Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1019/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1019/R/2008
Ședința publică din 12 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta COMUNA - prin primar, împotriva deciziei civile nr. 105/A din 22 noiembrie 2007 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta -. SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - SRL, avocat, și reprezentantul pârâtei recurente Comuna - prin Primar, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 mai 2008, prin registratura instanței, pârâta recurentă Comuna - prin primar a depus la dosar precizări la motivele de recurs, la care a anexat și copia xerox a Ordinului de plată nr. 194 din 18 aprilie 2008, pentru a face dovada achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru în valoare de 1295,85 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 3021lit. c, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306. proc. civ. invocă excepția decăderii pârâtei recurente din dreptul de a-și mai preciza motivele de recurs.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită admiterea excepției decăderi pârâtei recurente din dreptul de a-și mai preciza motivele de recurs, potrivit art. 303 și 306.proc.civ.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs care vizează aspecte de reapreciere a probelor, respectiv de netemeinicie a hotărârii recurate, întrucât acestea se încadrează în pct. 10 și 11 ale art. 304.proc.civ. în prezent abrogate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2.proc.civ. pune în discuția părților prezente un motiv de recurs de ordine publică și anume: necompetența materială în primă instanță a Judecătoriei Beclean în soluționarea acestei cauze, având în vedere că prezentul litigiu este unul comercial întemeiat pe prevederile art. 3 pct. 8 și art. 56 Cod Comercial raportat la art. 1488. civ. competența materială de soluționare în primă instanță a acestui litigiu revenindu-i Tribunalului Bistrița -N - Secția Comercială, și acordă părților prezente cuvântul asupra recursului și asupra motivului de recurs de ordine publică.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea motivului de recurs de ordine publică, întrucât consideră că Judecătoria Becleana avut competență materială. De asemenea, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9.proc.civ. în sensul respingerii acțiunii, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru pentru recurs.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că, deși în principiu este de acord cu admiterea motivului de recurs de ordine publică invocat de instanță din oficiu, întrucât acesta reprezintă colacul său de salvare, totuși, este nevoit să solicite respingerea acestui motiv de recurs de ordine publică, pentru că Tribunalul Bistrița -N și-a declinat o dată competența și nu se poate aduce atingere acestei decizii a Tribunalului Bistrița - Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 262/25.04.2006, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. 1493/2005, s-a respins ca neîntemeiată și nedovedită acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Primarul comunei prin primar, având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, din probele administrate în cauză rezultă că lucrările pentru care reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumelor menționate în petitul acțiunii, au fost executate, însă reclamanta nu a reușit să dovedească faptul că ea este cea care le-a executat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta - SRL, solicitând admiterea acțiunii, cu motivarea că soluția primei instanțe este pronunțată în baza unei aprecieri greșite a probelor administrate în cauză.
Tribunalul Bistrița -N, prin decizia civilă nr. 105/A/22.11.2007, pronunțată în dosar nr-, nr. în format vechi 2723/2006, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 74.297,6 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă.
În considerentele deciziei s-a reținut faptul că probatoriul administrat în cauză, respectiv depozițiile testimoniale și expertiza efectuată, dovedesc faptul că reclamanta a executat lucrările pentru care pretinde acum obligarea pârâtei la contravaloarea lucrărilor efectuate însă, acestea sunt întemeiate doar în parte, în temeiul principiului îmbogățirii fără just temei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta Primăria comunei, prin primar, solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9.pr.civ. modificarea deciziei în sensul menținerii sentinței primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.
În motivarea recursului a fost reprodus istoricul cauzei și circumstanțele de fapt ale acesteia, arătându-se că lucrările pentru care reclamanta a pretins contravaloarea materialelor și a manoperei, constau în branșamente de canalizare și sistematizare pe verticală, lucrări la care pârâta nu s-a angajat a le executa sau a suporta cheltuielile aferente. Starea de fapt reținută de tribunal este corectă, însă pârâta și-a luat angajament față de, iar nu față de reclamantă. În schimb, instanța de fond a reținut corect, din probele administrate în cauză, că reclamanta nu a reușit să dovedească că ea este cea a executat lucrările.
În susținerea recursului au fost invocate și probele administrate în fața primelor două instanțe, probe care, în opinia recurentei, dovedesc netemeinicia pretenției reclamantei.
La termenul de judecată din data de 12 mai 2008, Curtea, din oficiu, a invocat, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. un motiv de recurs de ordine publică, și anume necompetența materială în primă instanță a Judecătoriei Beclean în soluționarea prezentei pricini, care urmează să fie admis în temeiul art. 304 pct. 3.pr.civ. raportat la art. 312 alin. 6, teza I pr.civ. motivat pe următoarele considerente:
Natura juridică a prezentului litigiu este una comercială iar nu civilă, prin prisma art. 3 pct. 8 Cod comercial, raportat la art. 6 Cod comercial, coroborat cu art. 1488. civ. situație în care fiind vorba despre pretenții în sumă totală de 1.808.424.518 lei vechi, competența materială de soluționare a pricinii în primă instanță revenea, conform art. 2 alin. 1 lit. a pr.civ. Tribunalului Bistrița -N, secția comercială.
Astfel, reclamanta, societate comercială cu răspundere limitată, a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor de sistematizare pe verticală și a contravalorii lucrărilor de efectuare a branșamentelor de apă, canal și gaze naturale, la sala de sport, contravaloarea totală a acestor lucrări fiind în sumă de 1.808.424.518 lei vechi.
În fapt, realizarea acestei săli de sport a fost aprobată prin nr. 14/27.03.2003 ( 24 dosar nr. 1859/2005 al Tribunalului Bistrița -N), în art. 2 din această prevăzându-se că lucrarea va fi executată prin intermediul Companiei Naționale de Investiții SA, pârâta Primăria comunei obligându-se, prin art. 3 din aceeași, ca până la data de 01.08.2003 să facă rețelele pentru utilități (iluminat, gaz, apă).
lucrării a fost așadar Compania Națională de Investiții SA, probabil temeiul juridic în baza căruia a fost stabilit raportul juridic între pârâtă și Compania Națională de Investiții SA fiind nr.OUG 60/2001 privind achizițiile publice, coroborat cu prevederile nr.HG 1179/2002.
Compania Națională de Investiții SA, în calitatea sa de achizitor al lucrării, a încheiat contractul de execuție de lucrări nr. 493/03.07.2003 ( 26 din dosar nr. 1859/2005 al Tribunalului Bistrița -N), cu reclamanta de azi, - SRL, în calitate de executant, în contract prevăzându-se că devizul general al lucrării executate să fie făcut în conformitate cu nr.HG 1179/2002.
Acest contract de execuție de lucrări încheiat între Compania Națională de Investiții SA și - SRL are evident un caracter comercial, în timp ce contractul de achiziții care ar fi trebuit să fie încheiat între reclamantă și Compania Națională de Investiții SA, ar fi avut un caracter administrativ, executarea acestuia fiind supusă cenzurii instanței de contencios administrativ, conform art. 82 din nr.OUG 60/2001, iar nicidecum cenzurii instanței civile.
În nici un caz nu poate fi primită argumentația instanței de apel, în sensul că acțiunea promovată de reclamantă, executantul lucrării achiziționată de la pârâtă de Compania Națională de Investiții SA, s-ar întemeia pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, câtă vreme, această acțiune este fundamentată pe prevederile art. 1488. civ. fiind vorba despre o acțiune directă, comercială, introdusă de lucrător împotriva clientului.
Chiar dacă între reclamantă, care este executantul lucrării, lucrătorul în accepțiunea art. 1488. civ. și pârâtă, care este clientul, beneficiarul lucrării, nu există un raport juridic direct, aceasta nu înseamnă că ne găsim în prezența îmbogățirii fără justă cauză, câtă vreme în cauză este evident vorba despre o acțiune directă, promovată de lucrător direct împotriva clientului.
De altfel, atât în motivarea cererii introductive de instanță, cât și în motivele de apel promovate împotriva hotărârii primei instanțe, reclamanta a invocat prevederile art. 1488 și 1486. civ. precum și dispozițiile art. 46 Cod comercial, neputându-i-se imputa reclamantei faptul că Tribunalul Bistrița -N a apreciat că în cauză ne găsim în prezența instituției îmbogățirii fără justă cauză.
Art. 973. civ. reglementează principiul relativității efectelor actului juridic civil, consacrat în adagiul latinres alios acta,aliis neque nocere, neque prodesse potest, conform căruia, convențiile nu au efect decât între părțile contractante.
Prin prisma acestui principiu s-ar părea că reclamanta ar fi trebuit să se îndrepte cu acțiunea sa în pretenții doar împotriva cocontractantului, Compania Națională de Investiții SA, însă, dat fiind incidența prevederilor art. 1488. civ. reclamanta este îndreptățită să pretindă contravaloarea lucrărilor direct de la beneficiarul lucrării, pârâta din prezenta cauză, chiar dacă între reclamantă și pârâtă nu există nici un raport juridic, și aceasta pentru că în cauză este operantă o excepție de la principiul relativității efectelor actului juridic civil, și anume, existența unei acțiuni directe.
Este știut faptul că acțiunea directă constă în dreptul unei persoane de a intenta o acțiune în justiție, în contra unei persoane cu care nu a avut nici un raport contractual, Codul civil reglementând două asemenea cazuri și anume, un prim caz prevăzut de art. 1488. civ. care permite zidarilor, lemnarilor și celorlalți lucrători întrebuințați la clădirea unui edificiu sau la facerea unei lucrări date în apalt, să reclame plata lor direct de comitent, adică de la client, pe atât pe cât acesta ar datori întreprinzătorului în momentul reclamației și un al doilea caz reglementat de art. 1542 alin. 2. civ. care dispune că în toate cazurile mandantul poate să intenteze direct acțiune contra persoanei ce mandatarul și-a substituit.
Acțiunile directe reprezintă excepții aparente de la principiul relativității actului juridic, deoarece în realitate izvorul dreptului îl constituie legea, iar nu actul individual încheiat de alte persoane decât titularul dreptului subiectiv de a exercita acțiunea directă.
Este evident că în speță ne găsim în prezența unei acțiuni directe, Compania Națională de Investiții, în calitatea sa de achizitor și executant al lucrării contractate cu pârâta, angajând un subantreprenor, un executant efectiv al respectivei lucrări, pârâta având calitatea de client, de beneficiar al lucrării.
Dată fiind calitatea părților din contractul de execuție de lucrări nr. 493/2003, de comercianți, și incidența prevederilor art. 3 pct. 8 Cod comercial - care consacră ca fiind fapte de comerț obiective întreprinderii de construcții pentru construirea unor edificii, dar și pentru efectuarea unor lucrări de transformare, adăugire, amenajare etc. -, precum și a prevederilor art. 56 Cod comercial, Curtea constată că natura juridică a prezentului litigiu este una comercială iar nu civilă, situație în care, prin prisma art. 2 pct. 1 lit. a teza 1.pr.civ. competența materială în primă instanță revenea Tribunalului Bistrița -N, secția comercială.
De altminteri, reclamanta în mod legal a înregistrat acțiunea pe rolul acestei instanțe, sub nr. 1859/2005, iar împrejurarea că Tribunalul Bistrița -N a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Beclean pe motiv că prin art. 2 pct. 1 lit. b pr.civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, competența materială a tribunalului în primă instanță vizează doar procese în materie civil al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei vechi, în nici un caz nu leagă instanța de control judiciar.
Așa fiind, constatându-se că soluția pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, intră sub incidența art. 304 pct. 3.pr.civ. în temeiul acestui text de lege, coroborat cu art. 306 alin. 2 și art. 312 alin. 6 teza 1 Cod proc.civ. raportat la art. 297 alin. 2.pr.civ. se va admite recursul, conform dispozitivului prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare, competentă material să soluționeze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta COMUNA prin Primar împotriva deciziei civile nr. 105/A din 22.11.2007 a Tribunalului Bistrița, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și rejudecând admite apelul declarat de reclamanta - " " SRL, în contra sentinței civile nr. 262/25.04.2006, dosar nr. 1493/2005 al Judecătoriei Beclean, pe care anulează și trimite cauza pentru competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Bistrița -N, Secția Comercială.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
3 ex./15.05.2008
jud.apel: /
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
