Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 195

Ședința publică din data de 9 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim

JUDECĂTOR 2: Eliza Marin

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de intimații Instituția Prefectului - Județul D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județ D și Primăria comunei, cu sediul în comuna, județ D, împotriva sentinței civile nr. 478 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în Pitești, str.- -4,.C,.20, județ

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicii avocațiale nr.1539/11.03.2008, lipsind apelanții intimați Instituția prefectului - Județul D și Primăria comunei.

Procedura îndeplinită.

Cererile de apel sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatului contestator.

Avocat pentru intimatul contestator solicită rectificarea citativului în sensul că numele corect al contestatorului este și nu cum din eroare s-a menționat în citativ și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea încuviințează cererea formulată și dispune rectificarea citativului în sensul că numele corect al contestatorului este, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului contestator în combaterea apelurilor.

Avocat pentru intimatul contestator solicită respingerea ca nefondate a celor două apeluri formulate de către Instituția Prefectului - Județ D și Primăria comunei.

Arată intimatul contestator prin apărător că în ce privește apelului declarat de către Primăria este nefondat deoarece instanța de fond a apreciat în mod greșit că plângerea a fost introdusă tardiv, întrucât dispoziția de respingere a fost comunicată la data de 11.05.2005, din actele depuse la dosar rezultă că data comunicării a fost 20.06.2006, astfel că plângerea a fost introdusă în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001.

Și al doilea motiv de apel al primărie este nefondat, deoarece intimata a fost convocată la efectuarea expertizei dar nu s-a prezentat și totodată putea să facă obiecțiuni la raportul de expertiză.

Susține intimatul contestator că nici faptul că ar stăpâni imobilul construcție care a făcut obiectul plângerii nu este adevărat, cu autorizația de construcție nr.24 din 13.05.1974 depusă la dosar face dovada că este vorba de un alt imobil construit ulterior confiscării.

Cu privire la apelul declarat de Instituția Prefectului - Județ D și acesta este nefondat, deoarece instanța de fond prin încheierea din 17.01.2007 s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de apelantă, prin respingerea acestora.

Solicită respingerea apelurilor ca nefondate. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra apelurilor civile de față;

Prin cererea înregistrată la tribunalul Dâmbovița sub nr-, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 1217 din 20 iunie 2006, emisă de primăria comunei și să se dispună acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit și cazanul comercial ce au aparținut autorului său preot -, acesta primindu-le ca moștenire la rândul său de la preot -.

Arată în continuare contestatorul că aceste bunuri au fost confiscate autorului său, în urma unei sentințe penale, pronunțată de Tribunalul Militar Craiova în anul 1958, iar dovada proprietății a făcut-o atât cu procesul verbal de confiscare a acestora cât și cu extrasul de la Arhivele Naționale nr. 369/1994, în care apare în tabelul cu chiaburi al comunei, numitul -.

Mai arată contestatorul că motivația de respingere a notificării sale, cum că nu face dovada calității de moștenitor, arată că din certificatul de moștenitor nr.889/25 septembrie 1992, rezultă fără dubiu că el este succesorul lui G, și că are calitatea de moștenitor și cu privire la bunicul său -, sens în care au fost depuse și acte de stare civilă.

Nu în ultimul rând, arată că a solicitat potrivit Legii nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole menționate în aceleași documente de care face astăzi vorbire, cererea sa fiind admisă, precum și că a obținut conform Decretului Lege nr.118/1990, drepturile menționate în acest act normativ ca moștenitor al persoanelor persecutate din motive politice.

În dovedirea contestației au fost depuse documentele menționate în cuprinsul cererii, anume: copia notificării adresate primăriei comunei, copia dispoziției de respingere a solicitării, însoțită de dovada de comunicare, extra s de pe sentința penală de condamnare a lui G, procesul verbal de sechestru, extrasul emis de Arhivele Statului, din care rezultă că numitul -, apare înregistrat cu un comercial, hotărârea de acordare a unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, acte de stare civilă, copia certificatului de moștenitor nr.889/25 septembrie 1992, două adrese emise, una de Primăria comunei în anul 2002, către Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.10/2001 și alta din anul 1972 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului D, din care rezulta că imobilul ce i-a fost confiscat în urma sentinței penale de condamnare a intrat în proprietatea statului și nu mai poate fi restituit, dovada de liberare din penitenciar precum și o adresă emisă de Tribunalul militar Timișoara, din care rezultă că autorul contestatorului a fost grațiat pentru restul de pedeapsă pe care o mai avea de executat, prin decretul de grațiere, nedispunându-se și asupra averii confiscate.

S-a invocat ca temei de drept dispozițiile Legii nr.10/2001.

La termenul din data de 1 noiembrie 2006, Instituția Prefectului a depus întâmpinare prin care a solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, motivat de faptul că cererile referitoare la restituirea în natură sau prin echivalent se soluționează de unitățile deținătoare sau unitățile administrativ teritoriale pe raza cărora s-au aflat aceste bunuri, în speță Primăria comunei, județul

Se mai susține în întâmpinare că în situația în care instanța apreciază că această instituție are calitate procesuală pasivă, urmează să se analizeze și excepția tardivității introducerii acțiunii. În acest sens arată că la 6 mai 2005 fost pronunțată dispoziția de respingere a notificării, soluție comunicată acestuia la 11 mai 2005, așa încât depunerea contestației la instanță la 31 august 2006, apare ca fiind făcută peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.26 din Legea nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației întrucât nu se face dovada proprietății asupra bunurilor solicitate și nici calitatea de succesor a contestatorului față de G și -.

La același termen de judecată s-a depus întâmpinare și de către primăria comunei, aceasta solicitând a se constata că instanța nu este corect investită, întrucât în cauză contestatorul trebuia să se adreseze mai întâi autorității publice emitente a actului administrativ, potrivit art.1 și 7 din Legea nr.554/2004, în termenul prevăzut de lege.

La data de 6 decembrie 2006, Primăria comunei depune o precizare la întâmpinare, prin care solicită a se respinge acțiunea ca tardiv introdusă, precum și să se aibă în vedere faptul că cererea prin care se solicită cazanul comercial, nu face obiectul Legii nr.10/2001, acesta fiind un bun mobil. Deasemeni arată că petentul nu face nici dovada calității de moștenitor și nici dovada proprietății.

La termenul din data de 17 ianuarie 2007, tribunalul a apreciat că cele trei excepții invocate de contestatoare sunt nefondate și au fost respinse, potrivit considerentelor din cuprinsul încheierii de la acea dată.

În cauză s-a dispus și efectuat o expertiză în specialitatea construcții civile, expertiză la care au fost atașate și înscrisuri doveditoare și o expertiză prețuitoare în vederea stabilirii valorii cazanului de Ť.

Cu privire la această lucrare reclamantul nu a avut obiecțiuni, intimații nefiind prezenți pentru a se lua și punctele lor de vedere.

Urmare examinării actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 478 din 31 martie 2008, a admis cererea formulată de contestatorul, a dispus anularea dispoziției nr. 127 din 20 mai 2006, emisă de Primăria comunei și a constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit cu 2 camere, construit din lemn și acoperit cu tablă, grajd de vite cu fânar deasupra și o pivniță cu magazie deasupra, imobile situate în comuna, județ

A obligat Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.10/2001 să plătească reclamantului contravaloarea cazanului de Ť. astfel cum a fost identificat și evaluat de expert.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că petentul a făcut dovada faptului că este succesorul lui G cât și al lui -, iar că autorului său, urmare condamnării politice i s-a confiscat averea constând în imobile (casă și terenuri).

Împotriva acestei sentințe au formulat în termen legal apel Instituția Prefectului Județului D și Primăria comunei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:

În apelul ei intimata Primăria comunei a arătat că în mod eronat s-a considerat că acțiunea nu este introdusă tardiv, deoarece la data de 6.03.2005 a fost pronunțată dispoziția de respingere a notificării comunicată la data de 11.05.2005 iar depunerea contestației la instanță s-a făcut la data de 31.08.2006, peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.26 din Legea nr.10/2001.

Mai arată apelanta că la expertiza dispusă în cauză nu a fost convocată și de aceea nu a participat, iar cazanul de Ť. nu face obiectul prevederilor Legii nr.10/2001.

Învederează apelanta intimată că petiționarul locuiește în imobilul în litigiu, astfel că acesta nu mai poate primit și despăgubiri bănești pentru același imobil.

Apelanta intimată Instituția Prefectului Județului D critică sentința pronunțată de instanța de fond cu privire la nepronunțarea asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității formulării contestației.

Cu privire la fondul cauzei, arată apelanta intimată că în cauză petiționarul nu a făcut dovada calității de moștenitor, iar obligarea comisiei locale de a plăti reclamantului val. cazanului de Ť. excede prevederilor legale având în vedere faptul că, pe de o parte aceste categorii de bunuri nu pot face obiectul restituirii fiind bunuri mobile și nu imobile, iar pe de altă parte, în situația în care s-ar constata calitatea de persoană îndreptățită la obținerea de despăgubiri, acestea nu pot fi acordate decât în condițiile și modalitățile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005 cu modificările și completările ulterioare.

Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prevederilor art. 296 Cod pr.civilă, va respinge apelurile, pentru următoarele considerente:

Referitor la apelul Instituției prefectului Județ D se va reține că sunt neîntemeiate criticile. La fila 42 dosar fond, prin încheierea din 17 ianuarie 2007, instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate atât privitor la lipsa calității procesuale pasive a apelantei pârâte prefectura Județ D cât și cu privire la excepția tardivității.

Intimatul contestator a făcut dovada cu acte de stare civilă a calității sale de moștenitor, aspect reținut corect de instanța de fond.

În ceea ce privește al doilea apel, Curtea va reține că ansamblul probator a primit o eficientă interpretare de la instanța de fond, coroborându-le corect cu reglementările legii speciale, respectiv Legea nr.10/2001, modificată și republicată.

În primul rând este limpede că plângerea nu a fost introdusă tardiv întrucât s-a formulat în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 cum de altfel a motivat instanța cânt s-a pronunțat prin încheierea sus citată (fila 42) iar imobilele din litigiu nu sunt cele construite după 1974 cum încearcă cele două apelante să sugereze.

Din actele depuse la dosar de intimatul petent, rezultă că imobilul pe care îl stăpânește este cel edificat conform autorizației de construire nr.24 din data de 13 mai 1974 la care s-a atașat și memoriul tehnic justificativ din care rezultă că imobilul s-a construit după confiscare.

Tot legea specială, în speță Legea nr.10/2001 evidențiază că în categoria bunurilor imobile și mobile care urmează a fi restituite în natură sau pentru care se acordă despăgubiri se includ cele preluate abuziv, împrejurare incontestabilă în speța de față.

În fine, concluzionând, Curtea urmează ca în conformitate cu prevederile art.296 Cod pr.civilă să respingă ambele apeluri ca nefondate, păstrând sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de intimații Instituția Prefectului - Județul D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județ D și Primăria comunei, cu sediul în comuna, județ D, împotriva sentinței civile nr. 478 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în Pitești, str.- -4,.C,.20, județ

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red. EG/BA

5 ex./16.09.2008

f- Trib.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.-

Președinte:Elisabeta Gherasim
Judecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Ploiesti