Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 141/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 141/
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 735/A/26.10.2009, pronunțată în dosar nr-, de Tribunalul Timiș -secția civilă - în contradictoriu cu pârâții intimați, și cu intervenienții intimați și, având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, avocata, iar pentru pârâții intimați, se prezintă avocat și cu procură judiciară avocat, lipsă fiind intervenienții intimați intimați și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxa judiciară de timbru in suma de 10 lei și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței pârâții intimați și au depus întâmpinare la dosar, un exemplar comunicându-se avocatei reclamantului.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent avocat solicită admiterea recursului, a se constata nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de apel, să se dispună respingerea apelului și menținerea ca drept legală și temeinică hotărârii Judecătoriei Timișoara, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor prezentate în întâmpinarea de la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați avocat pune aceleași concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr.4793/325/20.03.2008 contestatorul, în contradictoriu cu intimații și a solicitat anularea sentinței civile nr. 6977/2005 a Judecătoriei Timișoara prin care s-a constatat ca printr-un înscris sub semnătură privată, intitulat contract provizoriu de vânzare-cumpărare, antecesorii contestatorului au vândut intimaților și o suprafață de teren de 3.427 mp, înscrisă în CF 10328/T, sentința pronunțată în cauză ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că este fiul defuncților (decedat la data de 25 februarie 1979 în Republica Germania) si (decedată la data de 03 mai 1988 în Republica Germania), că aceștia nu au locuit niciodată pe-, ci în nr. 12, unde a locuit și contestatorul, până la sfârșitul anului 1972, când ei s-au mutat la bloc. De asemenea, contestatorul a susținut că părinții săi nu au încheiat nici-un contract de vânzare-cumpărare cu numitii si prin și nu le-au înstrăinat acestora suprafața de teren înscrisă în cartea funciară nr. 10328
Contestatorul a mai arătat că la data introducerii acțiunii vânzătorii erau decedați, așadar procesul a fost înaintat împotriva unor persoane fără capacitate procesuală.
A mai arătat contestatorul că înscrisul sub semnătură privată prezentat în instanță de intimații nu este semnat de către antecesorii lui, semnătura lor putând fi comparată cu aceea de pe înscrisul de care înțeleg să se folosească intimații.
În susținerea contestației s-a mai învederat că numele pretinșilor vânzători este greșit scris, că antecesorii săi au fost cu pregătire școlară astfel că numele lor nu avea cum să fie greșit în acte, că ei se numeau și nu, că procedura de citare a fost viciată atât datorită adresei indicate de intimați, unde familia sa nu a locuit niciodată, cât și indicării greșite a pârâților.
Despre actul de care se prevalează intimații contestatorul a susținut că este fals, atât în privința conținutului său, cât și datorită lipsei semnăturilor proprietarilor, că el a părăsit România în anul 1981, astfel cum se poate demonstra cu pașaportul care i-a fost eliberat, iar până atunci terenul în litigiu nu a fost înstrăinat altei persoane.
S-a învederat faptul că întâmplător contestatorul a aflat că terenurile aparținând părinților săi au intrat în patrimoniile altor persoane necunoscute, care s-au folosit de acte false, inducând în eroare instituțiile statului.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă, art. 43.civ.Cod Penal,
Față de cererea contestatorului, intimații au formulat întâmpinare (fila 30 dosar) prin care au solicitat respingerea contestației ca tardivă în principal și în subsidiar ca neîntemeiată.
În dosar a mai fost formulată o cerere de intervenție în interesul contestatorului (filele 33) de către, și, acestea susținând că sunt moștenitoarele lui, care le-a fost tată.
Prin cererea de intervenție acestea au solicitat admiterea petitului contestatorului, anularea sentinței civile nr. 11175/2005 pe considerentul nerespectării procedurii de citare și folosirea unei adrese total greșite în procedura de citare.
În drept au fost invocate prevederile art. 49 și 51 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a respins în condițiile art. 51 din Codul d e procedură civilă ca inadmisibilă cererea de intervenție, dat fiind că ea se poate face chiar înaintea instanței de recurs dar nu și în această cale de atac extraordinară (fila 57).
Asupra excepției de tardivitate a contestației instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii ei, în temeiul art. 319 alin. 2.civ.Cod Penal, deoarece contestația poate fi depusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, or hotărârea a cărei anulare a fost cerută s-a soluționat prin Decizia CAT la 04 iulie 2007 și contestația în anulare a fost înregistrată la data de 20 martie 2008, deci înaintea împlinirii termenului de un an (fila 8).
Ulterior intimații - prin reprezentantul acestora - au învederat că nu contestă calitatea de contestator al lui.
Prin sentința civilă nr.1429/29.10.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimații si.
S-a dispus anularea sentinței civile nr. 11175/13 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6977/2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 575/R/4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. - pentru neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu pârâții, respectiv cu moștenitorii acestora, care ar fi avut în proces calitatea de pârâți.
A fost respinsă cererea de intervenție în interesul contestatorului formulată de către, și,.
Pe fond, rejudecând cauza formulată de reclamanți, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în fapt și drept, că prin sentința civilă nr. 11175/13 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6977/2005,(rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 575/R/4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. -) s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții și, constatându-se că prin actul sub semnătură privată încheiat la data de 31 august 1972 pârâții au vândut reclamanților pentru prețul de 7000 de lei - achitat integral - suprafața de 3427 mp teren arabil, constând în parcela cu nr. 18794 înscrisă în CF 10328 T, hotărârea ținând loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Pârâții au fost citați prin publicitate în condițiile art. 95.civ.Cod Penal, într-un ziar de largă răspândire, indicându-se ultimul lor domiciliu ca fiind în T, Calea - nr.70.
Cum contestatorul din prezentul dosar a făcut dovada că antecesorii săi, pârâți nu aveau capacitatea de folosință la care se fac referiri în art. 5-7 din Decretul nr. 31/1954, aceștia fiind decedați anterior promovării acțiunii reclamanților, ( decedând la data de 25 februarie 1979 în Republica Germania si decedând la data de 03 mai 1988 în Republica Germania,aspecte dovedite de certificatele de moștenitori traduse din limba germană și depuse la dosar la filele 44, 45, că ei nu se numeau, ci ), precum și faptul că niciodată pârâții, antecesorii săi nu au locuit cu forme legale sau fără forme legale pe-, astfel cum s-a menționat de către reclamanți, aspect care rezultă fără echivoc din cuprinsul adresei nr. -/21 noiembrie 2008 înaintată la dosar de către IPJ T - Biroul Investigații Criminale - la fila 59, prima instanța a admis contestația în anulare promovată de contestator, care și-a dovedit calitatea procesuală activă, apreciind că devin incidente prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1.civ.Cod Penal, pentru neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu pârâții, respectiv cu moștenitorii acestora, care ar fi avut în proces calitatea de pârâți. Ca o firească urmare, a dispus anularea sentinței civile nr. 11175/13 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6977/2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 575/R/4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. -.
Rejudecând cauza pe fond, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților pentru constatarea vânzării-cumpărării imobilului pentru care se poartă litigiul, reținând că din aceeași adresă înaintată la dosarul cauzei (nr. -/21 noiembrie 2008 IPJ T - Biroul Investigații Criminale - la fila 59) reiese că înscrisurile de care au înțeles să se prevaleze reclamanții și în susținerea petitului lor, au fost supuse expertizării, iar prin adresa nr.-/05 ianuarie 2009, (de la fila 62 dosar) conchizându-se de către IPJ T, Biroul Investigații Criminale că înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumpărare provizoriu la T 1 martie 1972" și înscrisul cu același titlu, datat 31 martie 1972 nu au fost semnate de către. Nefiind suficiente materiale model de comparație pentru a se constata dacă ele au fost sau nu semnate de nu s-a putut stabili cu certitudine dacă semnătura i-a aparținut sau nu acestei persoane.
De asemenea, din constatarea tehnico-științifică la care au fost supuse aceste înscrisuri se reține că mențiunile referitoare la data de 31 martie 1972 din cuprinsul actului intitulat contract de vânzare-cumpărare provizoriu conțin modificări, adăugându-se cifra 3 înainte de 1, neputându-se stabili însă data întocmirii actelor în cauză.
Așadar, nefiind semnat de către antecesorul contestatorului acest înscris de care se prevalează titularii acțiunii, instanța de fond a apreciat că nu este valabil actul depus în susținerea petitului pentru constatarea vânzării-cumpărării, actul nefiind întocmit în condițiile art.948 Cod civil, necesar a fi îndeplinite cumulativ, nefiind deci un consimțământ valabil exprimat la înstrăinare.
Prima instanța nu a putut aprecia că s-ar fi putut confirma nulitatea relativă a acestui act în condițiile art. 1190 cod civil întrucât actul nu este valabil nici în privința datei la care s-au făcut modificări, nici în privința adresei pretinșilor vânzători (T,-) și nici în privința numelui acestora, care este acela de și nu de.
Așadar, neputându-se reține că a fost confirmată nulitatea acestui act de către, prin neinvocarea nulității actului pretins a fi fost semnat de soția lui, (față de care experții grafologi nu s-au putut pronunța în sensul că nu ar fi fost semnat sau nu de către aceasta), în termenul de prescripție extinctivă și apreciind în fapt că este nul actul la care fac referiri reclamanții și că el nu produce efecte, căciquod nullum est, nullum producit efectum, prima instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe civile nr.1429/29.10.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, au formulat apel intimații și care au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În motivare arată că termenul anterior față de data judecării contestației a fost la 08.01.2009, termen la care s-a stabilit ca termen de judecată data de 05.02.2009, care s-a înscris și în încheierea de ședință din 08.01.2009, cât și în condica de ședință. Cu toate acestea,fără a se preschimba termenul de judecată, cauza a fost înscrisă pe lista de cauze pentru termenul din 29 ianuarie, deci înainte de termenul de judecată pentru care părțile au fost înștiințate la termenul anterior din 08.01.2009, astfel că procesul s-a judecat fără ca intimații să aibă cunoștință de data la care acesta s-a judecat efectiv.
Aceasta constituie nulitatea actului procedural conform art.105 cod procedură civilă și conduce la nulitatea sentinței date.
Sentința nu este legală și temeinică nici in fond, întrucât se întemeiază pe o constatare parțială și neconcludentă cu privire la un fals pretins de contestator în actul de vânzare-cumpărare. Ori, constatarea parțială a Poliției cu privire la semnătura vânzătorului și comunicată instanței prin adresa nr.-/05.01.2009, nu are relevanță atât pentru faptul că aceasta nu s- constatat printr-o sentință, iar intimații au contestat această constatare inclusiv printr-o cerere de expertiză la Comisia Centrală de expertize grafologice din
In ce privește procedurile de citare a familiei cu care s-au judecat în dosarul în care s-a dat sentința civilă nr.11175/13.12.2005, aceasta a fost îndeplinită prin publicitate, iar contestatorul avea posibilitatea de a reacționa cu motivele prezentate în această contestație la timpul potrivit pentru a-și revendica pretențiile. De aceea, rejudecarea cauzei în prezentul dosar nu este legală și justificată și sentința nu este legală nici sub aspectul respingerii acțiunii in prestație tabulară.
Citarea lui și a soției sale la domiciliul din T,-, precum și numele acestora a rezultat din și din actul provizoriu de vânzare-cumpărare, fiind elementele folosite in acțiune pe baza acestor acte.
Prin decizia civilă de apel nr.735/A/26.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite apelul declarat de intimații și împotriva sentinței civile nr.1429/29.01.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul -, și intervenienții și.
Desființează sentința civilă nr.1429/29.10.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că apelul este fondat întrucât pentru termenul din 22.01.2009, când a fost soluționată contestația în anulare, intimații și nu au fost citați, în contextul în care acesta aveau termen în cunoștință pentru data de 08.01.2009, când instanța a dispus amânarea judecării cauzei, la 05.02.2009, termen dat în cunoștința părților, reprezentantul intimaților și solicitând, prin scriptul depus la registratura instanței, la 27.01.2009, preschimbarea termenului din 05.02.2009, sub motivul că va fi la Înalta Curte de Casație și Justiție în susținerea unui recurs, instanța preschimbând termenul de judecată pentru 22.01.2009, când, în lipsa intimaților și, care nu au fost citați, s-a acordat cuvântul în fond contestatorului -, pronunțarea hotărârii fiind amânată la 29.01.2009.
Împotriva acestei decizii civile de apel declarat recurs în termen legal, reclamantul -, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Judecătoriei Timișoara, invocând în drept art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că organele de poliție au stabilit că adresa indicată în contracte ca domiciliu al pârâților recurentului, ca fiind Calea - nr. 70 ce fac obiectul contestației în anulare este un fals, iar sentința primei instanțe este legală și temeinică, orice altă susținere fiind greșită, neavenită și contrară legii, iar la data de 22.01.2009 a fost prezent în sală avocatul intimaților, pe nume.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că prezentul recurs al reclamantului nu este fondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost admis apelul intimaților de față, în modul arătat.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare dispozițiilor legale în materie, prevăzute de art.297 Cod procedură civilă, când a admis apelul intimaților și, dispunând desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași prime instanțe, respectiv Judecătoriei Timișoara, reținând corect că judecarea pricinii s- făcut în lipsa acestor intimați, care nu au fost legal citați la proces, neconstatându-se din oficiu nici motive nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, corect fiind admis apelul, în sensul menționat, și pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate, căci în raport de soluția din apel, nu pot fi examinate motivele care privesc fondul cauzei.
Astfel, în dosar este bine stabilit de către instanța de apel că pentru termenul de judecată din 22.01.2009, când a fost soluționată în fond contestația în anulare, prin sentința civilă nr.1429/29.01.2009 (74 dosar fond), intimații și nu au fost prezenți la judecată și nici nu au fost legal citați pentru acest termen de judecată, deși ar fi trebuit în mod just să fie citați, deoarece aceștia fiind prezenți la termenul de judecată din 8.01.2009, aveau termen dat în cunoștință pentru data de 5.02.2009, dar, în mod nejustificat și nelegal, prima instanță, în loc să judece cauza la termenul din 5.02.2009, a preschimbat acest termen de judecată, pentru data de 22.01.2009, fără să reciteze pe intimați, (care aveau acordat termen în cunoștință pentru 5.02.2009) și a dezbătut pe fond contestația în anulare la 22.01.2009 (fila 73 dosar fond) dispunând amânarea pronunțării pentru termenul din 29.01.2009.
Este încă de menționat că susținerea recurentului - în sensul că la 22.01.2009 ar fi fost prezent pentru intimații, avocatul - este complet eronată, deoarece conform încheierii de ședință de la acel termen de judecată la acea dată au lipsit atât acești intimați, cât și avocatul ales al acestora, titularul cauzei, (cât și avocatul ), toți aceștia cunoscând, în realitate, că procesul a fost amânat de la data de 8.01.2009 (63), la data de 5.02.2009 (64), și nicidecum la data de 22.01.2009.
Că aceasta este realitatea faptică și juridică rezultă și din cererea avocatului intimaților din data de 27.01.2009 (69), care solicită acordarea unui alt termen de judecată decât 5.02.2009 (pentru când s-a amânat cauza din 8.01.2009), deoarece la acea dată de 5.02.2009 se află plecat la B - la Înalta Curte de Casație și Justiție - în susținerea unui alt recurs, depunând ca acte justificative biletul de tren, citația și împuternicirea avocațială aferentă, de unde rezultă clar că nici la data de 27.01.2009 apărătorul reclamanților nu cunoștea că judecarea contestației în anulare a avut loc la 22.01.2009, sau că s-a amânat pronunțarea ei la 29.01.2009, dar prima instanță, cu toate acestea în mod absolut nelegal, nu dă curs acestei cereri legale de amânare, ci soluționează contestația în anulare la data de 22.01.2009, amânând pronunțarea pentru 29.01.2009, deși intimații cunoșteau termenul de judecată fixat la 18.01.2009 pentru 5.02.2009, la acest din urmă termen de judecată, nefiind citați și nici apărătorul lor ales prezent.
Prin urmare, Curtea stabilește că soluția primei instanțe este legală și corectă, întrucât judecarea contestației în anulare la data de 22.01.2009 s-a făcut fără a exista vreo preschimbare de termen și fără citarea părților, ea fiind pusă - greșit - pe rol la 22.01.2009, în mod cu totul arbitrar și contrar încheierii de ședință din 8.01.2009, prin care s-a dispus amânarea cauzei la 5.02.2009.
Recurentul indică drept motive de recurs, prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, dar aceste motive sunt indicate doar formal și în mod generic, fără o susținere concretă și detailată și fără o fundamentare și dezvoltare cu argumente separate, așa cum dispune art.302/1 alin.1, pct. 3 Cod procedură civilă, conform căruia cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității, printre alte mențiuni obligatorii și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ceea ce nu este cazul prezentului recurs, care va fi deci respins, în consecință.
A motiva recursul înseamnă formularea de critici privind modul de judecată al instanței raportate la motivele de recurs invocate, or, în speță, recurentul - deși a indicat art. 304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă - nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în aceste motive de recurs și ca atare, față de considerentele ce preced, cum deci nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantului, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toarte probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, recurentul nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs invocate, precitate, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg, de C.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, recurentul reclamant va fi obligat să plătească intimaților pârâți, și - la cererea acestora - suma de 300 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială din 3.02.2010 și chitanța aferentă cu seria - și nr.00102 din 4.02.2010, ambele ale Baroului T, aflate în dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr.735/A/26.10.2009, pronunțată în dosar nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă.
Obligă recurentul reclamant de mai sus să plătească intimaților pârâți și suma de 300 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/23.02.2010
Dact NF/23.02.2010
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte
Judecător
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
