Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 756/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 756
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Radu Adriana Maria
JUDECĂTOR 3: Stanciu
GREFIER -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții domiciliat în B, nr.180,.1,.1,.6, sector 4 și, domiciliat în B,-,.49,.1,.8, sector 5,împotriva deciziei civile nr. 571 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliați în comuna, nr.6. județ și pârâtele, domiciliată în B, nr.180,.1,.6, sector 4 și domiciliată în B,-,.49,.1,.8, sector 5.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2 sept. 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului recurenților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 9 septembrie 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 1623/2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate inexistența unui drept de servitute al pârâților pe terenul proprietatea reclamanților, situat în com., sat, jud. P, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au precizat că sunt proprietari asupra terenului situat în comuna, sat, jud. P, în baza certificatului de moștenitor nr. 1639/1992. Prin decizia civilă nr. 1305/2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, reclamanții sunt cei care au fost obligați să respecte servitutea de trecere către terenul proprietatea pârâților, pe drumul de acces din pct. "La mal", menționat în varianta a II-a din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, servitute ce grevează terenul reclamanților. Invocând disp.art. 616 Cod civil, reclamanții au susținut că nu există nici o servitute de trecere în favoarea pârâților, creată prin înscris anterior oficial sau sub semnătură privată.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de excepția autorității de lucru judecat dovedită prin decizia 1305/2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a soluționat irevocabil dosarul nr. 3200/2002 al Judecătoriei Câmpina, iar pe fondul cauzei ca neîntemeiată.
Aceștia au motivat că dreptul de trecere pe terenul proprietatea reclamanților s-a hotărât în mod irevocabil în dosarul menționat, astfel că nu se poate relua judecata cu privire la același drept.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 24.11.2006, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți ca neîntemeiată, motivând că deși sunt aceleași părți și același obiect nu se poate aprecia identitatea de cauză juridică.
Ulterior, instanța a admis cererea pârâților de introducerea în cauză a coproprietarilor imobilului fond dominant, cu acordul reclamanților, și.
Judecătoria Câmpinaa respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți, a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamanții să plătească pârâților 400 lei cheltuieli de judecată, reținând că din analiza titlurilor de proprietate a parților si a modalității in care acestea au exercitat posesia imobilelor, dar si a documentației cadastrale ce a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâților, rezulta ca prin hotărâre irevocabila s-a stabilit împrejurarea ca numiții si sunt obligați sa respecte servitutea de trecere in favoarea terenului proprietatea pârâților pe drumul de acces din punctul "La mal " delimitat in raportul de expertiza.
Conform considerentelor deciziei civile nr. 1305/2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a realizat o analiza a posibilităților de acces la terenul proprietatea pârâților in sensul art. 616 Cod civil,astfel încât se poate aprecia ca respectiva hotărâre a instituit un drept de servitute pe terenul proprietatea reclamanților ce are destinația de drum de acces.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții si, arătând ca judecătorul fondului si-a negat propriile afirmații si convingeri, in condițiile in care pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat ce a fost respinsă.
Apelanții reclamanți au arătat ca acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1623/2006 viza constarea existentei unui drept de servitute creat pe terenul proprietatea lor, nefiind posibila pronunțarea unei hotărâri contrare atât timp cat prima hotărâre privea o obligație de a face.
Aceștia au mai precizat că servitutea de trecere poate fi stabilită, creată numai prin lege, iar din expresia folosita de prima instanța " se poate aprecia ca hotărârea judecătoreasca a instituit un drept de servitute", rezulta ca ar putea fi posibil sa se fi instituit un asemenea drept, insa in acea cauza intimații pârâți nu au solicitat constituirea dreptului real menționat pe care instanța nu îl putea stabili.
Prin decizia civilă nr. 571/12 oct. 2007 tribunalul, a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 97/15 ian. 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
A schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis acțiunea reclamanților și a constatat inexistența în patrimoniul intimaților pârâți a unui drept de servitute pe terenul proprietatea apelanților-reclamanți, situat în comuna, sat, județul A înlăturat măsura obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei, stabilită prin hotărârea atacată în favoarea intimaților-pârâți. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței indicate, ca fiind legale și temeinice.
Au mai fost obligați intimații-pârâți la plata în solidar a sumei de 1519,3 lei cheltuieli de judecată în fond și 610,15 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelanții-reclamanți.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că:
În ceea ce privește pretinsa contradicție între măsurile dispuse de prima instanță, tribunalul a constatat că in mod corect a fost respinsa excepția autorității de lucru judecat întrucât, nu erau îndeplinite condițiile art. 1201 Cod civil, prin lipsa identității de cauza juridica.
Chiar daca intre cele doua litigii nu se poate considera ca exista autoritate de lucru judecat, totuși in mod corect prima instanța a reținut ca in prezentul cadru procesual nu pot fi ignorate statuările din cuprinsul deciziei civile nr. 1305/2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI, hotărâre care este definitiva si irevocabila, se bucura de putere de lucru judecat.
În atare condiții, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a principiului puterii de lucru judecat de care se bucura orice hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, in condițiile in care obiectul litigiului soluționat prin decizia nr. 1305/23. aprilie 2004 Curții de APEL PLOIEȘTIa fost reprezentat de stabilirea unei obligații de a face, respectiv obligarea intimaților pârâți in acel litigiu,; si de a respecta servitutea de trecere către terenul părților adverse de drumul de acces de la punctul "La mal " din comuna,sat.
Din analiza conținutului cererii de chemare in judecata înregistrată la udecătoria Câmpina sub nr. 3200/2002, a rezultat că reclamanții, si, nu au solicitat instanței sa li se constituie un drept de servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâților( reclamanții din prezenta cauza).
Or, executarea unei asemenea obligații trebuia sa aibă ca situație premisa tocmai existenta acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate pentru ca nu pot fi respectate decât acele drepturi constituite prin lege, act juridic sau în orice alta modalitate permisa in dispozițiile legale in vigoare.
Împotriva deciziei civile nr. 571/ 12 oct. 2007 Tribunalului Prahova au formulat recurs pârâții și, solicitând modificarea în tot a deciziei, respingerea apelului formulat de și și pe fond menținerea sentinței civile nr. 97/15 ian. 2007 Judecătoriei Câmpina.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, recurenții invederează că prin noua acțiune s-a intenționat înlăturarea celor stabilite prin hotărârea anterioară pronunțată în apel, nefăcând altceva decât să reia judecarea procesului anterior soluționat irevocabil.
Pe de altă parte, instanța de apel a schimbat în mod vădit apărările formulate prin motivele de apel. Astfel, în varianta I și II de apel, se fac doar referiri generice și pur teoretice la unele dispoziții legale, motivează recurenții.
Un alt motiv de recurs este acela că instanța de apel a ignorat cu totul cele stabilite irevocabil în procesul anterior, reținând că prin acțiunea inițială nu s-a cerut constituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea reclamanților intimații, formulând considerente total lipsite de coerență și argumentare juridică în materie, în vederea ajungerii la o soluție diametral opusă celei anterioare și devenită irevocabilă.
Ca atare, în cadrul noului proces declanșat de reclamanții-intimați, nu se poate pronunța o nouă hotărâre judecătorească contrară prin care să se nege drepturile recunoscute prin hotărâre anterioară cu privire la drumul de acces delimitat ca atare pe schițele cadastrale și rapoartele de expertiză tehnică, în acest sens fiind relevantă și
obligarea reclamantului la deblocarea drumului de trecere utilizat de aceștia încă din anul 2000, or prin noua acțiune s-a cerut ignorarea totală a celor stabilite prin procesul anterior.
În final, aceștia motivează că, există o contrarietate totală între cele două decizii de apel, ceea ce este inadmisibil sub aspect procedural, soluția instanței de apel fiind pronunțată cu încălcarea gravă a dispozițiilor legale în materie.
Intimații și au formulat concluzii scrise și au solicitat în esență respingerea recursului ca inadmisibil, iar pe fond respingerea ca nefondat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă excepția inadmisibilității recursului și pe fond respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la excepția invocată:
În motivarea acestei excepții, intimații invocă prevederile art. 299 și art. 377 Cod procedură civilă, în sensul că, hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel nu pot fi atacate cu recurs, recursul neputând fi exercitat trecând peste apel. Astfel, motivele de recurs invocate de către recurenți se referă în exclusivitate la existența autorității de lucru judecat, iar împotriva sentinței civile nr. 97/2007 prin care a fost respinsă această excepție, intimații nu au declarat apel.
Curtea reține că, prin sentința civilă nr. 97/15 ian. 2007 Judecătoriei Câmpina, s-a respins excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâții, și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții de mai sus.
În atare situație, respingându-se acțiunea, pârâții nu au mai avut nici un interes să promoveze apel. Ca atare, pentru a promova o acțiune în justiție una dintre condiții este interesul legitim al părților, iar în cazul de față acesta nu a existat.
Prin urmare, Curtea constată că prezentul recurs nu este inadmisibil.
Pe fond, acesta urmează să fie respins, deoarece pe de o parte în cauză nu există autoritate de lucru judecat, iar pe de altă parte servitutea în cauză nu a fost constituită pe terenul respectiv.
Pentru primul considerent, Curtea constată că obiectul primei acțiunii îl constituie obligarea pârâților la respectarea servituții de trecere pe drumul ce duce la pct. " La " din comuna, sat, județul P și nu constituirea vreunei servituți, iar obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă constatarea inexistenței unui drum de servitute al pârâților și pe terenul reclamanților și.
Cu privire la servitutea în cauză, aceasta este o servitute de trecere reglementată de dispozițiile art. 616-619 Cod civil, iar această servitute se stabilește numai prin titlu, adică printr-un act de voință care poate fi contractual sau testamentar, oneros sau cu titlu gratuit.
Cum în cazul de față nu există un astfel de act, iar obiectul dosarului nr. 3200/2002 al Judecătoriei Câmpinal -a constituit respectarea unei servituți de trecere și nu constituirea sa, Curtea văzând și dispozițiile art. 312(1) Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pe recurenții și la 1600 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursului.
Respinge recursul declarat de pârâții domiciliat în B, nr.180,.1,.1,.6, sector 4 și, domiciliat în B,-,.49,.1,.8, sector 5,împotriva deciziei civile nr. 571 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliați în comuna, nr.6. județ și pârâtele, domiciliată în B, nr.180,.1,.6, sector 4 și domiciliată în B,-,.49,.1,.8, sector 5, ca nefundat.
Obligă recurenții și la 1600 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red./
Tehnored./grefier CM
2 ex./ 11 sept. 2008.
1623/2006 Judecătoria Câmpina
a-- Tribunalul Prahova
;
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Radu Adriana Maria, Stanciu
