Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1512/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1512
Ședința publică de la 16 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, și - împotriva deciziei civile nr. 267 din 05 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SUCURSALA S-A - ZONA DE GRUP și B, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reclamanți și, personal, lipsind recurenta reclamantă - și intimatele pârâte SUCURSALA S-A - ZONA DE GRUP și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței nemotivarea recursului formulat în cauză de către recurenții reclamanți, și -; de asemenea, s-a învederat cererea scrisă formulată de intimata pârâtă SUCURSALA S-A - ZONA DE GRUP prin care a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a consilierului juridic, după care;
Recurenții reclamanți și au depus la dosar motivele de recurs, în 2 exemplare.
Cu privire la cererea de amânare, recurenții reclamanți, având pe rând cuvântul, au precizat că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, față de motivarea recursului peste termenul legal, motivele de recurs fiind depuse în ședința publică de astăzi, a respins cererea de amânare formulată de intimata pârâtă SUCURSALA S-A - ZONA DE GRUP și a pus în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă.
Recurentul reclamant a precizat că au fost în imposibilitate de a depune motivele de recurs înainte de termenul de judecată, apreciind, însă, că au motivat recursul în termen. Pe fond, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Recurentul reclamant a precizat că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția invocată, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
1. Prin sentința civilă nr. 5309/2.07.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr- au fost respinse excepțiile invocate de pârâta SC SA - Zona de Grup de referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, lipsa calității procesuale pasive și lipsa de interes. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și - împotriva pârâtelor SC SA și Sucursala Tg.J Au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 1.539.546.326 lei ROL către reclamanți, reprezentând contravaloare despăgubiri și la 13900 lei către reclamanți, reprezentând contravaloare daune.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut urmatoarele:
Reclamanții au solicitat prin acțiunea dedusă judecății, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr-, despăgubirea echivalentă valorii terenurilor folosite de pârâte pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceștia, în cuantum de 1.539.546.326 lei, susținându-se că, în calitate de moștenitori ai autorilor comuni și, au formulat acțiune în baza Legii nr. 10/2001, pentru acordarea de despăgubiri pentru mai multe suprafețe de teren ocupate de obiective petroliere, prin sentința civilă nr. 310/2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 137/2003 și respectiv prin decizia civilă nr. 2290 din 24 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, dosar nr. 4555/2005, le-au fost stabilite măsuri reparatorii cu titlul de despăgubiri în cuantum de 1.539.546.326 lei, în sarcina pârâtelor SC SA B și Sucursala Tg.J, Zona de Tg.J, hotărârile râmând irevocabile, prin decizia civilă nr. 7878/2006 a ICCJ.
Prin sentința civilă nr. 26/19.01.2007, pronunțată de Tribunalului Gorj, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și respinsă excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtele SC SA membru B și Zona de Tg.J, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanți, împotriva pârâtelor SC SA B și Sucursala Tg.
Împotriva sentințeiau declarat apel reclamanții, susținând că, prin hotărâri judecătorești irevocabile, s-a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii într-un anumit cuantum, neobținând până în prezent despăgubirile și că instanța de fond nu a manifestat rol activ în soluționarea pricinii.
Prin decizia civilănr. 603 /10 mai 2007, Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, a admis apelul declarat de reclamanți, a anulat sentința și a trimis cauza spre judecare în primă instanță Judecătoriei Tg.J, reținându-se în considerentele deciziei că, soluționarea pricinii s-a realizat cu încălcarea normelor de competență stabilite în mod imperativ prin art. 1 și 2.pr. civ. cauza dedusă judecății având ca obiect o acțiune tipică în pretenții, al cărei obiect îl reprezintă acordarea unei sume determinate de bani, competența materială, revenind în consecință raportat la câtimea despăgubirilor instanțelor de drept comun.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J, sub nr-, în cadrul cercetării judecătorești la cererea expresă a părților, instanța administrând proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5309/2.07.2008 cauza a fost soluționată de Judecătoria Tg-J în dosar - în motivarea căreia s-a apreciat că, prin cererea dedusă judecății reclamanții au solicitat despăgubirea echivalentă valorii terenurilor folosite de pârâtă, despăgubiri ce nu le-au fost acordate până în prezent, reclamanților nefiindu-le opozabile prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ci dispozițiile dreptului comun în materia revendicării, în concordanță cu jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului, procedura administrativă prevăzută de dreptul intern neasigurându-le o reparație integrală și imediata a prejudiciului suferit, dovedit.
Aceștia au invocat în susținerea dreptului lor, hotărârea judecătorească irevocabilă, care constituie "un bun" în sensul art 1 Protocol CEDO, reținându-se că, potrivit jurisprudenței CEDO, imposibilitatea de a obține executarea unei hotărâri irevocabile constituie o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor, deci, o încălcare a dreptului de proprietate Legea nr. 247/2005, nedând reclamanților decât de a obține recunoașterea creanței, care rupe echilibrul just dintre apărarea dreptului de proprietate privata și cerințele interesului public.
Cu referire la excepțiile invocate, s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în raport de art. 137 Cod pr. civ., iar cu privire la daunele morale a reținut că cererea este întemeiată, reclamanții suferind un prejudiciu moral prin neacordarea până în prezent a unor despăgubiri efective. La determinarea cuantumului sumei cu acest titlul, avându-se în vedere împrejurările, vinovăția, timpul scurs, rezonabilitatea sumei și nesiguranța valorificării creanței.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Sucursala SA Zona de Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond nu a acordat eficiență juridică dispozițiilor legii naționale, cu referire la prevederile Legii nr. 247/2005, acordând preferabilitate legislației și jurisprudenței europene, Protocolului Adițional nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în mod nelegal apreciind asupra netemeiniciei excepțiilor invocate și care în raport de legea cadru, constituia actul normativ intern, care se înscrie în dispozițiile art. 1 din Protocolului Adițional nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, act normativ care este în vigoare și ale cărui dispoziții erau operante în cauză, avându-se în vedere că, cererea în pretenții era derivată din Legea 10/2001, prin care se solicita valorificarea unei creanțe stabilite în temeiul Legii speciale care, stabilește cadrul și modalitatea de acordare a despăgubirilor prin Titlul VIII al Legii nr. 247/2005.
2. Prin decizia civilă nr.451 din 07 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.-, s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă Sucursala SA Zona de Grup, împotriva sentinței civile nr. 5309/2.07.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, s-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâtă și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței privind respingerea celorlalte excepții referitoare la lipsa calității procesuale pasive și a lipsei de interes, invocate de către aceeași pârâtă.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a avut in vedere urmatoarele considerente:
Excepția inadmisibilitățiiacțiuni s-a apreciat ca fiind operantă în cauză, acțiunea fiind respinsă, tribunalul motivând că nu se poate reține că dispozițiile legii naționale, cu referire la Legea nr. 247/2005, sunt lipsite de eficiență juridică, nu au corespondent în legislația europeană și că această lege nu conferă reclamanților decât de a obține recunoașterea creanței; că nu pot fi primite motivele de apel referitoare la celelalte excepții invocate pe cale de apărare de către apelantă cu referire la lipsa de interes și la lipsa calității procesuale pasive, întrucât reclamanții justifică un interes legitim și actual în promovarea acțiunii de vreme ce până în prezent nu au beneficiat de astfel de măsuri reparatorii; iar dreptul lor la astfel de măsuri a fost recunoscut irevocabil prin hotărâri judecătorești. Pârâtele au calitate procesuală pasivă, deoarece dețin terenurile pentru care s-a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Pe fondulcauzei tribunalul a reținut că acțiunea dedusă prezentei judecăți este neîntemeiată, fiind lipsită de temei legal, în contextul în care de la data introducerii acțiunii până la data când SA emite Decizia nr. 21/7.04.2008 de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, prin care la art. 1 se propune acordarea despăgubirilor reclamanților în cuantum de 1.539.546.326 lei ROL, exact suma solicitată de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, fiind predat dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul P, astfel că nu se poate susține că s-a încălcat vreun drept personal nepatrimonial al acestora prin a le fi cauzat un prejudiciu moral, nefiind incidente astfel dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil.
În condițiile îndeplinirii obligației prevăzute de Legea nr. 247/2005 de către apelantă, privitor la emiterea deciziei de propunere a acordării despăgubirilor, pe de altă parte a inadmisibilității capătului de cerere principal privitor la valorificarea creanței în cadrul acțiunii cu care instanța a fost investită, criticile aduse sentinței s-au apreciat ca fiind întemeiate, fiind respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și -, criticând-o pentru nelegalitate.
Critica a vizat împrejurarea că instanța de apel în mod greșit a respins acțiunea ca inadmisibilă, având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru motive de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenții au arătat că imobilul - teren care a aparținut autorilor lor a fost preluat abuziv și conform art. 1 din Protocol, se impunea a fi compensat cu o despăgubire de către unitatea deținătoare.
S-a mai aratat că tergiversarea emiterii dispoziției de despăgubiri, precum și acordarea acestor despăgubiri de către Fondul Proprietatea, face ca în realitate aceste despăgubiri să nu fie acordate într-un timp rezonabil și face imposibilă executarea unei hotărâri irevocabile.
3. Prin decizia civilă nr.576/28.04.2009 a Curții de APEL CRAIOVA recursul a fost apreciat ca întemeiat și a fost admis, casată decizia civilă nr. 451 din data de 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și trimisă cauza pentru rejudecare în apel la Tribunalul Gorj.
Pentru ase pronunta astfel, in motivarea deciziei de casare, instanța de recurs a reținut că prin decizia nr. 603 din 10.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a statuat în mod irevocabil că acțiunea formulată de reclamanți este o acțiune în pretenții prin care se cere obligarea pârâților la plata unei sume de bani în valoare de peste 100.000 lei, astfel că aceasta este o acțiune de drept comun, iar competența de soluționare, potrivit art. 1 Cod pr. civ. aparține Judecătoriei Tg. J, iar prin sentința civilă nr. 5309 din 2.07.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, s-a admis acțiunea, fiind obligate pârâtele în solidar la suma de 1.539.546.326 lei ROL, reprezentând c/valoare despăgubiri.
Că prin decizia recurată, tribunalul a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă, această soluție fiind greșită, instanța soluționând acțiunea în pretenții prin excepția inadmisibilității, neintrând în cercetarea fondului, că, având în vedere motivele invocate de recurenți, nu se poate reține că este inadmisibilă o astfel de acțiune, deoarece prin aceasta s-ar încălca art. 6 din CEDO privind accesul liber la justiție.
Că instanța de apel trebuia să judece apelul și să răspundă la criticile formulate, urmând ca hotărârea să aibă în vedere temeinicia sau netemeinicia acestor critici și nu inadmisibilitatea acțiunii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-.
4. Prin decizia civilă nr. 267/5 oct. 2009 Tribunalul Gorja admis apelul declarat de apelanta pârâtă Sucursala SA Zona de Grup, împotriva sentinței civile nr.5309 din 02.07.2008, pronunțată de Judecătoria Tg-J, în dosarul nr.-.
A schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului (art.315 alin.1 Cod de procedură civilă).
Prin cererea de apel nu s-au invocat dovezi noi și nici în cursul dezbaterilor părțile nu au solicitat noi probe, instanța a soluționat apelul în baza probelor administrate la prima instanță (art.292 cod de procedură civilă).
Motivele de apel privind greșita respingere a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a apelantelor pârâte și lipsei de interes a reclamanților nu sunt fondate deoarece pârâtele apelante dețin terenurile în legătură cu care s-au născut pretențiile reclamanților, iar reclamanții justifică un interes legitim și actual în promovarea acțiunii ce tinde valorificarea unui drept recunoscut irevocabil prin hotărâre judecătorească.
Motivul de apel privind inadmisibilitatea acțiunii a fost dezlegat prin decizia de recurs (decizia nr.576/28.04.2009 a Curții de APEL CRAIOVA ), care a apreciat greșită soluția prin care instanța de apel a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă, instanța de recurs arătând că nu se poate reține că este inadmisibilă o astfel de acțiune, deoarece în acest mod s-ar încălca art.6 din CEDO privind accesul liber la justiție.
Pentru a răspunde la celelalte motive rezultate din cererea de apel - greșita obligare a pârâtelor la plata sumei de 1.539.546.326 lei ROL reprezentând contravaloare despăgubiri și la 13.900 lei reprezentând daune morale - tribunalul a analizat pe fond cererile reclamanților, după cum urmează:
Prin sentința civilă nr.310/3.11.2003 a Tribunalului Gorj, definitivă și irevocabilă, în cadrul procedurii legii nr.10/2001, reclamanților li s-a stabilit că au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 1.539.546.326 lei pentru terenul de 16.527 mp ocupat de pârâte. Prin însăși cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat ca pârâtele să fie obligate să-i despăgubească.
Prin prezenta cerere, reclamanții au solicitat ca pârâtele să le plătească suma de 1.539.546.326 lei stabilită prin sentința civilă nr. 310/3.11.2003 a Tribunalului Gorj, pe motiv că acea sentință nu poate fi pusă în executare.(1 dosar -).
Legea nr.247/2005, prin titlul VII prevede cadrul și modalitatea de realizare, valorificare și executare a creanței pe care o au reclamanții, executarea hotărârii reclamanților fiind supusă unei proceduri speciale prevăzută de această lege. Această lege stabilește totodată că Fondul Proprietatea este entitatea desemnată pentru realizarea plății despăgubirilor. Nici legea și nici sentința invocată în cauză nu stabilește obligația pârâtelor de a efectua plata acestor despăgubiri.
Judecătoria Tg-J, prin sentința civilă nr.5309/02.07.2008 a admis și acest capăt de cerere, în temeiul art.998-999 cod civil, motivând că reclamanții au formulat acțiunea la 30.11.2006, pârâtele au emis decizia la 07.04.2008 și au înaintat-o Comisiei Centrale doar la 30.06.2008, pârâtele nejustificând în nici un fel abordarea acestui comportament față de reclamanți. Instanța a mai arătat că acest prejudiciu nu poate fi cuantificat printr-o expertiză cum au susținut pârâtele, ci l-a apreciat în raport de împrejurări, vinovăție, timpul scurs, rezonabilitatea sumei solicitate, neplăcerile și nesiguranța rezultate din încălcarea dreptului de proprietate asupra bunului reprezentat în lumina Protocolului adițional nr.1 la CEDO.
Tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe este greșită și că soluționarea corectă a cererii impune discutarea naturii drepturilor presupus încălcate și implicit asupra naturii prejudiciilor produse.
Astfel, după conținutul lor, drepturile se clasifică în drepturi patrimoniale (acelea care au un conținut ce poate fi evaluat în bani) și drepturi nepatrimoniale (ce au un conținut ce nu poate fi evaluat și exprimat în bani). Încălcarea unor drepturi atrage consecințe diferite după cum aceste drepturi sunt patrimoniale sau nepatrimoniale.
Atunci când unei persoane i s-a încălcat un drept patrimonial, consecința acestei încălcări este, invariabil o pagubă de natură patrimonială. Prejudiciul patrimonial este cauzat asupra bunurilor, asupra patrimoniului persoanei.
Prejudiciile nepatrimoniale sunt în legătură directă cu persoana, derivând din atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la sănătatea si integritatea corporala, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare și nu în legătură cu bunurile sau drepturile patrimoniale ale persoanei.
Cum în cauza de față reclamanții arată că nu li s-a executat o creanță, deci invocă neexecutarea unui drept patrimonial, consecința acestei neexecutări nu poate fi decât un prejudiciu de natură patrimonială, astfel că soluția de acordare a unor daune morale este greșită. Neexecutarea unei creanțe nu poate fi considerată ca aducând atingere atributelor care țin de persoana fizică privind onoarea, demnitatea, reputația persoanei.
5. Împotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat recurs in termen, dar nemotivat prin insasi cererea, intimatii reclamanti, și -. Motivele de recurs au fost depuse printr-un Memoriu separat, la termenul de astazi 16 2009.
de aceasta imprejurare, Curtea a pus in disctia partilor in sedinta publica si in contradictoriu, excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă.
Recursul de este nul si se va constata ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, așa cum rezultă din dispozițiile art. 303 alin. 1 cod procedură civilă.
În cazul de față, având în vedere obiectul procesului, termenul de recurs este de 15 zile de zile de la data comunicării, conform disp. art. 301 cod procedură civilă, iar legea nu dispune altfel.
Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii recurate, conform disp. art. 303 alin. 2 cod procedură civilă.
Potrivit art. 306 alin. 1 cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, care se referă la motivele de ordine publică, ce pot fi invocate și din oficiu și puse în dezbaterea părților.
În speță, decizia tribunalului a fost comunicată recurentilor de astăzi la data de 14.10.2009, așa cum rezultă din dovezile de comunicare întocmite potrivit legii, existente la filele 29, 30 si 32 din dosar apel.
Cererea de recurs a fost formulată în termen, la data de 20.10.2009 așa cum rezultă din rezolutia de primire aplicata de tribunal (fila 2 dosar recurs), dar nu cuprinde și motivele pe care partea își întemeiază cererea, acestea nefiind depuse nici printr-un memoriu separat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, ultima zi a acestui termen fiind la data de 30 octombrie 2009 (zi lucratoare), calculat potrivit disp. art. 101 alin. 1 și 5 cod procedură civilă.
Memoriul formulat separat și care cuprinde motivele de recurs nu a fost depus de parte în interiorul termenului legal de 15 zile, ci peste acest termen, la data de 16 2009 personal, urmând a nu fi luate în seamă, ca efect al sanctiunii decaderii.
Observând si cererea de recurs, Curtea constată că aceasta conține mențiunile prev. de art.302 alin. 1 lit.a,b și d cod procedură civilă, lipsind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul conform art. 302 alin. 1 lit. c cod procedură civilă (chiar si pe scurt), cuprinzand doar mentiunea: "Motivele de recurs dezvoltate le vom depune in instanta in termenul prevazut de lege".
În aceste condiții nu este satisfăcută în nici un mod cerința motivării recursului în sensul la care se referă dispozițiile legale arătate, prevazuta sub sanctiunea nulitatii.
Potrivit disp. art. 103 alin. 1 cod procedură civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea prevede altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În cazul de față, legea nu prevede altfel, recurentii nu au invocat vreo împiedicare, astfel că acestia fiind decăzuti din dreptul de a mai motiva recursul, motivele depuse astazi nu vor fi luate in seama si, în condițiile în care recursul nu a fost motivat prin cerere sau prin memoriu separat in termenul legal si nici nu subzistă nici un motiv de ordine publică din cele la care se referă art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, Curtea va constata recursul de față ca fiind nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanții, și - împotriva deciziei civile nr. 267 din 05 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SUCURSALA S-A - ZONA DE GRUP și
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/15.01.01
Tehnored.
Jud.fond LM
Jud. apel
-
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
