Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1779/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1779/R/2009
Ședința publică din data de 2 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Valentin Mitea, Dana Gârbovan președinte al Curții de Apel Cluj
- -
Grefier - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva încheierii de ședință din data de 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată COMUNA DE - PRIN PRIMAR, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului recurent arată că cererea de amânare înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 1 octombrie 2009 fost trimisă din eroare la acest dosar în cadrul căruia nu formulează o cerere de amânare.
Nefiind formulate cereri prealabile și nici excepții invocate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterile judiciare orale asupra fondului recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii prin care s-a constatat perimarea și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru judecarea pe fond a cauzei.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2007, reclamantul a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu pârâta Comuna de Câmpie - Primarul comunei de Câmpie, anularea dispoziției nr. 178 din 8 iunie 2007, prin care s-a respins notificarea cu nr. 867/13.08.2001 pentru acordarea unor despăgubiri bănești sau restituirea în natură a imobilelor casă, grădină, teren arabil și fânaț cu o suprafață de 214.269 mp, situat în comuna de Câmpie, fosta proprietate a mamei sale, moștenită de la mama și frații săi, înscrisă în CF nr. 151, motivat de faptul că notificarea nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, deoarece nu s-a făcut dovada preluării abuzive, în condițiile art.2 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a argumentat că, din moment ce imobilul este deținut de Primăria de Câmpie, iar autorii săi nu au făcut niciun act de înstrăinare către Statul Român, ci acesta, în mod abuziv, și-a însușit proprietatea fără niciun titlu legal, nu i se poate cere să facă o dovadă negativă.
De altfel, prevederile art.2 lit. h din Legea nr. 10/2001 includ în categoria bunurilor ce urmează a fi restituite conform Legii nr. 10/2001 "orice imobile preluate fără titlu valabil".
În drept, cererea este întemeiată pe art.26 din Legea nr. 10/2001 și art.1, art. 8 din Legea nr. 10/2001.
II. Judecata în primă instanță
Apreciind utilă administrarea probei cu expertiza tehnică topografică, solicitată de reclamant, la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2007, instanța a încuviințat-
În perioada 03.12.2007-18.02.2008, pricina a fost suspendată în temeiul art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, având în vedere lipsa nejustificată a părților, iar în ședința publică din 18.02.2008 a fost încuviințată efectuarea unei expertize extrajudiciare în cauză, care să fie depusă la dosarul cauzei, sub sancțiunea suspendării pricinii în temeiul art.1551Cod procedură civilă.
Cu toate că,până la termenul de judecată acordat, reclamantul nu s-a conformat obligațiilor asumate, stabilite în sarcina sa în ședința publică din 17 martie 2008, s-a amânat cauza pentru același considerent, procedându-se identic și în ședința publică din 14 aprilie 2008.
La data 19 mai 2008, constatând faptul că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor cu privire la depunerea raportului de expertiză extrajudiciară, instanța a dispus suspendarea judecății, până la îndeplinirea de către reclamant a obligațiilor statuate anterior, și în lipsa cărora litigiul nu putea fi soluționat.
La data de 28 mai 2009, pricina a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea perimării.
Reclamantul a depus la dosar înscrisul denumit Cerere de amânare a judecății în vederea soluționării pe cale amiabilă a procesului" prin care, în esență, solicită amânarea judecății și acordarea unui termen în luna septembrie 2009, pentru a avea timp să lămurească situația juridică a imobilelor care fac obiectul cererii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, având în vedere faptul că prin reconstituirea CF nr. 151 nr. top 348, 349, 522/2, 525, 837, 970 și nr. top 971 de Câmpie, în care acestea erau înscrise, rezultă faptul, constatat și de către Instituția Prefectului - jud. B-N, că dreptul de proprietate asupra acestor imobile nu a părăsit niciodată patrimoniul autorilor săi, și implicit nici al său.
Consideră că eventualitatea constatării perimării cererii ce face obiectul acestui dosar, în condițiile expuse mai înainte, ar fi o măsură neconstituțională și ar încălca drepturile fundamentale garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de proprietate și acces la justiție.
Or, o eventuală măsură de constatare a perimării cererii introductive de instanță, care este contestația la decizia de respingere a pârâtei de a-i restitui în natură imobilele confiscate de regimul comunist, formulată în termenul defipt de Legea nr. 10/2001, ar însemna, în fapt și de drept, obstacularea definitivă a oricărei acțiuni în justiție de revendicare a acestor imobile având în vedere caracterul Legii nr. 10/2001 și a principiului "specialia generalibus derogant",în acest caz, nefiind aplicabile prevederile art.254 alin.2 proc. civ. fiind decăzut din dreptul de a mai putea formula o nouă acțiune în justiție întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 298/22.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N,s-a constatat perimarea acțiunii promovată de reclamantul împotriva pârâtei Comuna de Câmpie, reprezentată prin Primar, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând excepția perimării acțiunii, invocată din oficiu, instanța a reținut că este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 248. proc. civ."Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare a perimării de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".
Potrivit dispozițiilor art. 249 din același Cod"Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".
În cauza pendinte nu se poate ignora faptul că la data de 19.05.2008, s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551. proc. civ. caz particular de suspendare a judecății, ce reprezintă sancționarea reclamanților aflați în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, constatându-se împiedicarea desfășurării normale a procesului, imputabilă lor.
Ca atare, interpretarea ce trebuie dată dispozițiilor art. 248 și art. 249. proc. civ. ce se coroborează cu cele ale art. 1551și art. 245. proc. civ. este aceea că legiuitorul instituie, imperativ, condiționarea reluării judecății de îndeplinirea obligațiilor statuate în sarcina părților de către instanța de judecată.
În consecință, instanța este datoare să verifice dacă obligațiile au fost sau nu respectate, pentru a admite sau a respinge cererea de amânare a judecării cauzei, după reluarea acesteia în vederea perimării, întrucât potrivit alin. 2 al art. 1551. proc. civ."Judecata va fi reluată dacă obligațiile au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua".
Întrucât norma evocată impune imperativ reluarea judecății condiționat de îndeplinirea obligației stabilită de instanță în sarcina litiganților, eronat se invocă efectul întreruptiv al termenului de perimare, determinat de imposibilitatea îndeplinirii obligației stabilite, întrucât obligația neîndeplinită viza raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, probă a cărei administrare a fost asumată expres de reclamant, la propria solicitare. Nicidecum suspendarea pricinii nu a fost determinată de neîndeplinirea sarcinii referitoare la depunerea vreunor acte de stare civilă, pretins imposibil de procurat.
Cum de la 19 mai 2008 până la 28 mai 2009, după împlinirea termenului de 1 an de la rămânerea în nelucrare a cauzei, nu s-a formulat cerere de repunere pe rol și nici nu a fost îndeplinită obligația stabilită în sarcina reclamantului încă din data de 18 februarie 2008, este certă neglijența manifestată de acesta, imputabilă exclusiv, cu atât mai mult cu cât este exclusă și ipoteza împiedicării lui de a stărui în judecată, determinat de vreun fapt mai presus de voința sa.
Întrucât de la 19.05.2008 până la 28.05.2009, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din culpa reclamantului care nu și-a îndeplinit obligația stabilită în cursul judecății de instanță, în temeiul art. 248. proc. civ.s-a constatat că a operat sancțiunea perimării.
III. Recursul
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii atacate cu trimitere la instanța de fond, pentru continuarea judecății.
În motivele declarației de recurs, se afirmă că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a judecat acțiunea mea ca și o acțiune în revendicare a unui imobil, întemeiată pe legea civilă, cu încălcarea și aplicarea greșită atât a Legii nr. 10/2001, cât și a legii civile.
Mai mult, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (1) Cod procedură civilă și art. 4 din Legea nr. 10/2001, prin obligația stabilită în sarcina reclamantului, aceea de a depune înscrisuri care se găsesc în mod exclusiv numai în posesia pârâtei Primăria de Câmpie.
Instanța de fond nu a observat faptul că prin constatarea perimării cererii introductive se ajunge la imposibilitatea repunerii reclamantului în dreptul de proprietate, fiind decăzut din dreptul de a mai putea formula o nouă acțiune în justiție întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
nstanța de fond,arată recurentul, la termenul la care a constatat perimarea cererii de chemare în judecată, a desconsiderat cererea de amânare a judecării cauzei, cu încălcarea dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, fiind anexat la această cerere înscrisul emis în data de 26.05.2009 cu nr. IF/4575/18 de către Instituția Prefectul - Județul B-N, prin care se făcea dovada faptului că a stăruit să îndeplinească sarcina impusă de către instanță, de a face dovada apărărilor pârâtei prin obținerea de înscrisuri aflate în posesia acesteia, cât și a faptului că există posibilitatea ca atât formularea cererii întemeiată pe ispozițiile Legii nr. 10/2001, cât și formularea cererii întemeiată pe prevederile legilor din materia fondului funciar să fi fost inutile pentru că bunurile nu au ieșit niciodată din patrimoniul autorilor săi.
IV. Judecata în recurs
Apreciind asupra recursului exercitat în termenul legal de către reclamantul, Curtea constată că acesta este nefondat.
Sub aspectul stării de fapt, se poate reține cu certitudine că prin încheierea din 19.05.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bistrița -N a dispus suspendarea judecății, în baza dispozițiilor art. 1551. proc. civ. până la îndeplinirea de către reclamantul a obligațiilor stabilite în sarcina acestei părți prin dispozitivul încheierii de ședință din 14.04.2008, respectiv până la depunerea raportului de expertiză extrajudiciară ( 157 dosar tribunal).
La data de 28.05.2009, instanța din oficiu a ordonat repunerea cauzei pe rol pentru constatarea perimării ( 158 dosar).
Prin sentința civilă nr. 298/22.06.2009, s-a constatat că este perimată acțiunea reclamantului, incidente fiind dispozițiile art. 248. proc. civ.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 2441. proc. civ.asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.
Potrivit art. 248 alin. 1. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Rezultă din analiza acestei norme că sancțiunea perimării operează prin efectul direct al legii, rămânându-i instanței să o constate, fie din oficiu, fie la cererea părții interesate.
Pentru a interveni perimarea, se cer îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: cauza să rămână în nelucrare din vina părții și rămânerea cauzei în nelucrare să dureze cel puțin 1 an, în materie civilă.
Partea este culpabilă în situația în care nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau și care au impus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 155 1. proc. civ. în termen de 1 an, în materie civilă, calculat de la data suspendării.
În speță, în mod temeinic prima instanță a reținut faptul că suspendarea s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 155 1. proc. civ. și, în termen de 1 an de la data acestei suspendări, reclamantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin încheierea de ședință din 14.04.2008 ( 151 dosar), legată exclusiv de dovada pretențiilor formulate prin depunerea la dosarul cauzei a raportului de expertiză extrajudiciară, necesar pentru identificarea imobilelor în litigiu ( 141 dosar).
Așa fiind, termenul de un an reglementat imperativ prin legea de procedură s-a împlinit la data de 19 mai 2009.
Prin motivele declarației de recurs, reclamantul invocă aspecte de nelegalitate a dispoziției referitoare la suspendarea judecății or, Curtea observă că încheierea de suspendare pronunțată de Tribunalul Bistrița N la data de 19 mai 2008 nu a fost atacată de reclamant în cursul termenului de un an, în condițiile în care legea îi conferea dreptul la calea de atac
Or, în aceste condiții, prin recursul exercitat împotriva hotărârii care constată perimarea cererii de chemare în judecată nu ar putea fi invocate aspecte de nelegalitate a încheierii de suspendare a judecății, hotărârea având exclusiv un caracter constatator.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat, menținută fiind în tot sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 298 din 22 iunie 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Valentin Mitea, Dana Gârbovan
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.BD/dact.MM
4ex./28.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea, Dana Gârbovan