Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 905/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 905
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva deciziei civile nr. 98/5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, Direcția Generală a Finanțelor Publice A ca reprezentantă a Ministerului Economiei și Finanțelor, Municipiul A, prin Primar, și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind la a doua strigare, se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți lipsă, nefiind prezente celelalte părți.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în recurs.
Doamna avocat pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe asupra fondului, iar în subsidiar, solicită modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 7672/27.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arad a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții și împotriva pârâților, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, și Municipiul A, prin Primar.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român.
A constatat nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului situat în A,-,. 116,.19, înscris în CF nr. 5112, nr. top 2451/662/4.2452-2453/662/6/10 în raport cu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/1998,art. 135 si art.41 din Constituție și art 1 din Primul Protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
A constatat că titlul reclamanților are preferență față de cel al pârâților.
Au fost obligați pârâții să lase imobilul în deplină proprietate și posesie reclamanților.
S-a dispus notarea dreptului de proprietate al reclamanților în C F nr. 5112.
Au fost obligați pârâții și la plata sumei de 3385 lei cheltuieli de judecată către reclamanții și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a respins mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, reținând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, conform cărora "în litigiile prevăzute la aliniatul(4) statul este reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice iar unitățile administrative teritoriale de către Consilii Județene, Consiliul General al Municipiului sau de consiliile locale"
Pe fondul cauzei s-a reținut că imobilul înscris în CF nr. 5112 cu nr. top. 2451/662/4, 2452 - 2453/662/6/10 a fost dobândit în proprietate de către reclamanții și în anul 1982 cu titlul de construire și cumpărare; după plecarea acestora în străinătate și ca urmare a faptului că nu s-au mai întors, prin decizia nr. 881/23.10.1084 a Consiliului Popular al Județului A, în baza art. 2 alin 2 și art. 4 din Decretul nr. 223/1974 imobilul a trecut în proprietatea Statului Român fără plată.
Ulterior, în baza Legii nr. 112/1995 imobilul fost cumpărat de către pârâții și prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1190/1997 încheiat cu Statul Român.
Decretul nr. 223/1974 contravine prevederilor Constituției României din anul 1965, dispozițiilor art. 481 Cod civil, precum și Declarației Universale Drepturilor Omului, la care România era parte.
Astfel, a reținut prima instanță, preluarea apartamentului reclamanților s- făcut fără titlu în baza Decretului nr. 223/1974; prin urmare, statul nu deținea un titlu valabil de proprietate cu privire la imobil, situație în care nu putea să transmită pârâților dreptul de proprietate asupra imobilului; potrivit art. 2 alin 2 din 10/2001 rep. "persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării pe care o exercită după primirea deciziei sau hotărârii judecătorești de restituire". Titlul reclamanților are preferență față de cel al pârâților și, deoarece provine de la un emitent necontestat, nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească, ori titlul pârâților provine de la un "non dominus", întrucât Statul Român nu putea să vândă un imobil asupra căruia nu avea un drept de proprietate valabil.
Împotriva sentinței civile nr. 7672/27.10.2008 Judecătoriei Arad au declarat apel pârâții, Municipiul A, prin Primar, și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru pârâtul Statul Român.
Prin decizia civilă nr. 98/05.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad a admis apelurile pârâților și a schimbat în totalitate sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamanților și.
Reclamanții au fost obligați la plata în favoarea pârâtului a sumei de 3504 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în toate instanțele.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a considerat că nu se poate reține, în urma comparării titlurilor, că titlul reclamanților este mai caracterizat sau preferabil, câtă vreme tocmai în scopul reparării abuzurilor comise în această materie a fost dată o lege specială - Legea nr.10/2001. Cu privire la concursul între legea specială și cea generală, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul Legii nr.33/2008, precizând că atâta vreme cât pentru imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, nu se poate susține că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu acesta. Și dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 prevăd că pot fi revendicate de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora imobilele preluate de stat fără titlu valabil doar dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație. Legea nr. 10/2001 reglementează măsuri reparatorii inclusiv pentru aceste imobile pe baza unei proceduri administrative prealabile și numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ și cele care din motive independente de voința lor nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale au deschisă calea acțiunii în revendicare, dacă bunul litigios nu a fost cumpărat cu bună credință și cu respectarea Legii nr.112/1995 de către chiriași.
Titlul pârâților foști chiriași nu a fost anulat, aceștia fiind actualii proprietari cumpărători de bună credință, iar reclamanții nu s-au prevalat de dispozițiile art. 45 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 98/05.03.2009 a Tribunalului Arad au declarat recurs în termenul legal reclamanții și.
În motivarea recursului, invocând art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reclamanții au susținut că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 480 și 481 Cod civil, care consacră imprescribilitatea acțiunii în revendicare imobiliară, refuzând să cerceteze fondul prin compararea titlurilor.
Au mai susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de constatare a nevalabilității titlului statului, cerere întemeiată pe art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998; întrucât preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în materie la aceea dată, au arătat reclamanții, titlul statului nu este un titlu valabil și nu putea transmite valabil proprietatea pârâților.
Reclamanții au mai arătat că în speță buna-credință a cumpărătorilor nu prezintă relevanță, fiind vorba de o acțiune în revendicare în care ambele părți invocă un titlu, iar titlul lor, al reclamanților, este mai vechi și a fost primul înscris în cartea funciară.
În concluzie, în baza art. 312 Cod procedură civilă, reclamanții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța instanța de apel asupra fondului; în subsidiar, au solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea acțiunii.
Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru Statul Român, a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților și menținerea deciziei instanței de apel, cu motivarea că titlul statului asupra imobilului în litigiu a fost un titlu valabil, precizând și faptul că la data plecării din țară reclamanții nu achitaseră în întregime prețul imobilului; prin urmare, și titlul foștilor chiriași este unul valabil, aceștia cumpărând imobilul cu bună-credință.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Aar eiterat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B în reprezentarea statului, această calitate revenind Consiliului Local A, conform dispozițiilor art. 19 și 21 din Legea nr. 215/2001 și art. 4,6 și 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998.
Au depus întâmpinare la dosar și pârâții intimați, - și, ultimii trei în calitate de moștenitori ai defunctei pârâte.
Au solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat, cu motivarea că instanța de apel s-a pronunțat asupra fondului cauzei, analizând comparativ titlurile pârâților asupra imobilului, reținându-se în mod corect că titlul reclamanților nu poate fi preferabil titlului lor, dobândit de la stat, care era proprietar tabular, iar în cartea funciară nu era notat nici un proces prin care să se conteste dreptul de proprietate al statului.
Au invocat și prevalența legii speciale nr. 10/2001 în raport cu dreptul comun, aspect impus și de Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o deciziei în interesul Legii, nr. 33/2008.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Trebuie făcută precizarea că litigiul se află în al doilea ciclu procesual.
În primul ciclu procesual acțiunea a fost respinsă, cu motivarea că nu se poate face compararea titlurilor în regim de carte funciară când titlurile provin de la aceleași autor, fapt ce atrage lipsa de interes pentru celelalte capete de cerere; în apel soluția a fost menținută.
Prin decizia civilă nr. 443/24.04.2008, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul reclamanților, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Arad, reținând că reclamanții au construit imobilul, iar pârâții l-au cumpărat de la Statul Român, situație în care compararea titlurilor este posibilă, nefiind exclusă ca tehnică de soluționare a acțiunii în revendicare în regim de carte funciară.
Contrar celor susținute de reclamanții și în recursul de față, instanța de apel s-a pronunțat de această dată asupra fondului cauzei și nu a încălcat dispozițiile art. 480 și 481 Cod civil, nepunându-se în discuție prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea acțiunii.
Instanța de apel a analizat comparativ cele două titluri asupra imobilului și în mod corect a reținut că nu poate fi considerat mai caracterizat și preferabil celui al pârâților titlul reclamanților, atâta vreme cât pârâții au dobândit imobilul prin cumpărare de la stat în baza Legii nr. 112/1995, fiind cumpărători de bună credință.
Implicit, prin raportare la art. 6 din Legea nr. 213/1998, instanța s-a pronunțat și asupra titlului statului, reținând că pot fi revendicare imobilele preluate de stat fără titlu valabil pe calea unei acțiuni în revendicate, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație.
Instanța de apel a făcut trimitere și la decizia nr. 33/09.06.2008, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție B, din care rezultă că Legea nr. 10/2001 nu exclude accesul la justiție pe calea dreptului comun, cu condiția însă de a nu se adunce atingere unui alt drept de proprietate sau securității raporturilor juridice.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 98 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 98/5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 13.11.2009
Tehnored., 2 ex./18.11.2009
Tribunalul Arad, Judecători:,
Judecătoria Arad, Judecător:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
