Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 787/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.787
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.94/A din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți și R -, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și OG intimata pârâtă R -, asistată de avocat, lipsind intimatul reclamant și intimatul pârât. Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art.301 civ.Cod Penal coroborat cu art.303 alin. 1 Cod procedură civilă, timbrat; intimata pârâtă R - a depus întâmpinare, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării formulate de intimata pârâtă R - către recurenta reclamantă, prin apărător.
Avocat OG, pentru recurenta reclamantă, a depus împuternicire avocațială nr.7 și chitanța nr.40 din 18.06.2009, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, arătând că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat OG, pentru recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile pronunțate de instanța de fond. A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă R -, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a deciziei civile atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr-, reclamanții si au chemat in judecata pe pârâții R - si și au solicitat obligarea acestora să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10. teren; să se stabilească linia de hotar care desparte cele doua proprietăți și obligarea pârâților să construiască gardul despărțitor dintre cele două proprietăți pe linia de hotar ce va fi stabilită sau aceștia să permită reclamanților să construiască gardul despărțitor, pe cheltuiala pârâților. De asemenea, au solicitat cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, la data de 29.07.1999, reclamanta împreună cu soțul său, au dobândit printr-un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, de la mama sa, o suprafață de teren de 285,11 mp, pe care se află construcții, teren situat în localitatea S,-; la data de 25.06.2007, a decedat, moștenitori cu vocație succesorală rămânând reclamanții; încă de la dobândirea imobilului și până în prezent a solicitat în nenumărate rânduri pârâților să le lase in deplina proprietate si liniștită posesie suprafața de aproximativ 10. pe care aceștia o ocupă fără drept și să edifice sau să permită reclamanților să edifice gardul despărțitor dintre proprietăți, însă pârâții refuză în mod nejustificat și nu le permit reclamanților în nici un fel accesul pe terenul respectiv pentru a putea delimita hotarul.
In soluționarea cauzei, instanța, la cererea reclamanților prin apărător, a încuviințat și administrat probele cu interogatoriul pârâților și cu expertiza tehnică în specialitatea topografie de către expert.
La termenul din 18.09.2008, reclamanta prin apărător, a depus precizări la acțiune în sensul ca obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă lăsarea în deplină proprietate și posesie a unei suprafețe de 9,3 mp ocupata de către pârâți din totalul suprafeței de teren proprietatea sa. De asemenea, reclamantul a depus o cerere prin care a arătat că renunță la judecată, instanța luând act de aceasta prin încheierea de ședința din data de 18.09.2008.
Pârâta R - a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul renunțând la acțiune, aceasta nu mai este formulată de toți coproprietarii terenului.
Prin sentința civilă nr. 1190/25.09.2008 a Judecătoriei Strehaiaa fost admisă acțiunea, așa cum fost precizată de reclamanta, și s-a dispus obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 9,3 mp teren cu vecinii: N _Achimescu, S-str. -, E-- și C,V-. A fost stabilită linia de hotar între proprietatea reclamantei și cea a pârâților pe aliniamentul punctelor 1,2,6,,6,7,8 stabilit de expert în schița anexă la raportul de expertiză.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta R -.
Pentru pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în suprafață de 9,4 mp. identificat prin raportul de expertiză, cu contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la data de 29 iulie 1999, precum și a faptului că terenul este ocupat de către pârâți, care nu opun nici un titlu de proprietate cu privire la acesta.
De asemenea, s-a mai reținut că linia de hotar dintre cele două proprietăți trebuie să fie pe aliniamentul punctelor 1,2,6,, 6,7,8, conform schiței anexă la raportul de expertiză.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta R - aceasta fost respinsă, ca neîntemeiată reținându-se că a condiționa cercetarea pe fond unei acțiuni în revendicare a unui bun aflat în coproprietate indiviză de necesitatea promovării acesteia de către toți coproprietarii bunului aduce atingere liberului acces la justiție (reglementat de art. 6 din CEDO) al coproprietarului care promovează de unul singur o asemenea acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta R -, cale de atac ce a fost calificată ca fiind apel.
In motivarea apelului s-a susținut că sentința a fost dată cu încălcarea greșită legii, fără se ține cont de actul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1908 și certificatul de moștenitor nr. 118/1999, acte prin care i-a fost transmis de mama sa R I dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren pe care o deține.
A mai arătat că, numitul a construit, în anul 1985, o casă cu etaj, cu, pe linia de hotar, neținând cont de distanța legală, că expertul nu a ținut cont de actul de vânzare cumpărare în raportul efectuat, că zidul de 4,10 este edificat de reclamantă, dar acesta este proprietatea sa.
Mai arată că deși formulat obiecțiuni la raportul de expertiză i-au fost respinse; tot în mod nelegal fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare imobiliară formulată de către o parte dintre proprietarii terenului.
Instanța din oficiu a luat interogatoriu intimatei recl..
Prin decizia civilă nr. 94/A din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul. S-a schimbat sentința. S-a respins acțiunea. A fost obligată intimata la 550 lei cheltuieli de judecată către apelanta R -.
S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.2528/29 iunie 1999 mama reclamantei a înstrăinat acesteia și soțului său decedat suprafața de 285,11 mp teren situat în S,-, teren pe care creditoarea întreținerii îl dobândise prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.223/2.03.1994 al fostului notariat de Stat La interogatoriu reclamanta a relatat irmătoarele: că mama sa a exercitat posesia asupra terenului în aceleași limite de hotar, limite determinate prin semne exterioare; la fel și fostul proprietar, care s-a numit; pârâții nu au efectuat nici un act de deposedare cu privire la suprafața revendicată, nici față de ea nici față de mama sa; verificând actul său de proprietate a constatat că-i lipsesc în fapt 10 mp față de suprafața înscrisă în acte.
Tribunalul a reținut că posesia este o stare de fapt protejată de legiuitor, în sensul că ea este de natură să creeze prezumția de proprietate (art. 1854 civ.) în favoarea celui ce posedă. Pârâtul posesor este presupus proprietar, nefiind obligat să aducă probe, cel care trebuie să răstoarne prezumția de proprietate asupra bunului nemișcător fiind reclamantul, într-o acțiune în revendicare imobiliară.
Din interogatoriul luat intimatei reclamante a rezultat că pârâții nu au exercitat acte de deposedare nici față de ea nici față de mama sa de la care a dobândit terenul, acesta fiind stăpânit în aceeași configurație și în aceleași limite de hotar. Expertiza a stabilit că terenurile limitrofe ale părților au linii de hotar bine delimitate, marcate de garduri și pereții clădirilor pe toate laturile. Reclamanta, în acțiunea în revendicare imobiliară, trebuie să facă dovada momentului deposedării pentru a putea răsturna prezumția instituită de art. 1854 civ. probă care nu fost făcută de aceasta; astfel fiind s- apreciat că acțiunea în revendicare este nefondată și a fost respinsă.
efondată a fost considerată și cererea privind grănițuirea celor două proprietăți, față de constatările făcute de către expert în sensul că liniile de hotar sunt bine delimitate și marcate de garduri și pereți pe toate laturile.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței.
Recurenta reclamantă a susținut că hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispoz. art.480, 481 și 1854 Cod civil. Astfel s-a susținut că deposedarea de suprafața de teren revendicată s-a făcut de către pârâți permanent prin folosirea acestui teren și prin interzicerea construirii gardului despărțitor pe hotarul dintre proprietăți. Nu era necesar să se dovedească momentul deposedării ci doar faptul că pârâții, în calitate de posesori neproprietari ocupă din terenul său o suprafață de teren care îi aparține reclamantei. Nu are relevanță momentul deposedării ci doar faptul ocupațiunii fără drept.
În ce privește respingerea capătului de cerere în grănițuire instanța a reținut greșit că linia de hotar este bine delimitată și marcată de garduri și pereți pe toate laturile. S-a apreciat că această susținere dovedește că instanța de apel nu a analizat raportul de expertiză, din care rezultă că expertul a stabilit linia de hotar pe aliniamentul punctelor 1,2,6,6,7,8.
Instanța a omis să se pronunțe asupra celui de-al treilea capăt de cerere ce avea ca obiect obligarea pârâților de a construi gardul dintre proprietățile în litigiu sau autorizarea reclamantei de a construi acest gard pe cheltuiala pârâților.
În ce privește ultimele două capete de cerere s-a susținut că de fapt decizia este nemotivată întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurenta a mai invocat și prevederile art.304 pct.6 Cod pr. civilă, susținând că în dispozitivul deciziei nu a fost menționată calea de atac, așa cum prevede art. 299 din Codul d e pr. civilă.
Recursul este fondat, fiind incidente în cauză prevederile art. 312 Cod pr. civilă, raportate la art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e pr.civilă.
Tribunalul a interpretat și a aplicat greșit prevederile art.480 și 1854 Cod civil.
Potrivit art.480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut. Dreptul de proprietate poate fi apărat pe calea acțiunii în revendicare, în principal.
În speță recurenta reclamantă a investit instanța de fond cu acțiune în revendicare susținând că prin act de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere a dobândit de la mama sa dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de teren de285,11 mp. situată în localitatea S-. Din acest teren o suprafață de aprox. 10 mp. este ocupată fără drept de către pârâții și R -. Din acest teren, conform expertizei, reclamantei îi lipsește o suprafață de 9,3 mp.
Tribunalul, fără a combate cele reținute la fond (cum că terenul în litigiu este proprietatea reclamantei), a schimbat sentința și a respins acțiunea cu motivareagreșităcă reclamanta avea obligația de a face dovada momentului în care a fost deposedată de pârâți, pentru a putea răsturna prezumția instituită de art.1854 Cod civil.
Momentul deposedării unui proprietar de terenul său prezintă relevanță atunci când apărarea dreptului are loc pe calea acțiunii posesorii; în cadrul acțiunii în revendicare acest moment este important și este necesar a fi stabilit numai în măsura în care pârâții se apără invocând prescripția achizitivă (respectiv dobândirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu ca urmare a unei posesii utile ce a fost exercitată vreme îndelungată). Această excepție nu a fost invocată în cauză de intimații pârâți.
În speță, reclamanta face dovada dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare decât cea pe care o posedă în prezent. Intimații pârâți nu au dovedit un drept de proprietate cu privire la suprafața de teren de 9,3 mp. pe care o posedă în plus față de suprafața pe care au dobândit-o pe cale succesorală (520 mp. conform certificatului de moștenitor nr.118/1999 și stăpânesc 529,5 mp). Pe de altă parte starea de fapt reținută de tribunal, în sensul că linia de hotar este situată pe amplasamentul care permite păstrarea situației de fapt actuale, este contestată și de intimata pârâtă R -. Aceasta, prin motivele de apel, a învederat instanței că în partea de la stradă intimații reclamanți au construitpe proprietatea saun gard de 4,10 lungime și lat de 0,28, având fundație de beton și cărămidă.
Având în vedere suprafețele din actele de proprietate ale părților și expertiza (probe din care rezultă că pârâții posedă mai mult teren în fapt, fără a justifica în vreun mod acest lucru), faptul că linia de hotar stabilită la fond este o linie dreaptă (în timp ce linia rezultată din modul actual de stăpânire a terenurilor de către părți este o linie frântă, intrând în formă de U în interiorul proprietății recurentei), precum și aspectul că pârâta R - contestă că starea de fapt actuală corespunde situației juridice a terenurilor, Curtea apreciază că terenul în litigiu este proprietatea reclamantei și a numitului, că acest teren este stăpânit fără drept de intimații pârâți, situație în care va fi admis recursul.
Capătul de cerere în grănițuire a fost respins de instanța de apel cu o motivare greșită. S-a reținut că linia de hotar este bine delimitată și marcată de garduri și pereți pe toate laturile, situație în care a schimbat sentința și a respins capătul de cerere în grănițuire.
Constatarea că linia de hotar dintre proprietățile părților aflate în litigiu se situează pe amplasamentul actual al gardurilor, zidurilor (respectiv că este bine delimitată în fapt), nu poate duce la respingerea acțiunii în grănițuire dacă nu există un titlu care să ateste, respectiv să individualizeze - prin indicarea unor puncte bine stabilite - care este amplasamentul liniei de hotar. Adoptarea unei soluții contrare echivalează cu refuzul de a judeca, respectiv de a crea părților un astfel de titlu, necesar pentru a fi evitate sau simplificate eventuale litigii viitoare.
În litigiul de față, câtă vreme cererea în revendicare formulată de reclamanți este întemeiată, este indiscutabil că linia de hotar dintre proprietățile părților este cea stabilită la fond, respectiv punctele 1,2,61,6,7,8, conform raportului de expertiză.
Critica din recurs, privind nepronunțarea de către instanța de apel cu privire la un al treilea capăt de cerere, este nefondată. Potrivit precizării aflată la fila 50 din dosarul de fond, cadrul procesual a fost restrâns de către reclamanți, instanța fiind investită numai cu cererile în revendicare și grănițuire.
Omisiunea de a se indica în decizie calea de atac prevăzută de lege este rezultatul unei erori materiale. Minuta deciziei cuprinde această prevedere, care însă a fost omisă cu ocazia redactării deciziei.
În raport de cele expuse mai sus se impune a fi modificată în totalitate decizia pronunțată în apel în sensul respingerii apelului, fiind menținută astfel sentința pronunțată la fond.
Capătul de cerere din recurs privind cheltuielile de judecată va fi admis numai în parte, Curtea procedând la reducerea onorariului de avocat achitat de reclamanți, în apel și recurs, de la 1000 lei la 500 lei pentru fiecare cale de atac. Acest cuantum corespunde complexității cauzei și volumului de muncă necesar a fi depus de către apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.94/A din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți și R -.
Modifică în tot decizia în sensul că respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă R -, împotriva sentinței civile nr.1190/25.09.2008, pronunțată de Judecătoria Strehaia.
Admite în parte cererea de cheltuieli de judecată și obligă intimații pârâți către reclamantă la 1066 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
24.06.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
