Obligație de a face. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 96
Ședința publică din data de 1 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
: --- -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul, cu domiciliul în localitatea P,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1137 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - UM 02504 Pitești cu sediul în B,- - 15, sector 5, Ministerul Apărării Naționale - Direcția Financiar Contabilă, cu sediul în B- -9, sector 6 și Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, curtea a amânat pronunțarea pentru data de 1 februarie 2008, dând următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.2529/120/24.04.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta UM nr. 02405 Pitești, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să-i elibereze o adeverință așa cum prevede OUG nr. 4/2005, care să ateste că în perioada 7 iulie 1951 - 1 martie 1953 fost elev în Școala de ofițeri de artilerie nr.l S, iar de la 1.03.1953 până la 11 august 1956 lucrat în UM nr. 03682, în funcția de comandant de pluton, fiind retribuit cu salariul de funcție și soldă de grad lunar, potrivit statelor de salarii ale unității, precum și cheltuieli de judecată.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i plătească suma de 10.000 lei ce reprezintă daune morale și cominatorii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcțiile mai sus menționate, iar începând cu 1956 regimentul nr.8 s-a mutat în S, de la 15.11.1959 până în 15.12.1969 a fost concentrat la UM artilerie S, fiind remunerat pentru funcția de instructor cu solda de locotenent major.
De la 1.04.1976 până la 30.04.1976 a fost concentrat la de artilerie C, iar arhivele militare Pitești i-au eliberat o fișă de evidență tip A și o adresă în care nu sunt trecute salariile primite, fiind îndrumat în final către UM nr. 02405 Pitești, care însă nu i-a trimis până în prezent nici un răspuns la cererea formulată, atașându-se în copie documente în acest sens.
La primul termen de judecată, reclamantul și-a completat cererea în sensul că a chemat în judecată și pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, pentru a i se recalcula pensia conform OUG nr.4/2005, întrucât nu i-au fost luate în considerare perioada de concentrare, respectiv 15.11.1969-15.12.1969, potrivit adresei UM 02405 Pitești și nici perioada 1.04.1976-1.05.1976 cât a fost concentrat în UM 01462
Ministerul Apărării a depus la dosar o cerere prin care a arătat că UM 02405 Pitești nu are capacitate procesuală pasivă, în conformitate cu disp.art.3 din Legea nr.346/2006, ministerul fiind cel care este abilitat să reprezinte interesele unităților militare în justiție.
Reclamantul și-a modificat din nou cererea de chemare în judecată, în sensul că cheamă în judecată și Ministerul Apărării Naționale, ca reprezentant al Casei Militare de Pensii, solicitând obligarea acestuia să îl înscrie la pensie militară începând cu 15 mai 1988, iar în subsidiar Casa de Pensii să introducă în calculul pensiei cei 5 ani, 3 luni și 14 zile cât a lucrat în armată.
Casa Județeană de Pensii Dad epus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive față de capătul de cerere privind solicitarea pensiei militare, iar în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, privind recalcularea pensiei, s-a arătat că perioadele solicitate au fost luate în calcul în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005.
Ministerul Apărării a depus la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, la care ulterior a renunțat, față de precizările reclamantului cu privire la cererea de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul beneficiază de pensie din sistemul public și numai cadrele militare care au o vechime în serviciu de minim 30 ani bărbații au dreptul la pensie de serviciu la împlinirea vârstei de 60 ani. De asemenea, pot fi pensionați la cererea lor, dacă au o vechime în serviciu de cel puțin 30 ani, din care 20 ani efectiv ca militar bărbații, la împlinirea vârstei de 55 ani, ori reclamantul a precizat că și-a desfășurat activitatea în sistemul militar 5 ani, 3 luni și 14 zile.
Cât privește adeverința solicitată, pârâtul a arătat că UM 02405 i-a eliberat reclamantului adeverința /11.05.2007 ce cuprinde elementele de salarizare pentru perioada cât și-a desfășurat activitatea în calitate de cadru militar, adeverință ce este anexată la dosar la fila 67.
Reclamantul a mai depus o cerere la dosar prin care a solicitat obligarea Casei de Pensii să-i recalculeze pensia conform adeverinței nr. 29/2007 și nr. 180/2007, pe care le-a atașat la filele 85 și 86 din dosar și a datelor din adresa nr. 620/29.08.2005 ( fila 68 din dosar).
Ulterior, prin cererea din 29.11.2007 reclamantul și-a precizat pretențiile sale, în sensul recalculării pensiei conform adeverințelor menționate în cerere și care nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, solicitând în contradictoriu cu Ministerul Apărării doar completarea adeverinței nr. 803, care nu conține toate datele și pentru care nu s-a făcut nicio dovadă că dosarul său de ofițer a ars într-un incendiu.
S-au solicitat totodată, daune morale și cominatorii.
În ședința publică din 19.11.2007, în baza rolului activ, instanța a pus în discuția părților efectuarea unei expertize contabile, care să verifice dacă toate adeverințele invocate de reclamant au fost luate în calculul pensiei și totodată să verifice evidențele UM 02405 Pitești, însă părțile nu au fost de acord cu efectuarea acestei expertize.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă 1137 din 19 noiembrie 2007 a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - UM 02504 Pitești, Ministerul Apărării Naționale - Direcția Financiar Contabilă și Casa Județeană de Pensii D, astfel cum a fost completată și precizată ulterior și cererea acestuia pentru cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Cât privește adeverința solicitată de către reclamant, instanța a constat că la fila 67 din dosar Ministerul Apărării-UM 02405 eliberat reclamantului adeverința nr. 803/11 mai 2007, prin care se menționează pe perioada cât a activat în calitate de cadru militar care sunt elementele de salarizare ce constituie bază de calcul a pensiei.
Reclamantul a arătat însă că această adeverință nu este completă, însă nu a fost de acord cu efectuarea expertizei pusă în discuție de către instanță, prin care să se verifice evidențele acestei unități militare și să se constate că ar exista o neconcordanță între acestea și adeverința emisă, astfel că cererea apare ca nedovedită și netemeinică.
Cât privește cererea față de pârâta Casa Județeană de Pensii D, instanța a reținut că aceasta a precizat că a luat în calcul toate adeverințele depuse de reclamant și care îndeplineau condițiile legale, iar acesta nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize, prin care să se verifice aceste susțineri și să se stabilească dacă în calculul pensiei au fost luate în considerare toate datele ce rezultă din respectivele adeverințe, astfel că nici această cerere nu a fost dovedită de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a arătat, în esență, că în mod nejustificat pârâtele Ministerul Apărării Naționale și Casa Județeană de Pensii D refuză să îi elibereze adeverința doveditoare a situației sale, respectiv perioada în care a lucrat ca ofițer în armată, precum și să ia în calcul o altă serie de adeverințe care confirmă primirea unui spor. A arătat recurentul că nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize la instanța de fond întrucât pârâtele au obligația legală de a elibera toate actele doveditoare. Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Curtea, analizând actele dosarului și sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză și ale art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, pârâta Ministerul Apărării Naționale a eliberat reclamantului o adeverință, respectiv cu nr. 803/11.05.2007 prin care se menționează pe perioada cât a fost ofițer care sunt elementele de salarizare ce constituie baza de calcul a pensiei. Au fost evidențiate astfel perioadele: martie 1953 - iunie1955, iulie 1955 - octombrie 1995 și noiembrie 1969 - decembrie 1969.
Recurentul susține că datele nu sunt complete, refuzând însă efectuarea unei expertize care ar fi fost lămuritoare în ceea ce privește eventualele neconcordanțe între adeverința emisă și eventualele înscrisuri care s-ar afla în evidența pârâtei. În aceste condiții, pârâta Ministerul Apărării Naționale nu poate fi obligată să emită o altă adeverință, cu datele solicitate de către reclamant, întrucât conform art.1 din nr.OG32/2002, autoritățile publice locale și centrale eliberează adeverințe și certificate numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea. În cauză de față, această pârâtă a eliberat deja o adeverință conform evidențelor sale, iar reclamantul nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize.
Recurentul a mai invocat neluarea în calcul de către pârâta Casa Județeană de Pensii Dau nor adeverințe pe care această pârâtă nu le-a putut valorifica datorită faptului că acestea nu îndeplineau condițiile legale. Și în această situație, prima instanță a apreciat în mod corect că reclamantul nu și-a dovedit cererea întrucât nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize prin care s-ar fi verificat dacă pârâta a avut în vedere la stabilirea pensiei toate datele ce rezultă din aceste adeverințe în raport cu susținerile pârâtei că a luat în calcul toate adeverințele care întruneau condițiile legale.
Astfel, având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că nu pot fi reținute criticile aduse sentinței primei instanțe, care este legală și temeinică, astfel încât în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în localitatea P,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1137 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - UM 02504 Pitești cu sediul în B,- - 15, sector 5, Ministerul Apărării Naționale - Direcția Financiar Contabilă, cu sediul în B- -9, sector 6 și Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
--- - - - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex/27.02.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
