Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ nr.715

Ședința publică din 24 iunie 2009

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu

JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva Deciziei civile nr.776/A din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și, având ca obiect constatare nulitate absolută.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantul recurent asistat de avocat, reclamanta recurentă reprezentată de avocat și avocat pentru pârâții intimați, și.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 15,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților învederează instanței că deși s-a încercat soluționarea cauzei pe cale amiabilă, părțile nu s-au înțeles.

Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială și răspuns la întâmpinare și concluzii scrise.

Apărătorii părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Avocat, pentru reclamanții recurenți și, solicită, în principal, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță invocând dispozițiile art.312 al.3 pr.civ. iar în subsidiar, solicită modificarea deciziei atacate, admiterea apelului lor, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii în sensul: admiterii excepției neacceptării în termenul de 6 luni a moștenirii după defuncta, constatând prescripția prevăzută de art.700 civ.; constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor și dispunerii revenirii la situația anterioară de carte funciară, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat, pentru pârâții intimați, și, solicită respingerea recursului formulat în condițiile în care reclamanții nu au în cauză calitate procesuală activă și nici interes pentru formularea prezentei acțiuni. Arată că reclamanții nu au calitate de moștenitori ai defunctei și în cauză nu sunt îndeplinite cele două condiții cerute de art.88 din Legea 88/1995 și mai invocă și prevederile al.2 al aceluiași text de lege. Nu solicită obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar concluzii scrise.

CURTEA

În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.776/A din 13 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanții și împotriva Sentinței civile nr.2797/06.03.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și.

Astfel, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, care a respins acțiunea reclamanților, pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.55/19.10.2005 eliberat de Biroul Notarului Public.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere considerentele ce în continuare urmează.

Conform certificatului de moștenitor nr. 55 eliberat la data de 19.10.2005 de BNP, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 07.01.2000, având ca moștenitori pe pârâții, și, în calitate de nepoți de fiu predecedat. Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de 1/1 din imobilul înscris în Cf nr. - T nr. top 17178/III.

Potrivit promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate la data de 28.07.1999 între reclamanți și defuncta, aceasta din urmă s-a obligat să le vândă reclamanților, când legea îi va permite,. nr.2 din imobilul neapartamentat înscris în Cf nr. 8520 T, nr. top 17178.

Justificați de interesul realizării dreptului lor de proprietate, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.

Motivul de nulitate invocat de reclamanți îl reprezintă neacceptarea de către pârâți a succesiunii în termnul legal de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil.

Instanța de fond a apreciat însă, că neacceptarea unei succesiuni în termenul legal reprezintă o cauză de nulitate relativă, ce poate fi invocată doar de moștenitorul al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic.

Potrivit art. 88 din Legea 36/1995 "Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii".

Deși reclamanții nu au indicat temeiul de drept al cererii, acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este întemeiată de regulă pe dispozițiile citate mai sus, fiind o acțiune în petiție de ereditate.

care invocă un drept asupra imobilului inclus în masa succesorală menționată în certificatul de moștenitor nu au deschisă calea acțiunii în petiție de ereditate.

Cu toate că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, ei nu invocă nici un motiv de nulitate absolută, ci își întemeiază acțiunea pe un motiv de nulitate relativă.

Cum reclamanții, în calitate de terți, nu pot fi titularii unei acțiuni în petiție de ereditate și nu se constată nici un motiv de nulitate absolută a certificatului de moștenitor, prima instanță a respins acțiunea formulată de aceștia.

În calea de atac a apelului, reclamanții apelanți și au solicitat schimbarea sentinței și admiterea acțiunii lor, susținând că potrivit opiniei dominante din doctrină dreptul de opțiune succesorală este de natură patrimonială și că pârâții, în calitate de nepoți de fiu predecedat, sunt descendenți de gradul II, care nu beneficiază de reprezentare, nu sunt sesizari și vin la moștenire în nume propriu, nefiind aplicabile dispozițiile art.664-668 Cod civil, astfel încât sunt supuși dreptului de opțiune succesorală prevăzut de art.700 din Codul civil, ce începe să curgă de la data decesului bunicii paterne,.

Că, pârâții nu au făcut dovada existenței cazurilor de suspendare și întrerupere a prescripției și nici nu au cerut repunerea în termen, potrivit art.700 al.2 Cod civil, iar certificatul de moștenitor a fost obținut după 5 ani și 10 luni de la decesul bunicii paterne, prin declararea în fals la notarul public a acceptării tacite a moștenirii, fără a avea vreun moment posesia și folosința imobilului.

Reclamanții apelanți au mai învederat că sunt creditori ai bunicii paterne a pârâților iar nulitatea absolută este sancțiunea care intervine în caz de nerespectare a unei norme imperative cu privire la acceptarea succesiunii care ocrotește un interes general public.

Tribunalul a apreciat că este neîntemeiat apelul reclamanților, reținând că, pe lângă calitatea procesuală activă, reclamanții trebuie să facă dovada existenței unui interes personal legitim, născut și actual în promovarea acțiunii.

Astfel, tribunalul a constatat că, în speță, reclamanții nu justifică nici un interes în constatarea nulității certificatului de moștenitor pentru neacceptarea în termenul legal a moștenirii, întrucât consecința admiterii unei astfel de cereri ar fi constatarea faptului că pârâții nu au calitatea de moștenitori ai promitentei-defuncte. Prin urmare, nu ar putea promova împotriva lor o acțiune în executarea obligațiilor asumate de defunctă prin promisiunea invocată ca temei al pretențiilor lor asupra imobilului, lipsind latura pasivă a procesului civil.

Că, în baza promisiunii, reclamanții au dobândit dreptul la acțiune în realizarea (executarea) obligațiilor asumate, acțiune ce trebuia îndreptată împotriva moștenitorilor promitenți, fiind lipsit de importanță pentru a atinge această finalitate juridică cine sunt acești moștenitori, nepoții defunctei sau Statul Român ca și culegător al moștenirii vacante.

În consecință, tribunalul a stabilit că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților, pentru lipsa calității lor procesuale active în cauză, absență generată de lipsa interesului ca și condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune în constatarea nulității absolute, pentru că o astfel de acțiune poate fi promovată doar de cei care au fost vătămați prin actul a cărui nulitate se solicită, ori, în cauză, reclamanții nu au dovedit existența concretă a unei astfel de vătămări.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar, în subsidiar, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului lor, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii în sensul: admiterii excepției neacceptării în termenul de 6 luni a moștenirii după defuncta, constatând prescripția prevăzută de art.700 civ.; constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor și dispunerii revenirii la situația anterioară de carte funciară, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamanții recurenți au invocat în drept dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 și 9 312, 315.pr.civ. și art.700, 701, 1191, 651-653,659, 664-669.civ. arătând că decizia pronunțată de Tribunalul Timiș este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar instanța a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, întrucât, deși ei au invocat nulitatea absolută ca urmare a măsurii încălcării dispozițiilor imperative ale art.700 din Codul civil și a ordinii publice și a moravurilor, prima instanță motivat respingerea acțiunii reclamanților pe considerentul că "nu s-a invocat nici un motiv de nulitate absolută și că acțiunea reclamanților se întemeiază pe un motiv de nulitate relativă", raportându-se doar la motive de nulitate relativă (art.88 din Legea nr.7/1996) nu și la motivele de nulitate absolută invocate.

Recurenții au mai susținut că, deși în mod corect instanța de apel a reținut că speței de față nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.88 din legea nr.7/1996 (privind petiția de ereditate), ci efectele nulității absolute izvorâte din încălcarea prevederilor art.700 din Codul civil, în mod greșit a apreciat că ei "nu justifică niciun interes în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.

Astfel, recurenții au învederat că interesul lor este legitim, născut actual, personal și direct în promovarea prezentei acțiuni; este legitim întrucât urmăresc realizarea unui drept subiectiv, respectiv acela de a putea deveni proprietari asupra imobilului în litigiu la data expirării termenului imperativ de 10 ani prevăzut de lege, iar pârâții intimați urmăresc evacuarea lor din imobil; interesul lor este născut și actual, deoarece, dacă nu ar fi promovat acțiunea în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor s-ar fi expus la pierderea posesiei și a proprietății imobilului, reținându-se în dosarul de evacuare nr- că certificatul de moștenitor primează ca just titlu în fața promisiunii de vânzare-cumpărare, dosar pe care nu ar fi putut să-l suspende, dacă nu ar fi promovat această acțiune; interesul lor este personal și direct, întrucât își apără propriul interes, respectiv drepturile pe care le pot obține în baza promisiunii încheiate cu defuncta.

Pârâții intimați au formulat întâmpinare, dar, întrucât acest înscris nu a fost depus în termenul prevăzut de art.308 al.2 pr.civ. a fost calificat ca având semnificația unor concluzii scrise.

În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocat și a dispozițiilor art.304 pct.6, 7, 8 și 9.pr.civ. și art.700, 701, 651-653, 659, 664-669 și 680 din Codul civil, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților, pentru argumentele ce succed.

Într-adevăr acțiunea formulată de reclamanți nu are natura unei petiții de ereditate, întemeiată pe dispozițiile art.88 din Legea nr.36/1995, ci este o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului, în baza art.700 civ. însă în mod corect instanța de apel a reținut, completând și substituind motivarea hotărârii primei instanțe, lipsa interesului reclamanților în promovarea acestei acțiuni, în consecință, lipsa calității procesuale active a reclamanților.

Astfel, Curtea reține că acțiunea în nulitate absolută a unui act juridic poate fi promovată de orice "persoană interesată", însă reclamanții recurenți nu justifică nici un interes, pentru aceea că promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată, între autoarea pârâților intimați, defuncta, și reclamanții recurenți, nu a transmis dreptul de proprietate în favoarea recurenților la momentul încheierii ei și nici la momentul decesului promitentei, cum greșit pretind recurenții, ci a dat naștere unei obligații de a face, unei obligații de a încheia în viitor actul autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, obligație care li s-a transmis și le este opozabilă și pârâților moștenitori ai defunctei, așa cum se menționează și în cuprinsul ei, față de care reclamanții recurenți pot cere executarea promisiunii.

Așadar, în mod justificat tribunalul a apreciat că nu poate suferi modificări conținutul raportului juridic obligațional, în funcție de persoana moștenitorilor (nepoții defunctei sau Statul Român ca succesor al moștenirii vacante), astfel că, atâta timp cât drepturile reclamanților se pot realiza, în baza promisiunii, în aceleași condiții, indiferent de persoana moștenitor, este corectă reținerea lipsei interesului, și, în consecință, a lipsei calității procesuale active a reclamanților.

În virtutea acestor considerente, Curtea apreciază că toate criticile aduse deciziei atacate prin cererea de recurs, din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.6, 7, 8 și 9.pr.civ. sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca atare recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr.776/A din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, G - - - - -

Grefier,

- -

Red.GO/29.06.2009

Tehnored.MM/2 ex/02.07.2009

Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.

Inst.apel: Tribunalul Timiș -,

Președinte:Gheorghe Oberșterescu
Judecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Timisoara