Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 14/
Ședința publică din 12 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.333/2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin DGFP A, Municipiul A reprezentat prin Primar, și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți, și, avocat A, pentru pârâții intimați și se prezintă avocat, pârâții intimați și, asistați de avocat care se prezintă și pentru pârâtul intimat lipsă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților recurenți, avocat A, arată că îi reprezintă pe toți cei trei recurenți, dar solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a face dovada reprezentării lor.
Reprezentanta pârâților intimați, avocat depune la dosar depune la dosar întâmpinare și solicită să se considere ca și concluzii scrise, din care se comunică 1 exemplar cu părțile prezente. Lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Reprezentanta pârâților intimați, avocat, depune la dosar concluzii scrise din care se comunică 1 exemplar cu părțile. Lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Curtea, în deliberare, consideră că se acoperă procedura de citare cu reclamanții recurenți, după care, nemaifiind alte cereri formulate, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți, avocat A, solicită admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, solicită rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii reclamanților, conform motivelor invocate în scris la dosar.
Reprezentanta pârâților intimați, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise de la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați, avocat, de asemenea, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise de la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.4599/23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, și în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin A, ca fiind formulată împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiate între pârâți asupra imobilelor în litigiu, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva Municipiului reprezentat prin Primar, și împotriva pârâților și, și, având ca obiect revendicare imobiliară, au fost obligați reclamanți la cheltuieli de judecată față de pârâții și.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut de prima instanță că prin acțiunile conexate la dosar - reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Municipiul A reprezentat prin Primar, și, că Statul Român a preluat abuziv imobilele înscrise în CF 58371 A, CF 58372 A și CF 58370 A, obligarea pârâților să predea îndeplinită proprietate și liniștită posesie reclamanților aceste imobile, să fie radiate înscrierile referitoare la dreptul de proprietate al Statului Român în cartea funciară, precum și la dreptul de proprietate al pârâților și, și și asupra imobilelor în litigiu, iar OCPI să fie obligat să înscrie dreptul de proprietate al reclamanților asupra acestor imobile în cote egale de câte 1/3 parte pentru fiecare reclamant.
Cu privire la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare se arată că pârâții au fost de bună-credință la cumpărare, deoarece Statul Român era proprietar tabular, nu exista nici un proces pe rolul instanței cu privire la revendicarea imobilelor și nici notări în cartea funciară care să avertizeze cumpărătorii în vreun fel cu privire la apartamentul în cauză.
Față de excepțiile invocate în cauză, judecătoria în conf. cu prev.art.137 alin.1 pr.civ. s-a pronunțat mai întâi asupra acestora, astfel că, a respins excepția inadmisibilității acțiunii pe calea dreptului comun, apreciind că, Legea nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare este o lege de reparație ca urmare a preluărilor abuzive efectuate de stat în perioada regimului comunist, stabilind nu nouă modalitate de revendicare a imobilelor preluate abuziv, ci acordarea de măsuri reparatorii care se acordă de regulă în natură.
Caracterul reparator al acestei legi este dat și de faptul că măsurile se acordă atât pentru imobilele preluate fără titlu sau fără titlu valabil, cât și pentru imobilele preluate cu titlu valabil, deci și în situațiile când efectul translativ de proprietate a operat și statul a devenit proprietar potrivit art.1 și 2 din Legea nr.10/2001.
S-a mai reținut că, acțiunea în restituire prin echivalent sau în natură introdus în temeiul Legii nr.10/2001 republicată este o acțiune persoană imobiliară, reparatorie, supusă atât prescripției, cât și decăderii, având altă natură juridică decât acțiunea în revendicare de drept comun care este reală, petitorie și imprescriptibilă, chiar dacă obiectul material al celor două acțiuni este același.
Pentru a-și justifica soluția de respingere a excepției de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare pe dreptul comun, prima instanță a invocat și prevederile deciziei pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție la 9.06.2008 în secțiile unite, prin care a reținut că acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945-2209.1989 formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, sunt admisibile, prioritate având Legea specială, iar în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială și legea generală se aplică convenția europeană a drepturilor omului.
Cu privire la excepția dreptului la acțiune a reclamanților privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâții persoane fizice asupra imobilelor în litigiu, excepție ce a fost invocată de pârâți prin întâmpinări, prima instanță a reținut că această nulitate este întemeiată și a constatat prescripția dreptului la acțiune al reclamanților.
In motivare se face referire la prev.art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Impotriva acestei decizii au declarat apel reclamanții, și, solicitând admiterea apelului și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar să se schimbe hotărârea în sensul admiterii acțiunii reclamanților.
In dezvoltarea motivelor de apel se arată că, în mod greșit instanța de fond nu a analizat capătul 1 din cererea reclamanților, respectiv constatarea faptului că statul Român a preluat în abuziv imobilele în litigiu, încălcând dreptul reclamanților la un proces echitabil prev. de art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a drepturilor Omului.
Se mai arată că prima instanță respingând ca prescrisă cererea privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nu a analizat acțiunea în revendicare formulate de reclamanți, astfel încât, chiar acceptând intervenirea prescripției trebuia să soluționeze acțiunea în revendicare și să compare titlurile de proprietate ale pârâților și să analizeze incompatibilitatea dintre art.1 paragraf 1 din protocolul 1 și art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Se mai critică hotărârea primei instanțe și pentru faptul că nu au fost analizate argumentele reclamanților referitoare la întreruperea prescripției prin formularea unor cereri de retrocedare în baza Legii nr.10/2001, și în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, în condițiile în care s-a solicitat inclusiv constatarea preluării abuzive a imobilelor în litigiu.
Pârâții persoane fizice, au depus întâmpinări solicitând respingerea apelului și au criticat modalitatea în care reclamanții au formulat acțiunea pe care au precizat-o în sensul verificării în cadrul aceluiași dosar a unei acțiuni în revendicare petitorie, reală și imprescriptibilă, cu o acțiune în constatarea nulității absolute, având natură juridică nepatrimonială, care urmărește restabilirea ordinii de drept încălcate, ambele având însă aceeași finalitate, adică restabilirea situației de CF a imobilului anterioară naționalizării.
Prin decizia civilă nr.333/6.11.2008 Tribunalul Arada respins apelul reclamanților, reținând că din motivele de apel invocate de reclamanți, în esență, rezultă că, aceștia se plâng împotriva valabilității contractelor de vânzare-cumpărare a căror anulare se cere și nelegala dobândire a imobilelor de către Statul Român,
S-a reținut că după anul 1989 reclamanții au avut posibilitatea atât pe calea dreptului comun, cât și pe calea legii speciale, respectiv a Legii nr.10/2001, de a solicita restituirea acestor imobile, lucru pe care nu l-au făcut decât în anul 2007.
S-a făcut referire la prev.art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, care prevede că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a acestei legi și că acest termen a fost prelungit cu 6 luni până în 14.08.2001.
Pârâții au cumpărat apartamentele asupra cărora sunt proprietari de la Statul Român în cond.art.9 și 14 din Legea nr.112/1995, astfel că, sunt dobânditori de bună credință, în momentul respectiv Statul fiind proprietar și apartamentele respective nu erau revendicate sau grevate de sarcini, care să împiedice vânzarea.
In baza art.274 pr.civ. tribunalul a obligat reclamanții și la cheltuieli de judecată față de intimații persoane fizice.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile nr.333/6.11.2008 a Tribunalului Arad, desființarea sentinței civile nr.4599 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, potrivit art.312 alin.5 pr.civ. iar în subsidiar, s-a solicitat modificarea deciziei, și rejudecând apelul reclamanților, acesta să fie admis așa cum a fost formulată.
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții susțin că nici instanța de fond și nici instanța de apel, nu a analizat pct.1 din acțiunea principală, referitor la preluarea abuzivă a imobilului de către statul Român, încălcându-se dreptul la un proces echitabil prev.de art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se mai arată că nici prima instanță și nici tribunalul nu a motivat acest capăt cerere, iar nemotivarea hotărârii judecătorești echivalează cu un proces neechitabil, contrar prev.art.6 din Convenție.
De aceea, solicită casarea cu trimitere a cauzei la instanța de fond, cu obligația ca aceasta să examineze capătul de cerere referitor la constatarea preluării abuzive de către Statul Român, printr-o hotărâre motivată în fapt și în drept.
Atât hotărârea instanțeii de fond, cât și cea pronunțată în apel, mai este criticată de reclamanți și pentru faptul că, nu a analizat acțiunea în revendicare formulată de aceștia atunci când a respins ca prescrisă cererea privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare și nu s-a făcut o comparare a titlurilor de proprietate deținute de reclamanți și de către persoanele fizice, pârâte în cauză.
Se mai invocă și faptul că, eventuala prescripție a cererii de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nu împiedică reclamanții să revendice imobilul și în mod greșit instanța nu a soluționat acțiunea în revendicare formulate de reclamanți în petitul 1, se mai arată că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au analizat argumentele reclamanților referitoare la întreruperea cursului prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității contractelor de vc încheiate între stat și persoanele fizice, pârâte în cauză, prin aceea că, reclamanții au formulat cereri de retrocedare în baza Legii nr.10/2001, procedură care nu a fost soluționată nici până în prezent.
Pârâții au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel ca fiind temeinice și legale.
Consideră că motivul 1 de recurs referitor la nepronunțarea instanțelor de fond și de apel asupra capătului de cerere privind constatarea preluării abuzive a imobilului litigios de către stat, acest petit nu a fost conceput ca o acțiune de constatare propriu-zisă în cond.art.111 pr.civ., ci ca un preambul al acțiunii în revendicare formulată de reclamanți, motiv pentru care, instanța nu a fost obligată să analizeze ceea ce nu s-a cerut.
In privința susținerilor că instanța nu a analizat acțiunea în revendicare, nici această critică nu poate fi primită, instanța de fond prevăzând în mod expres că deși admisibilă acțiunea reclamanților în regim de carte funciară, aceasta nu poate fi invocată pe baza legii speciale.
De asemenea, consideră nejustificată critica reclamanților constând în aceea că instanța de fond nu a analizat argumentele lor referitoare la incompatibilitatea dintre art.1 paragraf 1 din Convenția Europeană și art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Intimații consideră că o acțiunea ca cea formulată de reclamanți nu poate fi primită, reclamanții fiind datori să opteze pentru unul din petitele acțiunii, nefiind procedural să se judece în cadrul aceluiași dosar două acțiuni, respectiv o acțiunea în revendicare, petitorie, reală și imprescriptibilă, cu o acțiune în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
Intimații consideră că nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, Curtea găsește întemeiat acest recurs pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții, și au solicitat să se constate printre altele și faptul că, Statul Român a preluat abuziv imobilul situat în A, înscris în CF nr.58371 A, și în petitul 4, restabilirea situației de carte funciară,în sensul reîntoarcerii acestui imobil în patrimoniul reclamanților ca moștenitori ai defuncților și proprietari tabulari ai acestui imobil, deposedați în mod abuziv de proprietatea lor de către stat în baza Decretului nr.111/1951.
Acest capăt de cerere nu a fost analizat de către instanța de fond și de către instanța de apel, cauza fiind soluționată prin admiterea unor excepții invocate de pârâți cu privire la lipsa calității procesuale pasive a statului român în cauza de față, prescripția dreptului la acțiune ce are ca obiect revendicarea imobiliară și cu privire la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
Deoarece instanța de fond și instanța de apel au pășit la soluționarea cauzei fără a soluționa toate capetele de cerere cu care a fost investită și fără a motiva hotărârile pronunțate cu privire la cererile cu care au fost investite de către părți, echivalează cu un proces neechitabil încălcându-se prev.art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care impune instanțelor obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor formulate de către părți.
In acest sens este de observat hotărârea pronunțată la 28.06.2005 la Curtea Europeană în cauza Virgil Ionescu contra României, paragraful 44.
Deoarece instanța de fond și tribunalul nu s-au pronunțat asupra cererilor cu care a fost investită, acestea au pronunțat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ., motiv pentru care, în temeiul art.312 alin. 5 și 304 pct.5 pr.civ. urmează se admite recursul,a fi casate hotărârile pronunțate în cauză și a fi trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra tuturor cererilor cu care a fost investită de către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.333/2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și rejudecând apelul reclamanților, îl admite, desființează sentința civilă nr.4599/23.06.3008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./11.02.2009
Dact.MM/2 ex./11.02.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Ion Graur, Marinela
