Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1113
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 283/18.03.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G, u, și pârâții-intimați Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 283/18.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arads -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții, G, u, cu obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale prevăzute de G nr. 10/2007 în trei etape astfel: cu 5% începând cu data de 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007. De asemenea, pârâții au mai fost obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de G nr. 10/2007 în trei etape și pentru reclamanții, care au fost pensionați începând cu data de 31.07.2007; pentru reclamanții G și începând cu data de 31.08.2007, iar pentru reclamanta care a fost încadrată la Judecătoria Lugoj începând cu data de 16.07.2007.
Au mai fost obligați pârâții la reactualizarea cu indicele de inflație a acestor creșteri salariale aplicate valorii de referință sectorială de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
Totodată, prin aceeași hotărâre s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a Guvernul României.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în urma emiterii unui număr de trei ordonanțe s-a dispus majorarea salariului începând cu 1.01.2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente, iar temeiul acestor majorări subzistă în art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 care face trimitere la anexele II și III din Legea nr. 154/1998.
Prin aceste dispoziții a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării personalului auxiliar de la instanțe și a parchetelor de pe lângă instanțele aferente, fiind încălcare dispozițiile constituționale, ale Codului muncii și ale G nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, așa încât excluderea personalului auxiliar de la unitățile mai sus menționate referitor la acordarea majorărilor salariale față de celelalte categorii de personal, nu poate constitui un scop legitim fiind încălcat principiul egalității de tratament, caracterul discriminatorul al dispozițiilor enunțate fiind evident.
În consecință, a conchis tribunalul că din probatoriul existent la dosar pretențiile reclamanților sunt întemeiate în sensul că aceștia sunt îndreptățiți în baza prevederilor art. 1 și următoarele din G nr. 137/2000 coroborate cu dispozițiile art. 5 din Codul muncii la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în cuantumul mai sus precizat.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma motivului de casare prevăzute de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, și a celui de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești, prin constatarea unui drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare, încălcând astfel principiul consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituția României, reprezentând de altfel și o depășire a limitelor puterii judecătorești și imixtiunea în sfera de atribuții a autorității legiuitoare, făcând referire și la Decizia nr. 171 din 28 februarie 2006 Curții Constituționale.
Au mai învederat și faptul că situația prezentată de reclamanți nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum a fost dată de G nr. 137/2000, și că în afara legii nu se poate vorbi despre discriminare în sensul OG nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare, precum și faptul că reclamanții fac parte din categoria persoanelor care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006 cât și în anul 2007, așa încât decizia luată de a nu acorda majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să avut drept rezultat plasarea acestora într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În fine, s-a arătat că " dreptul la indexare" nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României, și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării. Judecătorilor, procurorilor și personalul auxiliar și, în mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu ocrotit prin art. 41 din Constituția României și de art. 154 din Codul muncii, iar în anul 2007 grefierii și personalul conex au beneficiat de indexări în temeiul prevederilor cuprinse în legea specială de salarizare.
În cererea de recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, pe lângă motivele învederate de recurentul Ministerul Justiției și care vizează fondul cauzei, au invocat și greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive ca pârât a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu statul român sau cu bugetul de stat, iar atribuții privind angajarea și salarizarea intimaților reclamanți are Ministerul Justiției fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie în vreun fel implicat.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin acțiunea pendinte, reclamanții personal auxiliar și conex la Judecătoria Lugoj au solicitat indexările salariale prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 10/2007 în trei etape astfel: cu 5% începând cu data de 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, indicând ca temei pentru admiterea acțiunii existența unei discriminări în domeniul salarizării personalului auxiliar de la judecătorii, tribunale, curți de apel și a parchetelor de pe lângă instanțele aferente raportat la alte categorii socio-profesionale, care au beneficiat de aplicabilitatea acestor majorări salariale, fiind astfel încălcate prevederile G nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare coroborate cu dispozițiile art. 5 din Codul muncii.
Soluția instanței de fond în sensul admiterii acțiunii este neîntemeiată, prima instanță interpretând în mod greșit dispozițiile legale incidente în cauză cu neobservarea faptului că în cursul anului 2006 această categorie de personal a beneficiat de o majorare substanțială a veniturilor prin adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006. De altfel, dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantată de Constituția României, și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării personalul auxiliar al instanțelor judecătorești, cum greși prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu, ocrotit de art. 41 din Constituția României, iar în anul 2007 grefierii și personalul conex au beneficiat de asemenea indexări în temeiul prevederilor cuprinse în legea specială de salarizare, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 unde se stipulează că "drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sun vrute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea majorărilor acordate în conformitate cu prevederile legale". De asemenea,s-a prevăzut în anexele, parte integrantă la ordonanță, majorări salariale în trei etape în beneficiul persoanelor cărora le erau aplicabile actul normativ.
Critica referitoare la existența unei discriminări între reclamanți, care au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanței judecătorești și alte categorii socio-profesionale, nu poate fi reținută, constatându-se că nu devin incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 și nici nu sunt încălcate normele dreptului comunitar în materie de nediscriminare în raporturile de muncă.
De asemenea, reclamanții sunt salariați în baza unor alte acte normative față de persoanele la care se raportează și fiecare dintre aceste persoane au statute diferite, atribuții diferite, legi de organizare și competențe diferite, iar salarizarea se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Fiind singurele categorii care au beneficiat de asemenea indexări în temeiul prevederilor cuprinse în legea specială de salarizare, decizia luată de a nu acorda majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o durată determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea reclamanților într-o stare de discriminare
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. Cod procedură civilă, se vor admite recursurile pârâților Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, modificându-se în tot hotărârea recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Dată fiind soluția de respingere pe fond a acțiunii reclamanților, și față de recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, care vizează și aspecte de fond ale cauzei, nu se va mai analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile pârâților Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, declarat împotriva sentinței civile nr. 283/18.03.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /29.06. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex.29.06.2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
