Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR.30
Ședința publică din data de 1 februarie2008
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Ana Roxana Tudose
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - " " -- prin, cu sediul în - județul P împotriva sentinței civile nr.1281 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Primăria oraș -prion Consiliul Local cu sediul în-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut în ședința publică din data de 25 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, amânat pronunțarea la data de 1 februarie 2008,când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr.6829/2005, reclamnta - - a chemat in judecată pe pârâta Primăria or., prin Consiliul Local, solicitand instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispuna obligarea acesteia să lase în deplină proprietate si pașnică posesie terenul in suprafață de 190.666 mp. reprezentând diferența neinclusă in proprietatea actuală a reclamantei din suprafața menționată la pct. 1 din actul de vânzare-cumpărare nr.9799/17.11.1936.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca suprafața de teren susmenționată a aparținut Fabricii de, actuala - -, fiind preluată in mod abuziv de statul român în anul 1948, prin efectul naționalizarii reglementată de Legii 119/1948 cu precizarea ca - - este una si aceeași persoană juridică care și-a continuat activitatea până în prezent cu Fabrica de -cumpărătoarea terenului în litigiu.
A mai susținut reclamanta că Fabrica de s-a constituit ca societate anonimă pe acțiuni in anul 1882 și a avut ca obiect de activitate, astfel cum rezultă din certificatul nr.50/1948 al Camerei de Comerț " producția de hârtie de tot felul, pasta din lemn, celuloză, saci din hârtie, cartoane etc", și a avut in prezent același obiect principal de activitate fiind înmatriculată la Registrul de Comerț în anul 1931 la nr. 273.
Totodată reclamanta a mai menționat ca prin actul de naționalizare nu s-a desființat fosta fabrica ca persoană juridică, ci a fost doar etatizată, respectiv transformată în proprietate de stat, iar in perioada 1948- decembrie 1989 fabrica a
-2-
funcționat ca întreprindere de stat având denumirea "Întreprinderea de ", pentru ca in anul 1991 în baza Legii nr.31/1991 să fie înregistrată si înmatriculată in Registrul Comerțului P cu nr.J - volumul IV sub denumirea - -.
A mai învederat reclamanta că in luna martie 2000, societatea a fost privatizată prin metoda "vânzare acțiuni deținute de FPS" și tot pe aceeași dată s-a schimbat denumire a in - - modificându-se astfel structura acționariatului și denumirea, rămânând însă ca titulara de drepturi si obligații cu un patrimoniu înregistrat, astfel încat actuala fabrică este aceeași persoana juridică și succesoare in drepturi a Fabricii de Societate pe Acțiuni preluată de stat in anul 1948.
In raport de susținerile reclamantei, parații Primăria or. si Consiliul Local, au formulat in baza art.115- 118.pr.civilă întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale activă a reclamantei, arătând că nu poate fi succesoare in drepturi a societății anonime C& care a fost desființată prin actul de naționalizare, îndreptățiți a beneficia de terenurile in litigiu fiind acționarii sau moștenitorii acestora, astfel cum au fost nominalizați in Monitorul oficial din 21.o3.1904, iar transformarea din societate anonimă organizată conform codului comercial in întreprindere socialistă, presupune o încetare a personalității celei dintâi, context în care s-a apreciat că a avut loc o continuare a activității intrucât nu exista o unică persoană juridică.
Prin aceeași intâmpinare, pârâții au invocat si excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamanta avea posibilitatea de a se adresa Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 247/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate trebuind să urmeze mai intâi procedura administrativă si apoi să formuleze o acțiune pe calea dreptului comun.
In dovedirea si respectiv in combaterea acțiunii, părțile au solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei si expertiza tehnica de specialitate topometrică, probe incuviintate de către instanță prin incheierea de ședința din data de 21.ol.2oo6 ( fila 77).
Raportul de expertiză topo ing. a fost depus la data de o4.o4.2oo6 și a concluzionat că terenul in litigiu are suprafața de 265.650 mp însă măsurătorile nu s-au putut efectua întrucât pe teren sunt amplasate proprietăți particulare, alte obiective industriale decât - - si pădurea administrată de Ocolul Silvic (fila 91).
La termenul dej udecata din o4.o5.2oo6 instanța a admis obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiza topo dispunând refacerea acestuia cu respectarea obiectivelor stabilite la termenul din 12.ol.2oo6, noua lucrare fiind depusă la data de 29.06.2006 și a concluzionat că diferența de suprafață rezultată este de 2ol784 mp. pe care sunt amplasate proprietăți particulare, domeniu public si pădurea administrată de Ocolul Silvic ( fila 106).
Ulterior, la termenul din 14.09.2006 instanța a admis obiecțiunile formulate de reclamantă și a dispus refacerea lucrării, având in vedere că lucrarea anterioară nu era insoțită de un plan de situație și nu era respectat petitul acțiunii, expertiza arătând că suprafețele de teren atribuite de primărie societăților comerciale situate pe terenul revendicat, totalizează 1073 mp, - P - ocupă o suprafață de 10445 mp conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0110/29.11.2000, suprafețele de teren aparținând Primăriei pe care sunt construite case particulare si anexe gospodărești sunt de 35oomp,iar suprafața ocupata de pădure este de 175.180,23 mp (fila 112).
Prin sentința civilă nr.1281 din 2 noiembrie 2006, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând faptul că din probatoriile administrate în cauză, nu se poate reține că reclamanta ar fi continuatoarea a vechii societăți, fiind
-3-
avute în vedere disp. art. 3 al. 1 lit. c din Legea 10/2001, conform cărora pentru ca o persoană juridică să fie îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, între care și aceea de a face dovada că este una și aceeași persoană juridică cu cea desființată ori interzisă.
Mai reține instanța de fond că potrivit dispozițiilor legale în materie, continuarea activității presupune păstrarea neîntreruptă a personalității juridice în intervalul de timp scurs de la data deposedării pretins abuzivă și până la data emiterii deciziei de restituire, fiind irelevantă schimbarea denumiri, a sediului sau a altor elemente de identificare.
In sfârșit, Tribunalul a apreciat că reclamanta - -, nu a depus la dosar nici un act de proprietate cu privire la terenul în litigiu de natură să confere prerogativele dreptului de proprietate.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamanta apelantă - -, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
In motivarea acestuia s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru mai multe motive: o primă critică vizează faptul că instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesual active în sensul respingerii ei, dar ulterior în mod greșit respinge acțiunea pe fond ca neîntemeiată, cu toate că din considerentele sentinței rezultă aprecierea în sensul că reclamanta nu ar avea totuși calitate procesual activă câtă vreme se reține că nu este aceeași persoană juridică cu cea de la care s-a preluat imobilul.
Un alt motiv de apel, este acela că prima instanță a motivat greșit soluția pe un alt temei legal decât cel cu care a fost investită, astfel respinge acțiunea întrucât se reține că nu sunt îndeplinite condițiile art. 3 din Legea 10/2001, făcând aplicabilitatea acestui act normativ, cu toate că a fost investită cu acțiune în revendicare.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe este aceea că tribunalul a apreciat în mod greșit probele administrate atâta vreme cât apelanta a susținut și a dovedit că este una și aceeași persoană juridică cu Fabrica de, naționalizată în anul 1948, fostă proprietară a terenului solicitat de la care a fost preluat activul și pasivul. Ca atare, cererea în revendicare este admisibilă atâta vreme cât apelanta este continuatoarea fostei proprietare a terenului și nu exista o procedură specială de reparație deși titlul abuziv de preluare de către stat, respectiv Legea 119/1948 a fost menținută de acest act.
Un alt patrulea motiv de apel este acela că cererea este fondată și ar fi trebuit fi admisă, întrucât suprafața de teren revendicată a fost proprietatea Fabricii de, fiind dobândită prin vânzare-cumpărare, exista în patrimoniul societății la data naționalizării, iar preluarea a fost abuzivă, apelanta având dreptul la reparații.
Ultima critică adusă sentinței de fond, este aceea că prima instanță ar fi trebuit să introducă chiar din oficiu în cauză actualii proprietari ai terenului revendicat, identificați de expert, ca urmare a rolului activ pe care ar fi trebuit să-l exercite pentru o justă soluționare a cauzei.
-4-
La termenul de judecată din data de 23 martie 2007, apelanta a depus la dosar un memoriu intitulat, precizări la motivele de apel, în care sunt reluate în mare parte susținerile mai sus expuse.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 20 aprilie 2007, Curtea, în temeiul disp. art. 295 Cod pr.civilă a încuviințat completarea probatoriului cu acte și efectuarea unei noi expertize topo, având ca obiective identificarea și delimitarea terenului revendicat, întocmirea schiței de plan, precizarea vecinătăților, identificarea obiectivelor aflate pe teren precum și a suprafeței de teren libere și care ar putea fi restituită în natură, precum și a suprafeței ocupate de alți proprietari.
Raportul de expertiză topografie a fost depus la dosarul cauzei, la termenul de judecată din data de 26 octombrie 2007. Ulterior, prin încheierea de ședință din 16 noiembrie 2007, Curtea a încuviințat obiecțiunile formulate de către apelantă la raportul de expertiză, iar refacerea acestuia a fost atașată la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 14 decembrie 2007.
Examinând apelul de față, prin prisma textelor de lege incidente, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și raportat la criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă încă din petitul acțiunii principale introductive, în cauza ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta - - a înțeles să investească prima instanță cu o cerere în revendicarea unui bun imobil, cerere întemeiată pe disp. art. 480 cod civil care reglementează instituția revendicării. În susținerea acestei cereri, sus-numita a invocat faptul că înțelege să se prevaleze de acest text de lege, iar cererea sa este admisibilă întrucât este succesoarea în drepturi a "Fabricii de hârtie ", naționalizată în anul 1948, din patrimoniul acesteia făcând parte și imobilul revendicat.
Chiar dacă în conținutul cererii, contestatoarea apelantă face referire și la dispozițiile Legii 10/2001, lege specială ale cărei dispoziții derogatorii în cazul societăților comerciale cu capital de stat și a celor privatizate potrivit legii ar fi scutit-o de obligația parcurgerii procedurii prealabile, este indubitabil faptul că ceea ce a dorit titulara acțiunii este investirea instanței cu o acțiune în revendicare, care, așa cum este definită în doctrină, este acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar, ceea ce implică în primul rând stabilirea cu claritate a cadrului procesual, respectiv identificarea posesorului ce deține terenul fără a se putea prevala de un titlu valabil, posesor în contradictoriu cu care urmează a se derula judecarea cererii.
Mai mult decât atât, pe calea întâmpinării, intimatele Primăria și Consiliul Local au înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe motiv că nu s-ar fi făcut dovada succesiunii între aceasta și fosta proprietară a clădirii precum și excepția inadmisibilității acțiunii întrucât nu s-a parcurs anterior procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea 247/2005 pentru ca ulterior să se promoveze o acțiune de drept comun.
este faptul că prin încheierea de ședință de la termenul din data de 08.12.2005 tribunalul a respins ambele excepții pentru ca ulterior, în sentința apelată să motiveze prin aceea că "orice persoană care justifică un interes poate întreprinde un demers judiciar în vederea realizării scopului urmărit" interes justificat
-5-
de către contestatoare prin aceea că pretinde a fi succesoarea fostei proprietare a clădirii, iar referitor la excepția inadmisibilității, aceasta este respinsă ca vizând aspecte de fond pe motiv că nu este o reală excepție ci urmează ca susținerile intimatei să fie analizate ca apărări de fond.
Omițând să stabilească cu claritate cadrul procesual exact precum și temeiul juridic pe baza căruia înțelege să își fundamenteze contestatoarea pretențiile, instanța de fond în mod eronat respinge acțiunea cu motivația că reclamanta nu ar fi făcut dovada faptului că ar fi continuatoarea unei alte societăți comerciale care în trecut ar fi fost proprietara imobilului naționalizat.
Pe de o parte, așadar, se apreciează că excepția inadmisibilității vizează de fapt aspecte de fond, cu toate că în realitate ceea ce invocă intimatele este tocmai neurmarea de către contestatoare a procedurii prealabile obligatorie ceea ce nu ridică problema unor aprecieri de fond, iar pe de altă parte, deși se respinge excepția lipsei calității procesuale active a contestoarei pe motiv că aceasta justifică un interes, cu toate acestea contestația este respinsă tocmai pentru că nu s-a făcut dovada faptului că reclamanta ar fi continuatoarea în drepturi a fostei proprietare a imobilului, ceea ce este tocmai un aspect privind legitimarea procesuală a reclamantei de a promova o astfel de acțiune.
În realitate, ceea ce a intenționat să facă reclamanta din prezenta cauză este promovarea unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe disp. art.480 cod civil, context în care esențială ar fi fost în primul rând stabilirea cadrului procesual corect în care aceasta urmează să se judece, inclusiv prin introducerea în cauză a tuturor actualilor posesori ai imobilului în cauză, aceasta cu atât mai mult cu cât în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în faza de judecată a apelului, expertul învederează faptul că pe loturile F și D se află în prezent proprietari particulari iar lotul B se află în administrarea Ocolului Silvic; aceasta presupunea în primul rând analiza legitimării procesuale pasive a Consiliului Local și a Primăriei într-o astfel de acțiune în revendicare dar și luarea în considerare a posibilității introducerii în cauză a tuturor actualilor deținători ai loturilor ce formează terenul în întregul său. În același timp, judecarea unei acțiuni în revendicare presupunea stabilirea calității procesuale active a reclamantei nu sub aspectul dovezii împrejurării că este sau nu succesoarea în drepturi a fostei proprietare ci a calității sale de "proprietar neposesor " prin punerea la dispoziția instanței a titlului de proprietate de care se prevalează.
Mergând mai departe, în exercitarea rolului său activ, prima instanță ar fi trebuit să ceară reclamantei contestatoare să învedereze cu exactitate temeiul juridic în baza căruia înțelege să se judece sau chiar să analizeze motivul pentru care, deși titulara cererii se prevalează și de prevederile Legii 10/2001, deși aceasta nu a urmat procedura prealabilă imperativă prevăzută de dispozițiile acestei legi speciale.
"în cadrul" specific al unei acțiuni în revendicare, prima instanță ar fi trebuit să procedeze la compararea titlurilor de proprietate, aspect indispensabil în judecarea unei astfel de cereri.
Având în vedere cele expuse este indubitabil faptul că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului în sensul art.297 alin.1 cod pr.civilă, toate aspectele și omisiunile mai sus relevate neputând face obiectul judecății pentru prima dată în apel întrucât, indiferent de soluția la care ar ajunge instanța de control
-6-
judiciar, una sau alta dintre părțile din proces ar fi lipsite de "beneficiul" unui grad de jurisdicție.
În consecință, în temeiul textului de lege mai sus citat, urmează a se admite apelul, astfel că va fi desființată sentința de fond iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la Tribunalul Prahova, potrivit considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - " " -- prin, cu sediul în - județul P împotriva sentinței civile nr.1281 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Primăria oraș -prin Consiliul Local cu sediul în-, județul
Desființează sentința civilă nr.1281/2006 a Tribunalului Prahova și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
tehnored.ART/CO
5 ex./14.02.2008
6829/2005 Trib.
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose
