Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 94
Ședința publică din data de 1 februarie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Marilena Panait Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,- și Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1130 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-anți, reprezentant legal al anților, cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D, G, și, prin reprezentant legal, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D și intimatul-pârât Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 25 ianuarie, respectiv 1 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr- anții, G, cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, reprezentați de, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata primelor de vacanță pe anii 2001-2006.
Motivând cererea, anții au arătat că sunt salariați ai Tribunalului Dâmbovița și beneficiază de aceste drepturi ca și funcționarii publici, conform Legii nr.188/1999, care au dreptul să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Au mai arătat că dispozițiile art.33 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind acordarea primelor de vacanță funcționarilor publici a fost suspendată prin legile bugetului până la data de 31.12.2006, că potrivit art.1 din nr.OG24/2000 privind sistemul de stabilire salariilor de bază pentru personalul contractual bugetar pentru activitatea desfășurată este îndreptățit la un salariu de bază precum și celelalte drepturi prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare corespunzător fiecărui domeniu de activitate.
Au menționat că domeniul de activitate din care fac parte i se aplică prevederile art. 34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 și ceilalți angajați ai Tribunalului Dâmbovița au beneficiat de acest drept conferit de lege, fapt ce constituie o discriminare între angajații aceleiași instituții care prestează aceeași muncă.
Pentru dovedirea cererii au fost anexate copii de pe cărțile de muncă ale anților.
Prin întâmpinare Ministerul Justiției a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că dreptul la prima de concediu nu a fost niciodată scadent, ipoteză în care plata lui putea fi făcută numai dacă legea instituia o asemenea obligație, fiind exclusă acordarea vreunui drept în lipsa unui text de lege, că nu poate fi ignorată decizia nr. XXIII/12.12.2005 pronunțată în dosarul nr.31/2005 prin care s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu pentru anii 2001-2002.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa solicitat prin întâmpinare respingerea cererii motivat de faptul că dreptul prevăzut de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 a fost suspendat prin acte normative succesive începând cu anul 2001, că acordarea acestui drept se face de la bugetul de stat, numai în limitele prevăzute de lege, iar interpretarea corectă a acestei situații juridice creată de o succesiune de acte normative privitoare la același drept este aceea că plata primelor de vacanță se poate efectua numai dacă încetarea suspendării legale a dreptului și numai pentru viitor, iar pentru acordarea retroactivă este necesar un text expres de lege.
Prin sentința civilă nr.1130 din 16 noiemebrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de anții, G, cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, reprezentați de
, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata primelor de vacanță pe anii 2001-2006 și a dispus obligarea pârâților la plata către anți a primelor de vacanță cuvenite pe perioada 2001-2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați ai Tribunalului Dâmbovița și au calitatea de personal contractual, împrejurare ce rezultă din copiile carnetelor de muncă depuse la dosar.
salariați beneficiază de prevederile art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 a funcționarului public, respectiv la plata unei prime egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, impozitată separat, pe lângă indemnizația de concediu cuvenită.
Faptul că li se aplică aceste prevederi rezultă din dispozițiile art.1 a Ordonanței de Urgență nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual bugetar, care stabilește că această categorie de personal din sistemul bugetar primește un salariu de bază precum și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare corespunzător fiecărui domeniu de activitate.
Este adevărat că prevederile art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind acordarea primei de concediu au fost suspendate prin legile bugetului însă potrivit articolului 64 alin.2 din Legea nr.24/2006 referitoare la dispoziții de tehnică legislativă la expirarea duratei de suspendare a actului normativ, respectiv dispoziția afectată de suspendare reținută de drept în vigoare.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut de la data ultimei suspendări, respectiv 01.01.2007, când suspendările dispuse prin legile bugetului din fiecare an și-au încetat aplicabilitatea, motiv pentru care anții au dreptul la acordarea primei de concediu pe anii 2001-2006.
Nu poate fi primită susținerea pârâtelor referitoare la faptul că prin suspendarea dreptului la prima de concediu legiuitorul nu a avut în vedere acordarea acestuia pe perioada cât a fost suspendat, deoarece instituția suspendării nu conduce la pierderea dreptului însuși ci doar la suspendarea acordării sale, suspendare care la împlinirea duratei sale reintră de drept în vigoare.
De asemenea, nu poate fi avută în vedere decizia nr.XXIII pronunțată în dosarul nr.31/2005 de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care statuat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu pe anii 2001-2002, pe de o parte pentru că anții nu fac parte din niciuna dintre aceste categorii de personal, iar pe de altă parte, pentru că Înalta Curte de Casație și Justiție a îndreptat din oficiu această hotărâre în sensul că prima de concediu pentru magistrați se acordă numai pentru anii 2001 și 2002.
Întrucât prin neacordarea primelor de vacanță cuvenite pentru anii 2001-2006 anții au suferit un prejudiciu patrimonial produs din culpa angajatorului printr-o faptă în legătură cu serviciul, în raport de dispozițiile art.269 din Codul muncii, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata cître anți a drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2001-2006.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în acest sens disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă.
Recurenta Curtea de APEL PLOIEȘTIa arătat, în esență că anții nu erau îndreptățiți la plata primelor de vacanță pentru perioada 2001 - 2006, întrucât chiar dacă prin art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999 s- instituit acest drept pentru funcționarii publici acesta a fost suspendat prin acte normative succesive începând cu anul 2001. Se arată astfel, că într-o atare situație plata primelor de vacanță se poate efectua numai după încetarea suspendării legale a dreptului și numai pentru viitor, iar pentru acordarea retroactivă este necesar un text de lege
Întrucât în speța de față actele normative succesive au prevăzut suspendarea acordării dreptului la prima de vacanță în continuare operând o prelungire a suspendării și nefiind vorba de reintrarea în vigoare a dispozițiilor privind prima de vacanță, apreciază recurenta că hotărârea primei instanțe este greșită sens în care se impune admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul Ministerul Justiției a arătat în esență, că prima instanță a apreciat în mod greșit că anții beneficiază de dreptul la primă de concediu în temeiul art. 1 din OUG nr. 24/2000. arătat recurentul că anții, în perioada 2001 - 2006, au avut calitatea de personal contractual, funcția de șofer devenind conexă celui de personal auxiliar de specialitate, abia din ianuarie 2007, ca efect al art. 3 alin. 3 din Legea 567/2004, modificată prin art. 1 din Legea nr. 17/11.01.2006.
Întrucât anții au fost angajați la instanțe în baza unor contracte individuale de muncă, au fost salarizați potrivit dispozițiilor OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 383/2001, cu modificările și completările ulterioare. Aceste dispoziții legale reglementează dreptul la salariu de bază și la indemnizația de conducere, dar nu și la dreptul la prima de concediu, așa cum au solicitat anții.
Nici ulterior, prin actele normative ce au vizat creșterile salariale pentru personalul bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 nu a fost reglementat dreptul la primă de concediu.
Pentru aceste considerente, întrucât dreptul solicitat de anți nu este recunoscut și ocrotit de lege, s- solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Reclamanții având funcția de șoferi au solicitat plata primelor de concediu pentru perioada 2001 - 2006.
Din actele dosarului rezultă că anții au fost încadrați la instanțe pe baza unor contracte individuale de muncă, în temeiul OUG 24/2000 și a Legii 154/1998, privind stabilirea salariilor pentru personalul contractual și pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, salarizarea lor efectuându-se conform acestor acte normative.
Art. 4 din OUG nr. 24/2000 statuează asupra stabilirii salariilor de bază și asupra indemnizațiile de conducere pentru personalul contractual, nereglementând dreptul la prima de concediu. Actele normative adoptate ulterior, privind creșterile salariale ce au fost acordate personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea 154/1998, de asemenea nu reglementează prima de concediu.
În raport de aceste dispoziții, precum și celor ce urmează, Curtea constată că în mod greșit prima instanță apreciat că anții sunt îndreptățiți la plata primei de concediu în temeiul art. 1 din OUG nr. 24/2000, conform cărora personalul contractual bugetar primește salariul de bază și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Prima de concediu, așa cum fost solicitată de către anți, fost introdusă prin art. 41 alin. 1 din OUG nr. 83/2000. Conform acestui text de lege, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Așa cum am arătat anterior, anții sunt salarizați conform sistemului stabilit prin OUG nr. 24/2000 și nu conform dispozițiilor OG 83/2000, ale căror dispoziții se aplică doar categoriilor expres arătate în conținutul ei, deci dispozițiile cu privire la prima de concediu nu sunt aplicabile în cazul lor.
Aceste dispoziții au devenit aplicabile, însă, ulterior, începând cu data la care funcția de șofer a devenit conexă cele de personal auxiliar de specialitate, ca efect al art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 ( Statutul personalului auxiliar de specialitate), în formă modificată prin art. 1 din Legea nr. 17/2006 din 22 ianuarie 2006, prin raportare și la disp. OG nr. 8/31 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești. Deci, începând cu 1 ianuarie 2007, prin voința expresă a legiuitorului, beneficiază de acest drept și această categorie de personal.
Pentru aceste considerente, dreptul anților nu poate fi apreciat că se întemeiază pe disp. art. 1 din OUG nr. 24/2000 și nici nu se poate realiza similitudine între această categorie de personal și funcționarii publici astfel încât să le fie aplicabile disp. art. 33 alin. 2 din Legea 188/1999 privind dreptul la prima de concediu.
În baza celor ce preced, Curtea apreciază ca întemeiate motivele de recurs, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1, 3 Cod proc.civilă, urmează să se admită recursurile, să modifice în tot sentința și pe fond să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,- și Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1130 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-anți, reprezentant legal al anților, cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D, G, și, prin reprezentant legal, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D și intimatul-pârât Tribunalul Dâmbovița,
cu sediul în Târgoviște,-, județul
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Marilena Panait Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Red. /MD
3 ex./27.02.2008
fond Trib. D -
G
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Marilena Panait Ioana Cristina
