Speta Legea 10/2001. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 298/A/2009
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
Grefier: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta și de pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN C împotriva sentinței civile nr. 261/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta SC. DE SA, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentanta pârâtului apelant Președintele Consiliului Județean C și a pârâtei intimate de SA.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 21 octombrie 2009, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de reclamanta apelantă ca neîntemeiat.
De asemenea, pârâtul apelant Președintele Consiliului Județean Caf ormulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 5 noiembrie 2009, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de reclamanta, invocând, pe cale de excepție decăderea reclamantei din dreptul de a motiva apelul întrucât apelanta a depus motivele de apel peste termenul legal.
Pe fond solicită respingerea apelului formulat de reclamanta apelantă ca nefondat.
Instanța comunică cu reprezentanta reclamantei apelante un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâtul apelant.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită efectuarea unei adrese la Consiliul Local al municipiului C-N pentru a se comunica situația terenului la momentul notificării.
Instanța, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamantei apelante apreciind că soluționarea cauzei se poate face în temeiul probelor deja administrate.
Nefiind formulate alte cereri sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului, în principal casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea stabilirii cadrului procesual complet, respectiv introducerea în cauză și a Companiei de SA.
În subsidiar solicită modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a plângerii formulate; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
1. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâtului Președintele Consiliului Județean C s-a solicitat anularea dispoziției nr. 257/30.05.2008 emisă de pârât; obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a terenului în litigiu, în măsura în care este liber, iar în situația în care terenul nu este liber să se dispună acordarea de despăgubiri, precum și cheltuieli de judecată.
În motivele cererii, reclamanta afirmă că în mod greșit notificarea a fost respinsă, întrucât la momentul depunerii notificării terenul se afla în intravilanul municipiului C-N, astfel încât în mod greșit s-a apreciat că terenul nu face obiectul Legii nr.18/1991. În situația în care se aprecia că terenul se încadrează în prevederile articolului nr. 8 din Legea nr.18/1991 pârâtul avea obligația de a trimite notificarea comisiei locale.
Se mai arată că ipoteza art.8 din Legea nr.10/2001, care vine să definească obiectul de reglementare al acestui act normativ, în corelație cu art.1 și art.6 din lege este aceea în care imobilele, prin regimul lor juridic,făceau posibilă reparația în baza legilor fondului funciar și nu aceea în care s-ar fi formulat o simplă solicitare în temeiul acelor legi. Sintagma" imobile solicitate" din art.8 al Legii nr.10/2001 nu pune condiția ca imobilele să nu fi fost cerute spre reconstituire în temeiul legilor fondului funciar.
2. Întâmpinarea. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii cu menținerea în întregime a dispoziției atacate întrucât terenul nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr.10/2001. Terenul în litigiu face parte din domeniul public, fiind ocupat de rezervoarele de pentru cartierul.
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 261/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Președintele Consiliului Județean C și, în consecință, a fost anulată Dispoziția nr. 257/30.05.2008 emisă de Consiliul Județean C prin Președinte, fiind obligat pârâtul să înainteze dosarul reclamantei, aferent dispoziției anulate Comisiei locale de aplicarea Legii nr. 18/1991 a Municipiului C-
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a stabilit că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 4021 mp. în parcela nr. 22102/3, 22102/3, parte din imobilul în litigiu, în baza Legii nr.18/1991
La apariția Legii nr.10/2001, reclamanta a notificat pârâtul, notificarea fiind înregistrată sub nr.1537/2001 la BEJ.
Prin Dispoziția nr.257/2008 emisă de Președintele Consiliului Județean s-a respins notificarea înregistrată de reclamantă cu motivarea că terenul în cauză intră sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001 era situat în extravilanul municipiului C-N la momentul preluării, iar reclamanta nu a depus actele solicitate.
Conform adresei nr. 56705/452.1/2009 emisă de Serviciul de Evidență Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului C-N terenul în litigiu era situat la momentul preluării în extravilanul municipiului C-N, conform extravilanului existent la nivelul anului 1972. S-a menționat, de asemenea, că această instituție nu deține acte cu privire la preluarea imobilului.
Potrivit dispozițiilor art. 8 (l) din Legea nr.10/2001, nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr.10/2001 terenurile care la momentul preluării erau situate în extravilanul localități. Susținerile reclamantei susținute de practica judiciară a ICCJ nu se referă la această ipoteză, ci la aceea care este prevăzută de teza a doua din textul legal "precum și cele al căror regim juridic este reglementat de dispozițiile Legii nr.18/1991.".
În consecință, corect a reținut pârâtul că terenul în cauză nu face obiectul Legii nr.10/2001, însă avea obligația potrivit prevederilor art. V alin.2 din Legea nr.10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 să înainteze dosarul comisiei locale de aplicare a Legii nr.18/1991 a municipiului C-N, competentă să soluționeze notificarea.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în baza dispozițiilor art.26 alin.3 raportat la art. V din Legea nr.10/2001, tribunalul a admis acțiunea, anulând Dispoziția nr. 257/30.05.2008 emisă de Consiliul Județean C prin Președinte și obligând pârâtul să înainteze dosarul Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 a Municipiului C-
4. Declarația de apel. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul Președintele Consiliul Județean
4.1. Reclamanta a solicitat prin apelul propriu modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii în întregime, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată determinate în proces, întrucât:
a) Total nefondat și nelegal prima instanță a admis prin încheierea de ședință excepția lipsei calității procesuale pasive a Companiei de SA, în condițiile în care această societate comercială are calitate de entitate deținătoare a imobilului, în sensul Legii nr. 10/2001, și are ca urmare obligația de a sta în judecată alături de Consiliul Județean C pentru a răspunde împreună cu acesta solicitărilor de restituire.
acestui motiv de apel, reclamanta analizează dispozițiile art. 20.1 din Normele metodologice pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, care determină înțelesul noțiunii de "deținător al bunului solicitat". În acest sens, exercitând un drept patrimonial asupra bunului în baza contractului de concesiune încheiat, deținător al terenului în litigiu este chiar de SA, care trebuie să stea în judecată în calitate de pârât.
b) Este nelegală și netemeinică dispoziția prin care prima instanță anulează actului juridic atacat și obligă pârâtul să înainteze dosarul Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 C-N, nefiind îndeplinite condițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Aceasta întrucât terenul în litigiu era cuprins în extravilanul localității la data preluării însă nu și la data notificării, cu toate că sub acest aspect nu există suficiente înscrisuri doveditoare. Terenul se află în intravilan și face obiectul Legii nr. 10/2001, din moment ce în anul 1997, când a fost eliberat titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 nu exista temei pentru restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilan. Faptul că demersurile reclamantei realizate în baza Legii fondului funciar au vizat și terenul din intravilan concesionat în prezent SC de SA nu exclude de la aplicare Legea nr. 10/2001.
c) Cheltuielile de judecată nu au fost acordate în primă instanță cu toate că s-a admis în parte acțiunea reclamantei. Firesc era ca și cheltuielile de judecată să fie admise tot parțial în raport cu dispozițiile art. 274 alin. 1. proc. civ.
4.2. Pârâtul, Președintele Consiliului Județean C, solicită prin apelul declarat schimbarea sentinței în întregime, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Se apreciază în motivele declarației de apel că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, considerând că terenul revendicat este supus regimului juridic instituit prin Legea fondului funciar, întrucât refuzul reconstituirii dreptului de proprietate în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 putea fi supus controlului judiciar prin exercitarea căilor de atac reglementată de acest act normativ. Terenul în litigiu nu se afla în patrimoniul la data de 1 ianuarie 1990, prin urmare nu se verifică condiția impusă prin art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
5. Întâmpinarea. Și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare intiamta de SA, solicitând respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat întrucât nu deține terenul în litigiu cu un titlu care să-i confere prerogativa de a dispune restituirea unui bun care face parte din patrimoniul public, fiind vorba de un teren aferent rețelei publice de alimentare cu a municipiului C- Intimata arată că a devenit concesionarul acestei rețele publice în condițiile art. 26 lit. e din nr.OG 32/2002 și art. 45 din nr.HG 1353/2003 ( 20-21 dosar tribunal).
A depus întâmpinare în cauză la data de 05.11.2009 și Președintele Consiliului Județean C, invocând excepția decăderii reclamantei din dreptul de a mai motiva apelul întrucât nu a depus motivele apelului până la prima zi de înfățișare. Pe fond, se apreciază că apelul reclamantei nu poate fi primit, calitatea de unitate deținătoare a imobilului în litigiu având-o unitatea administrativ-teritorială, iar competența de soluționare a notificării aparținând Președintelui Consiliului Județean potrivit art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 și art. 21. 5 din nr.HG 250/2007. Totodată, se apreciază că dispozițiile art. 8.1 din nr.HG 250/2007 sunt aplicabile doar în ipoteza în care terenul intră sub incidența Legilor fondului funciar or, terenul în speță este exclus aplicării acestor acte normative ( 28-29 dosar).
6. Judecata în apel
Sub aspectul stării de fapt, Curtea reține că la data de 13 august 2001, reclamanta a notificat, prin executor judecătoresc, Prefectura județului C, solicitând textual:"despăgubirea terenului ocupat de de al Clujului, din cartierul ".În continuare, reclamanta menționează că este "proprietară a terenului conform Extrasului funciar nr. 22102 și a titlului de proprietate nr. 28077/2335și solicită Prefecturii "rezolvarea acestui caz, ținând cont că ocupă 4742 mp. în sensul de a fi despăgubită cu suma de 800.000.000 lei sau o chirie anuală -".
Sunt anexate notificării, ca înscrisuri doveditoare, extrasul funciar nr. 18833, titlul de proprietate nr. 28077/2335, certificate după un act de deces și unul de căsătorie ( 69 dosar tribunal).
Notificarea a fost înregistrată cu nr. 14409/14.08.2001, fiind transmisă spre soluționare Consiliului Județean C, la data de 10 martie 2003, cu mențiunea că imobilul identificat în CF nr. 22102 C-N se află în proprietatea Regiei Autonome Județene Canal din C-N ( 68 dosar tribunal).
La data de 22 noiembrie 2001, reclamanta s-a adresat Primăriei municipiului C-N cu solicitarea de a fi înscrisă în anexa 40 la Legea nr. 1/2000, "pentru a fi despăgubită pentru terenul în suprafață de 4742 mp. ocupat de de al Clujului din cartierul " ( 60 dosar tribunal).
O analiză a colii funciare 18833 C ( 28 dosar tribunal), alăturată celor două cereri de plată a unor despăgubiri bănești, relevă starea tabulară a parcelei cu nr. top 22102, identificată sub, cu destinația arător la " III", având suprafața de 2 jug. și 1497 stj.p. (16969 mp.)și coproprietari pe numiții:, în cotă de 3/6 părți; (căsătorită ), în cotă de 2/6 părți și (soția lui ), în cotă de 1/6 părți.
În limitele unei suprafețe de 2877 mp. din această parcelă este eliberat, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, titlul de proprietate nr-, în favoarea numitului, așa încât parcela este dezmembrată după cum urmează:
- parcela cu nr. top nou 22102/1, în suprafață de 2877 mp. se transcrie în CF nr. -, nou-înființată în favoarea proprietarului;
- parcele cu nr. top nou 22102/2, teren în suprafață de 14.092 mp. se reînscris în CF nr. 18833, sub, în favoarea coproprietarilor, în cotă de 3/5 părți și (văduva lui ), în cotă de 2/5 părți (B 11-12).
Prin sentința civilă nr. 4468 din 27 aprilie 1998 Judecătoriei Cluj -N (dosar nr. 3391/1998), definitivă și irevocabilă, s-a constatat că a intervenit decesul celor doi coproprietari tabulari mai sus menționați, moștenitorii acestora fiind reclamantele, și.
Totodată, s-a constatat că reclamantele și pârâtul sunt beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile și pe temeiul Legii fondului funciar, potrivit titlului de proprietate nr. 28077/2335/28 iulie 1997, emis pentru suprafața de 4021 mp. teren arabil extravilan, identificat în CF nr. 18833, sub nr. ser., cu nr. top 22102/2 ( 22 dosar tribunal).
În baza hotărârii judecătorești evocate s-a procedat la dezmembrarea parcelei cu nr. top 22102/2 (14.092 mp.) în șase parcele cu nr. top nou, după cum urmează:
- parcela cu nr. 22102/2/1 - teren în suprafață de 10071 mp. a fost reînscrisă sub, în CF nr. 18833 în favoarea foștilor proprietari tabulari de sub B 11-12;
- parcela cu nr. 22102/2/2 - 1000 mp. a fost transcrisă în CF nr. -, în favoarea lui, menționat și în titlul de proprietate nr- ( 34 și 35 dosar tribunal);
- parcela cu nr. top 22102/2/3- 755 mp. s-a transcris în CF nr. -, în favoarea reclamantei;
- parcela cu nr. 22102/2/4 - 756 mp. a fost transcrisă în CF nr. -, în favoarea proprietarei;
- parcela cu nr. 22102/2/5 - 755 mp. s-a transcris în CF nr. -, în favoarea proprietarei;
- parcela cu nr. 22102/2/6 - 755 mp. s-a transcris în CF nr. -, în favoarea proprietarei.
Ulterior, parcela cu nr. top nou 22102/2/1, teren în suprafață de 10071 mp. este transcrisă în CF nr. ---, în baza sentinței civile nr. 3143/2000 a Judecătoriei Cluj -N, unde suportă noi dezmembrări, consecință a emiterii unor titluri de proprietate, pentru suprafețe determinate, în baza Legii fondului funciar ( 39 dosar tribunal).
Prin urmare, parcela funciară identificată cu nr. top 22102, în CF nr. 18833 C, ca un corp funciar distinct, evidențiat și în Planul de situație. 1:2880 (p. 23 dosar tribunal), a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991, fiind emise succesiv titluri de proprietate, în favoarea unor persoane fizice.
Reclamanta însăși este beneficiarul unei astfel de reconstituiri, alături de și de celelalte moștenitoare ale defuncților proprietari tabulari și, pentru suprafața totală de 4021 mp. teren arabil extravilan, conform titlului de proprietate nr. 28077/2335 din 28 iulie 1997.
Urmare a partajului, reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară nr. - C-N, asupra parcelei 22102/2/3, teren în suprafață de 755 mp.
Prevalându-se în mod explicit de acest titlu de proprietate, reclamanta a pretins despăgubiri, în anul 2001, atât în condițiile Legii fondului funciar, prin înscriere în anexa nr. 40, cât și în condițiile Legii nr. 10/2001, prin notificarea adresată Prefecturii, cu motivarea că terenul pe care îl are în proprietate ("sunt proprietară") este în prezent ocupat de rezervoare de potabilă.
La data de 16 aprilie 2009, prin adresa Serviciului Evidență Patrimoniu, Primăria municipiului C-N confirmă susținerea reclamantei, precizând că imobilul înscris în CF nr. 18883 C, cu nr. top 22102 este situat în zona - Sud, pe el fiind construite două rezervoare pentru potabilă. Se arată, totodată, că până în anul 1996, când intravilanul municipiului C-N a fost modificat, acest imobil era cuprins în extravilan ( 102 dosar tribunal).
Constatând, așadar, că terenul cu privire la care reclamanta a pretins despăgubiri prin notificare era situat în extravilanul municipiului C-N, la data preluării, Președintele Consiliului Județean C respinge notificarea reclamantei, prin Dispoziția nr. 257 din 30 mai 2008, cu motivarea că sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 (p. 6 dosar tribunal).
În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
metoda gramaticală de interpretare a normei, Curtea reține că prin utilizarea conjuncției "sau", cu funcție disjunctivă, legiuitorul a înțeles să excludă domeniului de aplicare a Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților, fie la data preluării abuzive, fie la data notificării, iar nu atât la data preluării cât și la data notificării, cum eronat susține apelanta. Tot astfel, nu fac obiect al Legii nr. 10/2001 terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
De altfel, aceasta este și interpretarea oficială autentică a textului de lege analizat, dată de Guvernul României prin Hotărârea nr. 250/2007, pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 (art. 8.1 din Norme).
Or, potrivit art. V alin. 2 din Titlul 1 al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. 1 al art. 8 din Legea nr. 10/2001, acestea urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000.
Se verifică, în prezenta cauză, două din ipotezele art. 8 alin. 1 al Legii nr. 10/2001, fiind dovedit că imobilul teren cu privire la care reclamanta a pretins despăgubiri era situat în extravilanul municipiului C-N la data preluării abuzive și, mai mult decât atât, regimul său juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, în temeiul căreia au fost emise titluri de proprietate succesive pentru întreaga parcelă cu nr. top inițial 22102 " în III".
Așa fiind, în mod corect prima instnață a constatat că entitatea notificată avea obligația legală să înainteze notificarea comisiei municipale de fond funciar, iar nu să o respingă ca inadmisibilă.
Rezolvarea pe care tribunalul a dat-o contestației poartă atributul legalității, inclusiv în privința dispoziției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei de SA, chemată în judecată în calitatea de pretins "deținător al imobilului în litigiu", obligat la restituire.
Referitor la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, corespunde realității faptul că prin hotărârea primei instanțe acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, în contradictoriu cu pârâtul Președintele Consiliului Județean C, așa încât în raport cu dispozițiile art. 274. proc. civ. reclamanta era îndreptățită la o plată parțială a cheltuielilor de judecată în primă instanță, cu atât mai mult cu cât a formulat o cerere expresă în acest sens, prin acțiunea introductivă și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Textul de lege evocat condiționează însă plata cheltuielilor de judecată de dovada acestora or, în cauză, reclamanta nu a dovedit prin înscrisuri că a făcut cheltuielile pretinse și nici cuantumul acestora. În absența unor înscrisuri justificative, cheltuielile de judecată nu puteau fi acordate de către instanță, sarcina probei aparținând reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 1169. civ.
Față de cele ce preced, invocând dispozițiile art. 296.proc.civ. Curtea va respinge apelurile ca nefondate și va păstra, în tot, sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta și de pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN C împotriva sentinței civile nr. 261 din 28 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.MM
5ex./
Jud.fond:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean
