia, solicitare admisă prin încheierea CF nr.2117/1975, conform evidențelor de publicitate imobiliară amintite mai sus.
În acest context, tribunalul a substituit motivarea primei instanțe fundamentată pe dispozițiile Decretului nr.167/1958 cu prezenta motivare, reținând totodată, în completarea celor de mai sus, că termenul legal de 6 luni reglementat prin art.22 din Legea nr.10/2001 republicată, astfel cum a fost acesta prelungit ulterior în mod succesiv prin OUG nr.109/2001 și prin OUG nr.145/2001, este unul de decădere iar unul de prescripție extinctivă.
În egală măsură însă, simpla invocare de către apelantul reclamant a disp.art.103 Cod de procedură civilă privind posibilitatea procedurală a repunerii în termenul de îndeplinire a unui act de procedură, fără indicarea concretă a împrejurării care l-a împiedicat să-l exercite și a caracterului său de forță majoră, mai presus de voința apelantului-reclamant, coroborat cu nedovedirea unei atare împrejurări, s-a reținut de instanța de apel că nu conferă acestui apelant un fundament juridic pentru criticile formulate în cuprinsul prezentei căi de atac.
Totodată, tribunalul a înlăturat apărările apelantului-reclamant structurate pe ideea existenței unui termen legal de 30 de ani, în condițiile Codului civil, reținând în acest sens că disp.art.22 din Legea nr.10/2001 reprezintă o normă procedurală specială și în consecință prioritară, precum și faptul că emiterea notificării în sine nu conferă în mod automat autorului său un drept de proprietate asupra imobilului, nici măcar sub condiție suspensivă, un asemenea efect avându-l după caz, dispoziția unității deținătoare investite cu o asemenea notificare ori hotărârea judecătorească de soluționare a contestației promovate împotriva unei astfel de dispoziții.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru a declarat recurs apelantul prin mandatar, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și a cererii de repunere în termen.
Prin motivele de recurs s-a invocat soluționarea superficială a apelului, deducerea greșită că cererea vizează terenul naționalizat în 1946 pentru care deține drept de folosință veșnică ori, cererea vizează repunerea în termenul legal stabilit de Legea nr.10/2001 pentru depunerea notificării referitor la restituirea casei din CF nr.18732 S Aceasta, conform extrasului de carte funciară este proprietatea lui și deținută de terți în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria S M, nefiindu-i comunicată decizia de preluare.
Nu a depus notificare pentru restituirea casei în termenul legal, întrucât până la 5.11.2008 când i s-a comunicat sentința civilă nr.5400/30.09.2008 nu a avut cunoștință de preluarea abuzivă a casei, nefiind înscrisă în CF, astfel că, în 15 zile a formulat prezenta cerere, fiind îndeplinite dispozițiile art.103 Cod procedură civilă, greșit instanțele reținând contrariul.
În drept s-au invocat dispozițiile art.103, 104 pct.7, 8 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Imobilul înscris în CF nr.18732 S M, nr.top.14819/43, reprezentând în natură loc de casă cu casă și 522. teren, formează dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului, cu titlu de naționalizare -1- și a recurentului asupra casei, cu titlu de construire -nr.3, acesta având și un drept de folosință veșnică asupra terenului -C1.
Termenul în care persoana îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 putea formula notificări, este stabilit în art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 ca fiind de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, termen prelungit ulterior prin nr.OUG109, 145/2001 cu câte 3 luni, respectiv cu câte o lună prin nr.OUG184/2002. nr.OUG10/2003 însă, la alin.5 din art.21 s-a stabilit că, nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Acest termen nu a fost respectat de către recurent cu motivarea că nu a cunoscut că imobilul ar fi fost preluat de Statul Român decât atunci când i s-a comunicat sentința civilă nr.5400/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, preluarea nefiind înscrisă în cartea funciară.
Din analiza actelor aflate în dosarele de fond și apel, instanța de recurs constată că s-a judecat cauza în primă instanță de judecătorie prin încheiere, fără a exista o dispoziție legală în acest sens. Mai mult, cererea s-a soluționat fără respectarea principiului contradictorialității, nefiind pusă în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a Comisiei Locale de aplicare a Legii nr.10/2001, constituită la nivelul Municipiului S
Pe de altă parte, Legea nr.10/2001 este una specială ce reglementează implicit o competență deosebită a instanțelor în soluționarea cererilor ce au un astfel de obiect, respectiv art.24 alin.8 conferind, secțiile civile, o astfel de competență ce în speță nu a fost respectată, cauza fiind judecată în fond prin încheiere de Judecătorie și în apel d e Tribunal.
Față de considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art.304 alin.1 pct.1, 3, 5 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va casa decizia recurată, va admite ca fondat apelul conform art.296 Cod procedură civilă și va desființa încheierea apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Satu Mare -Secția Civilă, ce va ține cont de considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de prin mandatar cu domiciliul în,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr.105/Ap din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează și admite apelul, desființează încheierea cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare, în primă instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:26.10.2009
Jud.fond Șt.
Jud.apel /
Dact.
Data:29.10.2009
3 ex.
1 com.
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
