Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 297/A/2009
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 289/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul -, având ca obiect Plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 28 octombrie 2009, pârâtul apelant a solicitat judecarea cauzei în temeiul art. 242.pr.civ.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 289 din 23 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea înaintată de reclamantul - în contradictoriu cu Primarul municipiului C-
În consecință:
A fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantului o dispoziție pentru restituirea în natură a apartamentelor care nu au fost înstrăinate de stat din imobilul situat în C-N,-, înscris în CF col. - cu nr. topo 11094/1 și prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru apartamentele din acest imobil care au fost înstrăinate, în limita cotei de 1/4 din imobil la care este îndreptățit reclamantul, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata amenzii civile și a daunelor interese.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, că reclamantul a formulat notificare pentru restituirea în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001 a imobilului înscris în CF col. nr. - C cu nr. top 11094 situat în C-N,-, corespunzător cotei de parte ce i-a aparținut antecesorului său și care a făcut obiectul preluării abuzive de către Statul Român.
Primarul municipiului C-N nu și-a îndeplinit însă, până la data pronunțării sentinței, obligația de a emite dispoziție de soluționare a notificării, încălcând prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 conform cărora unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificării în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării ori, după caz, de la depunerea actelor doveditoare.
Așa fiind, s-a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziției, restituirea în natură fiind posibilă însă doar cu privire la acele apartamente ale imobilului care nu au fost înstrăinate de către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul municipiului C-N, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a Primarului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece:
1. În ceea ce privește capătul de cerere privitor la daunele civile pârâtul a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, iar cu privire la daunele-interese a arătat că sunt inadmisibile, iar prima instanță a respins aceste capete de cerere.
2. Primarul municipiului C-N nu s-a opus admiterii în parte a acțiunii, în ceea ce privește emiterea dispoziției, astfel că în mod neîntemeiat instanța a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată, deși trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 275.proc.civ.
Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 275.proc.civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Rezultă din aceste prevederi legale că exonerarea pârâtului care a pierdut procesul de la plata cheltuielilor de judecată este supusă, între altele, condiției ca pârâtul să nu fi fost pus în întârziere de către reclamant,prealabil sesizării instanței prin cererea de chemare, după cum, în același spirit, este necesar și ca pârâtul să nu se fi aflat de drept în întârziere, deci prin acțiunea directă a legii.
În ce privește obligația unității deținătoare sau, după caz, a entității învestite cu soluționarea notificării de a soluționa prin dispoziție sau decizie notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către persoana care se socotește îndreptățită la a obține măsuri reparatorii, este de avut în vedere că, așa cum a statuat și prima instnață evocând prevederile art. 25 alin. 1 din lege, soluționarea trebuie făcută în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare potrivit art. 23 din aceeași lege.
Acest termen este stabilit în mod imperativ prin lege, el urmărind să garanteze obținerea într-un timp cât mai scurt a unei dispoziții (decizii) administrative care să le asigure persoanelor îndreptățite restituirea imobilelor preluate abuziv sau cel puțin acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent.
Fiind vorba, așadar, de o importantă garanție a realizării scopului reparatoriu pe care Legea nr. 10/2001 și-l propune, trebuie considerat că nerespectarea acestui termen angajează de drept punerea în întârziere, în sensul prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 1.civ. a entității căreia îi revenea obligația soluționării notificării.
Mai mult, însăși notificarea pe care persoana care se socotește îndreptățită la măsuri reparatorii a depus-o trebuie considerat că semnifică inclusiv punere în întârziere în ce privește îndeplinirea obligațiilor specifice de către entitatea sesizată, căci notificarea conține, în mod limpede, cererea de acordare, cu respectarea tuturor garanțiilor instituite de lege (deci și a garanției soluționării notificării în termenul stipulat de art. 25 alin. 1), a măsurilor reparatorii.
Astfel fiind, rămâne ca atâta vreme cât Primarul municipiului C-N a nesocotit dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, până la data pronunțării sentinței neemițând dispoziția de soluționare a notificării formulate de reclamant, el se află în întârziere, neputându-se prevala de dispozițiile art. 275.proc.civ.
Respingerea de către prima instanță a capetelor de cerere privind obligarea pârâtului la plata amenzii civile și a unor daune-interese apare, în economia acțiunii reclamantului, ca având o mai redusă însemnătate, esențială fiind cererea de obligare la emiterea dispoziției și faptul că aceasta a fost admisă. Tribunalul i-a acordat, de altfel, reclamantului cheltuieli de judecată parțiale, anume 500 lei, ținând seama de admiterea doar în parte a pretențiilor sale, așa cum s-a arătat în considerentele sentinței ( 56 dosar Tribunal).
Se va respinge, deci, apelul ca nefondat în baza prevederilor art. 276.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 289 din 23 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
4ex./
Jud.fond:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean
