Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 142/
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 711/A din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Statul Român prin Consiliul Local și cu Municipiul T prin Primar, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent avocata, iar pentru pârâții intimați consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxa judiciară de timbru in sumă de 9,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței pârâtul intimat a depus întâmpinare la dosar din care un exemplar s-a comunicat reprezentantei reclamantului recurente avocat care nu solicită termen pentru studierea întâmpinării.
Nemaifiind formulate alte cereri excepții de ridicat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent avocat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, și pe cale de consecință solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 12513/ 14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și rejudecând pe fond solicită admiterea cererii de chemare în judecată, să se constate că o dată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției constând din casă și garaj din T- au dobândit în puterea legii și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 467. înscris în CF nr. 15294 nr. top.31134 T și pe cale de consecință să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 467 mp în CF nr.15294 nr. top.31134 T, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați consilier juridic solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 711 din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș secția civilă, pentru motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
rin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, la data de 22.04.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții intimați Statul Român prin Consiliul Local T și Municipiul T prin Primar solicitând instanței: să constate că odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului - constând în casă situat în T,-, jud. T - a dobândit, in puterea legii, si dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilului în suprafață de 467 mp și să dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului in CF nr.15294 T, nr. top. 31134.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 imobilul situat în T,-, jud. T, încheind cu RA URBIS T contractul de vânzare-cumpărare nr. 9425/30.09.1996 și, odată cu dreptul de proprietate asupra construcției, a dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestuia, teren în suprafață de 467 mp. așa cum rezulta din economia textelor de lege, drept de proprietate dobândit in puterea legii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 coroborat cu art. 26. alin. ultim din Legea nr. 112/1995 si Legea nr. 7/1996.
Pârâții Statul român prin Consiliul Local T și Municipiul T prin Primar - în întâmpinarea depusă la fila 15 - au solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că nu sunt aplicabile disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991, care se referă la proprietatea cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora. 1 din acest text de legea, face referire la "terenurile casei de locuit și anexelor gospodărești", astfel că nu se poate extinde noțiunea de teren aferent asupra curții și grădinii casei de locuit, iar art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, arată că în mod clar că "suprafețele de teren preluate de stat sau alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea Statului Român". Din interpretarea sistematică a textelor de lege din actuala reglementare, respectiv art. 9, art. 21 și art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, reiese faptul că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie foștilor proprietari în natură, de dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică în aceleași condiții în care se dobândesc și dreptul de proprietate asupra locuinței.
Prin sentința civilă nr. 12513/14.10.2008, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea civila formulata de către reclamantul, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9524/30.09.1996 (8) reclamantul a dobândit proprietatea asupra imobilului constând în casă, formată din bucătărie, baie, antreu, logie, oficiu, baie 2, antreu 2, balcon, boxa 1, boxa 2, boxa 3 si garaj situate in T-, în baza Legii nr. 112/1995.
Din nr. 15294 Tar ezultat ca Statul R este in continuare titularul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafață de 467 mp aferent imobilului.
In interpretarea art. 9 din Legea nr. 112/1995, prima instanță a menționat că acesta face referire la vânzarea apartamentelor, fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente iar art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 arată că "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent dreptul de proprietate asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege", în sensul că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Spre deosebire de textul art. 21 din Legea nr. 112/1995 care determina notiunea de teren aferent constructiei in cazul restituirii imobilelor in natura fostilor proprietari, pentru cazul chiriasilor care au cumparat dreptul de proprietate asupra constructiei in baza Legii nr. 112/1995 nu este explicata de dispozitiile legale notiunea de teren aferent.
De asemenea, nici in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare a imobilului cu anexele acestuia nu este cuprinsa vreo mentiune privitoare la terenul aferent constructiei in intelesul disp. art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 iar reclamantul nu a facut in speta conform art. 1169.civ. dovada intinderii terenului aferent constructiilor cumparate in baza Legii nr. 112/1995.
Art. 37 din Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 precizează că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege.
Actuala reglementare, în art. 9, art. 21 și art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 și art. 37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prevede în ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce fac obiect al vânzării, astfel că nu ne aflăm în prezența unei lacune a legii.
Se reține că finalitatea normelor metodologice de aplicare a unei legi este aceea de a explicita modul de punere in aplicare a acesteia, fără a adăuga la lege, art. 37 din nr.HG 20/1996 folosește în mod expres termenul vânzare, supunând implicit dreptul de proprietate asupra terenului aceluiași mod de dobândire, prin vânzare, ca și dreptul de proprietate asupra apartamentului.
Din interpretarea logica sistematică a acestor texte de lege reiese că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente locuințelor, care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică in aceleași condiții in care se dobândește si dreptul de proprietate asupra locuinței, titularul dreptului de folosință asupra terenului având opțiunea cumpărării acestuia, fără ca proprietarul terenului sa poată refuza încheierea contractului din considerente de oportunitate sau din alte motive (decizia civila nr. 1043 din 7 decembrie 2004 Curtii de Apel B - Secția a IV-a civila si decizia civila nr. 6129 din 7 iulie 2005 Inaltei Curti de Casatie si Justitie).
În baza acestor argumente, instanta a respins actiunea reclamantului, precizând că dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului se oate realiza pe cale administrativa prin incheierea separată a unui contract de vanare-cumparare a terenului, in schimbul unui pret stabilit conform actelor normative aplicabile in materie, reclamantul avand posibilitatea de a solicita interventia justitiei in eventualitatea unor neintelegeri in legatura cu incheierea conventiei. Instanta a luat act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe, la data de 19.11.2008, a declarat apel - în termen legal -apelantul reclamant, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței atacate și, rejudecând pe fond, admiterea cererii sale de chemare în judecată pentru ca să se constate că, odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției constând din casă și garaj din T,-, a dobândit, în puterea legii, și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 467 mp înscris în CF nr. 15294 nr. top. 31134 T și, pe cale de consecință, să se dispună înscrierea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 467 mp în CF nr. 15294 nr. top. 31134
În motivare, a criticat sentința apelată ca fiind netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a făcut o apreciere eronată a textelor de lege incidente în cauză, concluzionând că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente locuințelor care nu se restituie foștilor proprietari în natură se dobândesc de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția cu plata integrală sau în rate a prețului, adică în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra locuinței, apreciind că "titularul dreptului de proprietate de folosință asupra terenului având opțiunea cumpărării acestuia". În realitate, a arătat apelantul, conform textelor legale incidente în cauză, odată cu dreptul de proprietate asupra construcției, a dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acesteia, teren în suprafață de 467 mp.
A mai arătat că practica judiciară a statuat că chiriașii cumpărători ai locuinței în baza Legii nr. 112/1995 dobândesc în puterea legii și dreptul de proprietate asupra terenului aferent, prin teren aferent casei înțelegându-se acela care este evidențiat ca atare în cartea funciară.
A considerat sentința apelată ca netemeinică și nelegală și raportat la motivarea instanței cum că "nu a făcut dovada întinderii terenului aferent construcțiilor cumpărate în baza Legii 112/1995", arătând că prin teren aferent casei se înțelege acela care este evidențiat în cartea funciară și nimeni nu a contestat întinderea terenului aferent casei.
În drept, a invocat art. 282. pr. civ. art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 coroborat cu art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995, Legea nr. 7/1996.
Prin întâmpinarea depusă, intimați Statul român prin Consiliul Local T și Municipiul T prin Primar, au solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, nefondat și nelegal.
În motivare, au invederat faptul că prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu reclamantul, a fost vândută doar construcția situată în T,-, iar textul legal în baza căruia recurentul a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției face referire numai la vânzarea apartamentelor, fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente.
Așadar, potrivit art. 9 din Legea 112/1995, terenul aferent imobilelor înstrăinate a rămas în proprietatea Statului român, obiectul contractului de vânzare - cumpărare referindu-se exclusiv la clădire, vânzarea a privit astfel doar imobilele construcție. Legea 112/1995 este o lege specială și privește doar imobilele apartamente și nu se poate extinde înțelesul acestui text și la terenuri.
Cu privire la terenul în cauză a precizat că nu s-a putut încheia contract de vânzare - cumpărare întrucât până la această dată nu a fost reglementată juridic noțiunea de teren aferent imobilelor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995. Prin nr. 15/2004 s-a hotărât ca pentru curțile și grădinile aferente imobilelor construcții vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, să se încheie cu actualii proprietari ai construcțiilor, contracte de închiriere, chiria stabilindu-se conform OUG nr. 40/1999.
Intimații au considerat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991, acesta referindu-se la proprietatea cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora, iar al. 1 din același text face referire în prima parte la "terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești", iar în a doua parte la "curtea și grădina din jurul acestora", astfel că cele două noțiuni sunt diferite, neputându-se face confuzie între ele și neputându-se extinde noțiunea de teren aferent asupra curții și grădinii casei de locuit. Au mai arătat că în susținerile privind determinarea conținutului noțiunii de teren aferent nu pot fi aplicabile prin analogie dispozițiile art. 36 al. 2 din legea 18/1991 republicată.
Au solicitat să se observe că nu poate fi vorba de un refuz din partea instituției primăriei de îndeplinire a unei obligații deoarece solicitarea reclamanților privind atribuirea terenului aferent construcției înstrăinate în baza Legii 112/1995, excede cadrului legal.
Intimații au mai precizat că în cuprinsul contractelor de vânzare - cumpărare nu se face nici o referire la înstrăinarea terenului aferent construcției în înțelesul dispozițiilor art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, art. 9 din această lege referindu-se exclusiv la vânzarea apartamentelor, fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente.
Au mai arătat că din interpretarea sistematică a textelor de lege incidente reiese faptul că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie foștilor proprietari în natură, de dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția. Potrivit art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 (devenit prin republicare art. 37), dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcție se dobândește în condițiile art. 35 al. 2 din Legea 18/1991, a cărei prevedere nu mai poate fi aplicată prin analogie, din interpretarea coroborată a art. 13, 18 și 19 din Legea 112/1995, care prevăd în mod clar condițiile în care se dobândește dreptul de proprietate asupra categoriei de terenuri la care se referă reclamantul.
În consecință, au precizat că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari, se dobândește de către chiriașii titulari de contract în urma vânzării, la fel ca și locuința.
Au depus la dosar Hotărârea nr. 275/07.28.2009 privind vânzarea terenurilor aferente imobilelor construcții dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995.
În cauză, a fost administrată proba cu expertiza tehnică topografică, raportul de expertiză fiind întocmit de către expertul și atașat la dosar.
Prin decizia civilă nr.711/A din 20 octombrie 2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins apelul formulat de către apelantul împotriva sentinței civile nr. 12513/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Municipiul T prin Primar și Statul Român, prin Consiliul Local
Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Reclamantul apelant a dobândit proprietatea asupra imobilului constând în casă, formată din bucătărie, baie, antreu, logie, oficiu, baie 2, antreu 2, balcon, boxa 1, boxa 2, boxa 3 si garaj situate in T-, în baza Legii nr. 112/1995. Din Extrasul nr. 15294 T rezultă ca Statul R este in continuare titularul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafață de 467 mp aferent imobilului.
Referitor la critica apelantului privind modul eronat de interpretare al textelor legale incidente în speță, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, foștii chiriași ai imobilelor ce intră în sfera de aplicare a Legii nr.112/1995 își legitimează și vocația, în temeiul aceleiași legi, la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate, potrivit art. 37 al Normelor Metodologice de aplicare conform cărora "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege".
În ceea ce privește noțiunea de "teren aferent" - conform doctrinei și practicii juridice - se înțelege doar terenul de sub construcție și cel strict destinat unei normale exploatări a acesteia, excedentul rămânând în proprietatea statului.
De asemenea, prevederile art. 26 alineatul ultim din lege, stipulează că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășescsuprafața aferentă construcțiilorrămâne în proprietatea statului" și disp. art.21 din lege coroborate cu art.9 și art.13 din Legea nr.112/1995 conduc la aceeași concluzie - aceea că legea specială în discuție conferă chiriașului cumpărător al apartamentului ce nu se restituie în natură fostului proprietar și vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, pe calea aceleiași operațiuni juridice de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, la fel cum vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate în temeiul Legii nr.112/1995 s-a născut din aceeași lege, și modalitatea de dobândire este identică cu cea a construcției - în urma vânzării-cumpărării (concluzie de altfel, majoritar confirmată doctrină și de practica jurisprudențială în materie), cu plata integrală sau în rate a prețului, care la rândul lui, urmează a fi stabilit potrivit criteriilor cu nr. 2665/1/C/311 din 28 februarie 1992, elaborate de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare (așa cum rezultă din art.13 din Legea nr.112/1995).
Prin urmare, tribunalul - fără a mai relua argumentele fundamentate logic ale primei instanțe - reține că modalitatea de dobândire a terenului aferent construcției cumpărate în temeiul Legii nr.112/1995 este aceeași - prin vânzare, și nu prin atribuire cu titlu gratuit, în temeiul Legii nr.112/1995; astfel că interpretarea apelantului că a obținutope legisacest teren este eronată.
Împotriva deciziei civile nr.711/A din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr- a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, și pe cale de consecință a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 12513/ 14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și rejudecând pe fond solicită admiterea cererii de chemare în judecată, să se constate că o dată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției constând din casă și garaj din T- au dobândit în puterea legii și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 467. înscris în CF nr. 15294 nr. top.31134 T și pe cale de consecință să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 467 mp în CF nr.15294 nr. top.31134
In drept recurentul a indicat motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
La filele 6-8 intimatul Consiliul Local al Municipiului T, prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu reclamantul s-a dispus vânzarea doar a construcțiilor și nu a terenului aferent, iar dispozițiile Legii nr. 112/1995, în lipsa unor stipulații contrare nu se pot aplica și asupra terenurilor.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap.la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acesta este fondat în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Recurentul a susținut în mod constant că cererea sa se întemeiată pe disp.art. 37 din Nomele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 - nr.HG 11/1997, coroborate cu art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
Din această perspectivă rezultă că pretinsul drept de proprietate al recurentului trebuie raportat la trenul aferent construcțiilor cumpărate, astfel cum acestea rezultă din contractul de vânzare - cumpărare și din planul parcelar de situație.
Pentru a se stabili din punct de vedere tehnic aceste chestiuni, în mod corect tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice de către expert expertiza tehnică efectuată nu a stabilit însă, cu exactitate, care este suprafața de teren ocupată efectiv de către construcțiile cumpărate și care este suprafața de teren care excede acestor construcții, fiind de principiu că Legea nr. 112/1995 nu este o lege de împropietărire, cu efecte în materia fondului funciar ci este doar o lege de protecție a fondului locativ, naționalizat și înstrăinat apoi chiriașilor cumpărători.
În aceste condiții instanța de recurs va casa decizia Tribunalului Timiș, în urma admiterii recursului reclamantului, și va retrimite cauza la instanța de apel pentru ca aceasta să realizeze o completare a raportului de expertiză prin delimitarea precisă a terenului pe care se află construcțiile cumpărate, conform contractului de vânzare - cumpărare, și apoi a terenului care excede construcțiilor cumpărate, cu propuneri tehnico - economice privind posibilitățile de folosință și exploatare.
Acest lucru se impune deoarece din planul parcelar și planul de situație depus la fila 32 rezultă că construcțiile cumpărate ocupă doar o parte din terenul solicitat, diferența de teren reprezentând o suprafață care nu ar fi aferentă construcțiilor cumpărate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 711/A din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Timiș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL / 2.03.2010
Dact NF/2.03.2010
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte,
Judecător.
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
