Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 74/
Ședința publică din 19 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de intimații MUNICIPIUL RÂMNICUL, PRIMARUL MUNICIPIULUI RM.V, împotriva sentinței civile nr. 15 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.--.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții- intimați MUNICIPIUL RÂMNICUL, PRIMARUL MUNICIPIULUI RM.V prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar și moștenitorii intimatului- contestator, numitele, și prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.44/2008, emisă de Baroul V- Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantelor - intimate a depus la dosar note scrise.
Avocat, pentru moștenitorii intimatului- contestator a depus la dosar concluzii scrise și un număr de 5 acte de stare civilă.
Părțile prezente susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta apelanților- intimați, având cuvântul susține pe larg apelul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui.
Avocat, având cuvântul pentru moștenitorii intimatului- contestator solicită respingerea apelului și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar pe care le-a susținut oral în ședință publică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la 12.03.2007, a solicitat instanței, în contradictoriu cu MUNICIPIUL RM.V și PRIMARUL MUNICIPIULUI RM.V, anularea Dispoziției nr.1411 din 8 februarie 2007 și pe fondul cauzei, restituirea în natură a terenului situat în Rm.V,- (fostă strada -), județ V și despăgubiri pentru construcțiile ce s-au aflat pe acest teren.
În motivare, contestatorul susține că bunicul său, a deținut un imobil compus din teren și construcții, situat în Rm.V, la adresa precizată mai sus.
Prin actul de partaj ascendent nr.807/1931, autentificat la Tribunalul O l t, imobilul a fost împărțit în cote egale de 1/2 între tatăl său, și sora acestuia,. Aceasta din urmă a decedat fără moștenitori direcți, ca și restul fraților tatălui său, astfel că el este unicul moștenitor, atât al tatălui său, cât și al mătușii sale,.
Terenul a avut o suprafață de 800 mp și a fost preluat de stat fără titlu, iar construcțiile demolate.
Precizează că autorii săi nu au primit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de stat, teren și construcții.
După adoptarea legilor cu caracter reparatoriu a procedat la notificarea intimaților - Notificarea nr.75 din 26 iunie 2003 transmisă conform Legii nr.10/2001 și a cererii nr.29739/22.09.2005, transmisă în baza Legii nr.247/2005.
De asemenea, a formulat cerere și potrivit Legilor fondului funciar, dar a fost trimisă spre soluționare comisiei constituite în baza Legii nr.1/2001.
Prin Dispoziția nr.1411/08.02.2007 - cererea de restituire a fost respinsă, cu motivarea că notificarea nu a fost depusă în termenul legal.
Contestatorul a formulat mai multe cereri de restituire în natură sau echivalent pentru imobilele preluate abuziv de stat, astfel că nu i se poate imputa o atitudine pasivă și o lipsă de interes față de drepturile ce i se cuvin.
În cauză sunt aplicabile prin analogie dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea nr.247/2005.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001.
Prin cererea de la fila 18 din dosar, contestatorul și-a completat cererea inițială, în sensul de a se dispune, în ipoteza în care se va considera că notificarea nu a fost introdusă în termen, să se facă aplicația art.103 Cod procedură civilă și să fie considerat repus în termen.
Prin întâmpinarea depusă, Primarul Municipiului Rm.V a solicitat respingerea contestației, susținând că notificarea a fost depusă după expirarea termenului limită, respectiv 14.02.2002.
Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, prin Sentința civilă nr.478/25.05.2007, a respins contestația, reținând că notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, varianta republicată, așa cum a fost prelungit prin nr.OUG109/2001, nr.OUG145/2001, respectiv până la termenul limită de 14.02.2002.
Termenul la care trebuia depusă notificarea este de decădere de drept material și nu un termen de prescripție sau un termen de decădere de drept procesual.
Fiind un termen de decădere, el nu este susceptibil de întrerupere, suspendare și nici de repunere în termen.
Notificarea a fost formulată la data de 26 iunie 2003, după expirarea termenului limită de 14 februarie 2002, iar cererea depusă în baza Legii nr.247/2005, înregistrată la nr.29739/22.09.2005 nu respectă termenul de decădere precizat mai sus.
Având în vedere natura juridică a termenului de formulare a notificării, devin inaplicabile prevederile art.19 din Decretul nr.167/1958 și art.103 Cod procedură civilă.
În atare situație, notificarea nu a fost introdusă în termen, iar contestația a fost respinsă pe excepția tardivității.
Împotriva sentinței a declarat apel contestatorul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, pentru că a fost dată cu nesocotirea legii.
Menționează că a formulat cereri cu caracter reparatoriu în baza legilor adoptate, o parte din ele neavând rezolvare în nici un fel sau trimise Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, astfel că nu i se poate imputa o atitudine pasivă care să ducă la pierderea dreptului material.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr. 332/A din 24.09.2007 a admis apelul, desființat sentința și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pe baza următoarelor argumente de fapt și de drept:
Potrivit art.22 alin.1 și 5 din Legea nr.10/2001, republicată, de dispoziții reparatorii pot beneficia persoanele îndreptățite care notifică în termen de 6 luni, prelungit prin nr.OUG109/2001 și prin nr.OUG145/2001.
Nerespectarea termenului de 6 luni, prelungit succesiv, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Din economia textului de lege enunțat, reiese că ne aflăm în prezența unui termen de decădere, căruia, în lipsa unei prevederi exprese a legii speciale, îi sunt pe deplin aplicabile normale generate în materie, respectiv art.103 Cod procedură civilă.
Termenul de decădere prevăzut de legea specială este tot un termen procedural stabilit de lege, absolut imperativ, care impune exercitarea unui drept material într-o perioadă de timp determinată, iar singurele situații în care nerespectarea sa nu atrage sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii prin echivalent sau în natură sunt acelea în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei ( prin intermediul cererii de repunere în termen).
În concluzie, a respins greșit cererea de repunere în termen ca fiind inadmisibilă, în loc să o soluționeze pe fond, negând astfel însuși scopul reparatoriu al actelor normative adoptate.
Rejudecând cauza, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.15/15.01.2008, a admis cererea de repunere în termen formulată de contestator, l-a repus pe acesta în termenul de formulare a notificării, a anulat Dispoziția nr.1411/08.02.2007 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu V și l-a obligat pe acesta să emită dispoziție de restituire prin echivalent pentru imobilele proprietatea contestatorului, preluate abuziv de stat, construcții și teren, situate în Râmnicu V, str.-, actualmente - lui -.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Din probele administrate a rezultat că petiționarul nu a avut o atitudine pasivă, permanent și-a manifestat intenția de a recupera, fie în natură, fie în echivalent, bunurile ce a aparținut autorilor lui, preluate abuziv de stat.
Acesta a formulat cereri în baza Legilor fondului funciar și a celor privind retrocedarea imobilelor preluate abuziv după anul 1945. O parte din ele au avut rezolvare parțială, altele au fost direcționate spre rezolvare Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001.
Această modificare și completare legislativă produsă de-a lungul timpului a creat inconsecvență procedurală și a dezorientat persoanele îndreptățite, astfel explicându-se depunerea cererilor și la alte organe administrative.
Această incoerență regăsită în activitatea administrativă nu-i poate fi imputabilă contestatorului, ea putând fi asimilată cu o împrejurare obiectivă ce face aplicabilă dispoziția art.103 Cod procedură civilă.
În atare situație, s-a admis cererea de repunere în termen a notificării formulate de contestatorul și a fost examinată cauza pe fond, respectând principiul disponibilității (în această fază procesuală contestatorul a precizat că solicită doar măsuri reparatorii prin echivalent - despăgubiri - pentru imobilele preluate abuziv de stat de la autorii săi):
Bunicul contestatorului, a deținut teren și construcții în Rm.V, fostă stradă -, ulterior - și - lui -, cu vecinătățile: E - str.-; V - Hotel; N - Hotel; S -.
Prin actul de partaj ascendent nr.807/1931, imobilul a fost împărțit în cote egale, între tatăl său și sora acestuia,. Aceasta din urmă a decedat fără moștenitori direcți, astfel că, petiționarul este unicul moștenitor îndreptățit la restituire pentru întreg imobilul.
Imobilele - construcții și teren - au fost preluate fără titlu din proprietatea autorilor, ulterior construcțiile fiind demolate, iar terenul ocupat fizic, în totalitate, de alte persoane juridice.
În aceste condiții, se justifică restituirea imobilelor, conform identificării realizate de expertul topometrist, prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, Municipiul Râmnicu V și Primarul Municipiului Râmnicu V criticând- pentru nelegalitate arătând, în esență, că notificarea nu fost depusă în termenul legal, iar contestatorul nu dovedit în nici un fel că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa să depună notificarea în termenul legal, care este un termen de decădere.
S-a arătat că, deși în primul ciclu procesual instanța de apel a statuat că tribunalul nu s-a pronunțat pe fondul cererii invocate de contestator, nici la rejudecarea cauzei instanța de fond nu a analizat motivele invocate de contestator și cerințele impuse de art.103 Cod procedură civilă, deși era obligată la aceasta potrivit art.315 Cod procedură civilă.
S- mai arătat că dispozițiile art.22 pct.5 din Legea nr.- stabilesc că nerespectarea termenului de 6 luni pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Ca urmare a decesului contestatorului, la data de 04.02.2008, s-a dispus citarea în cauză a moștenitorilor acestuia.
Apelul este nefondat.
Trebuie reținut că, potrivit deciziei civile nr.332/A/24.09.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, irevocabilă prin nerecurare, cauza fost trimisă spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța asupra fondului cererii de repunere în termen și asupra contestației, statuându-se că greșit fost soluționată cauza pe excepția inadmisibilității cererii de repunere în termen.
Ca atare, nu mai pot fi puse în discuție în actualul ciclului procesual, chestiunile privind inadmisibilitatea cererii de repunere în termenul de formulare a notificării.
Mai mult, rejudecând cauza, Tribunalul Vâlceaa reținut că s-au formulat de către contestator mai multe cereri privind retrocedarea imobilelor ce i-au fost preluate abuziv, unele dintre acestea au fost direcționate către comisia de aplicare Legii nr.10/2001, iar modificările și completările legislative produse de-a lungul timpului au creat inconsecvența procedurală și în activitatea administrativă, acestea putând fi asimilate cu o împrejurare ce nu-i poate fi imputabilă contestatorului.
Ca atare, s-a constatat că această situație poate fi asimilată cu o împrejurare obiectivă ce face aplicabile dispozițiile art.103 Cod procedură civilă.
Ca atare, greșit se invocă de către apelanți nepronunțarea tribunalului pe fondul cererii de repunere în termen.
În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor art.22 al.5 din legea nr.10/2001, trebuie menționat că, potrivit deciziei civile nr.332/A/24.09.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, rămasă irevocabilă, termenul de decădere reglementat de aceste dispoziții din legea specială este un termen procedural, susceptibil de repunere în termen, iar această dezlegare în drept este intrată în puterea lucrului judecat.
În consecință, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E IDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimații MUNICIPIUL RÂMNICUL V și PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICUL V, împotriva sentinței civile nr. 15 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.-, intimat fiind ( decedat ), prin moștenitorii, domiciliată în Rm. V,-, -.11, județul V, -, domiciliată în B, sector 1, str. - nr.43, domiciliată în B, sector1,-,.7,.1,.2,.11.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19.03.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
7ex/28.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă
