Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 143/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 143/
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.700 din 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind pârâtul intimat .
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța constată că procura de reprezentare pentru pârâtul intimat a fost valabilă doar pentru reprezentare la Judecătoria Timișoara, deși în sala s-a prezentat și depune întâmpinare la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,se constată că prin registratura instanței reclamantul recurent a depus taxa judiciară de timbru în suma de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar și precizări la dosar.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum fost formulat și motivat în scris fără cheltuieli de judecată.
A,
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.700/13.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.4089/20.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu pârâtul - intimat.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat soluția instanței de fond, care a respins acțiunea reclamantului având ca obiect ieșire di indiviziune, constând că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat.
În primă instanță, judecătoria a constata că reclamantul și pârâtul figurează în cartea funciară ca fiind coproprietarii imobilului evidențiat în CF 57186 T, nr.cad.21649/S, 21650, reprezentată de casă în T,-, parter și etaj, cu extindere demisol, fiecare având o cotă de din dreptul de proprietate.
S-a mai constata că, prin sentința civilă nr.12600/14.12.1995 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.11281/1994 s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul din litigiu, prin partajarea sa în natură, lotul nr.1 atribuindu-se atunci intervenientei din acel dosar -, în timp ce lotul nr.2 a fost atribuit actualului reclamant -, această sentință rămânând definitivă și irevocabilă.
Ulterior, doamna, intervenienta din acel dosar și actuala mandatară a pârâtului, și-a donat cota sa parte și lotul rezultat din partaj, în favoarea actualului pârât -.
În continuare, judecătoria a reținut că potrivit art.1201 civ. există autoritate de lucru judecat atunci când oad oua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele în contra lor, în aceeași calitate. Acest text de lege instituie necesitatea existenței unei triple identități cu privire la obiectul acțiunii, la cauza juridică și la părțile celor două cereri, condiții ce au fost analizate de prima instanță.
Astfel, s-a stabilit că ambele cereri au ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la același imobil, existând identitate de obiect. Cauza ambelor cereri o reprezintă art.728 civ. potrivit cu care nimeni nu poate fi silit să rămână în indiviziune, astfel că și această condiție este îndeplinită în ambele cereri.
Cu privire la părți, s-a constatat că în primul proces au avut această calitate reclamantul actual -, apoi pârâtul, care a decedat pe parcursul procesului și intervenienta de atunci -, ieșirea din indiviziune având loc în privința reclamantului și a intervenientei.
În actualul proces, părți sunt reclamantul și pârâtul, acesta devenind proprietar printr-un contract de donație, dobândind partea de imobil și evident, lotul doamnei.
În această ipoteză, pârâtul are calitatea unui având - cauză, fiind succesorul cu titlu particular al doamnei, astfel că acestuia îi sunt opozabile toate actele cu titlul particular anterioare donației și care au avut ca obiect imobilul respectiv.
Judecătoria a mai adăugat că și în situația aplicării metodei reducerii la absurd, se va ajunge la aceeași concluzie, întrucât o interpretare contrară ar însemna că, în urma efectuării unui partaj, în situația în care ulterior, unul dintre foștii coproprietari înstrăinează partea sa di bun, dobândită în urma partajului, către o altă persoană, atunci aceasta ar putea să invoce aspectul că acea ieșire din indiviziune nu îi este opozabilă, ceea ce nu este compatibil cu principiul securității juridice a circuitului civil.
Or, în momentul în care sentința civilă nr.12600/14.12.1995 a Judecătoriei Timișoaraa rămas definitivă și irevocabilă, părțile au încetat să mai fie coproprietari asupra imobilului în integralitatea sa, pierzând calitatea de coindivizari și în schimb, au devenit proprietari exclusivi asupra părților din imobil care le-au fost atribuite, potrivit loturilor formate.
Dificultățile de înscriere a acestor drepturi în CF nu pot justifica o nouă acțiune de ieșire din indiviziune, ci acestea pot fi depășite prin cererei adresat către OCPI T și eventual, prin plângeri împotriva unor încheieri de respingere, dacă ar fi cazul.
Această sentință a fost atacată cu apel d e către reclamantul, care a susținut că în mod eronat s-a reținut excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr.12600/1995, deoarece actualul pârât nu a fost parte în procesul de indiviziune finalizat irevocabil în 1995, iar aceasta a primit prin actul de donație o cotă abstractă de părți din imobil și nu lotul rezultat și atribuit donatorului, ca rezultat al sentinței nr.12600/1995.
Apelantul a mai arătat că instanța de fond a ignorat complet dispozițiile 7/1996, care a condus la emiterea Încheierii nr.29117/2001 a Judecătoriei Timișoara, cât și la decizia civilă nr.7391/2002, prin care s-a respins intabularea sentinței civile nr.12600/2005.
Pârâtul - intimata a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea apelului, recalificat ca atare la termenul de judecată din 13.10.2009, arătând că nu are niciun fel de obiecții la intabularea loturilor, astfel cum au fost dispuse prin sentința civilă nr.12600/1995 și nici cu privire la planul de apartamentare, aprobat și avizat de OCPI
Tribunalul a constatat că apelul reclamantului nu este întemeiat, reținând că deși este adevărat că pârâtul - intimat nu a fost parte în litigiul de partaj care s-a soluționat prin sentința civilă nr.12600/14.12.1995, acesta devenit totuși parte ulterior, în urma donației efectuată în favoarea sa de către doamna, aceasta din urmă fiind parte în respectiva hotărâre judecătorească.
De asemenea, prin același contract de donație, întrucât acesta se referă la cota de parte din bunul partajat, intimatul - pârâta a devenit și este succesorul cu titlu particular al donatorului, fiindu-i astfel opozabile toate actele săvârșite anterior de către doamna, cu privire la bunul imobil respectiv.
De aceea, întrucât identitatea de obiect și de cauză este evidentă și necontestată, instanța de fond a procedat corect atunci când a constatat că nu se mai poate efectua o nouă împărțeală judiciară a bunului imobil deoarece starea de coproprietate nu mai exista nici la data donației, și cu atât mai puțin prezent.
Cu privire la nerespectarea dispozițiilor 7/1996, tribunalul a reținut că reclamantul - apelant urmărește să releve faptul că nu ar exista o altă soluție pentru rezolvarea situației prezente deoarece și cererea de intabulare a sentinței civile nr.12600/1995 a fost respinsă în mod irevocabil, tot eronat în opinia domniei sale.
În acest sens, tribunalul a constata că este real faptul că prin donația efectuată în favoarea intimatului - pârât s-a creat o situație deosebită, avându-se în vedere că donatorul nu mai era proprietar pe o cotă parte ideală, la momentul actului gratuit, ci pe un bun în materialitatea sa, respectiv lotul 1, însă calea aleasă acum de reclamant este oprită de disp.art.1201 civ. iar tribunalul nu are atributul de a-i indica acestuia calea procedurală corespunzătoare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen, reclamantul, fără a-l motiva explicit în drept și prin care a reiterat susținerile făcute și fața instanței de apel, cu privire la inaplicabilitatea excepției autorității de lucru judecat, raportat și la faptul că toate demersurile recurentului privind intabularea dispozițiilor sentinței civile nr.12600/1995 s-au izbit de refuz.
Astfel, actualul pârât - intimat nu a fost parte în procesul de ieșire din indiviziune finalizat irevocabil în 1995, iar aceasta a primit prin actul de donație o cotă abstractă de părți din imobil și nu lotul rezultat și atribuit donatorului, ca rezultat al sentinței nr.12600/1995.
Apelantul a mai arătat că primele instanțe au ignorat complet dispozițiile 7/1996, care a condus la emiterea Încheierii nr.29117/2001 a Judecătoriei Timișoara, cât și la decizia civilă nr.7391/2002, prin care s-a respins intabularea sentinței civile nr.12600/2005.
Pârâtul - intimat, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță însă a transmis concluzii scrise prin intermediul mamei sale - mandatară în primă instanță, respectiv doamna, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând recursul reclamantului, prin prisma motivelor de fapt invocate de acesta, încadrabile la motivele de recurs prev. de art.304 pct.5 pr.civ. coroborat cu art.304 pct.9 pr.civ. cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat.
Astfel, curtea va constata că primele două instanțe au reținut în mod corect incidența excepției autorității de lucru judecat, reglementată de art.1201 civ. și care stipulează imperativ că, în scopul prezervării securității juridice, există autoritate de lucru judecat atunci când oad oua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele în contra lor, în aceeași calitate, ceea cu alte cuvinte înseamnă că un nou proces între aceleași părți, cu privire la același bun și cu indicarea acelorași temeiuri de drept nu mai poate fi îngăduit.
Aceeași interdicție împiedică purtarea unui nou proces chiar și în ipoteza în care una dintre cele 3 identități ar lipsi, dar dacă se va constata că partea urmărește realizarea aceluiași scop sau obiectiv ca și în precedentul litigiu, soluționat deja irevocabil.
În prezenta speță rezultă fără echivoc că scopul urmărit este de a se realiza din nou ieșirea din indiviziune cu privire la același imobil evidențiat în CF 57186 T, nr.cad.21649/S, 21650, reprezentată de casă în T,-, parter și etaj, cu extindere demisol, însă această procedură a fost deja parcursă și finalizată irevocabil, dovadă în acest sens fiind sentința civilă nr.12600/1995 a Judecătoriei Timișoara.
Prin această hotărâre irevocabilă s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul din litigiu, prin partajarea sa în natură, lotul nr.1 atribuindu-se atunci intervenientei din acel dosar -, în timp ce lotul nr.2 a fost atribuit actualului reclamant -, această sentință rămânând definitivă și irevocabilă.
Ulterior, doamna, intervenienta din acel dosar și actuala mandatară a pârâtului, și-a donat cota sa parte și lotul rezultat din partaj, în favoarea actualului pârât - intimat, acesta devenind proprietar printr-un contract de donație, dobândind partea de imobil și evident, lotul doamnei.
În această ipoteză, pârâtul are calitatea unui având - cauză, fiind succesorul cu titlu particular al doamnei, astfel că acestuia îi sunt opozabile toate actele cu titlul particular anterioare donației și care au avut ca obiect imobilul respectiv.
Cu alte cuvinte, fiind un având-cauză al doamnei, pârâtului - intimat îi este pe deplin opozabilă sentința civilă nr.12600/995 a Judecătoriei Timișoara, acesta preluând în proprietate cota de ce a aparținut antecesoarei sale în drepturi și care cotă s-a și materializat și individualizat în lotul 1, așa cum este acesta compus prin dispozitivul sentinței civile nr.12600/1995, întregită cu raportul de expertiză întocmit în acea cauză.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.5 și 9.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.700/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ. întrucât intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 700 din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CP/24.02.2010
Dact NF/24.02.2010
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte
Judecător
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
