Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 912/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 912
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 412/A din 30.04.2009, pronunțată de tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect sistare indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, cauza fiind la a doua strigare, avocat B în reprezentarea reclamantului recurent prezent și pentru reclamanta recurentă lipsă, pârâtul intimat fiind prezent personal.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, împuternicirea avocațială și chitanța privind plata onorariului de avocat.
Pârâtul intimat depune un înscris denumit întâmpinare, calificat de C ca fiind concluzii scrise, întrucât nu a fost formulat în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod pr. civ. copia certificatului de înregistrare nr. 22840/19.06.2009, copia unei declarații de martor dată în dosarul nr- al Judecătoriei Lugoj, copia declarației autentificate sub nr. 2324/28.10.2008 la BNP Asociați C-N, copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1998/08.04.2005 la BNP Asociați "" din
Nefiind formulate cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, menținând ca temei de drept art. 304 pct. 8 și 9, cu precizarea că pct. 10 fost menționat din eroare, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, conform concluziilor scrise de la dosar, susținând, în esență, că el a achitat integral suma pentru casă și teren, însă, în cartea funciară este intabulat dreptul său de superficie asupra terenului întrucât în anul 2005 un cetățean străin nu avea dreptul să cumpere teren.
CURTEA,
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 412/A din 30.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanții și împotriva Sentinței civile nr. 2008/04.11.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a respins acțiunea formulată de reclamanți pentru sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul evidențiat în CF 6810 Român, nr. cad. 261-262/1, precum și cererea reconvențională formulată de pârât, pentru atribuirea terenului pe care se află construcția, fără obligarea la sultă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Proprietari asupra imobilului cu nr. cad 261-262/1 (casă cu teren-367 mp), sunt reclamanții și, în cotă de 1/1 asupra terenului și pârâtul, asupra construcției, în cotă de 1/1.
Aceștia au devenit proprietari prin cumpărare în anul 2005, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1998/08.04.2005, de Biroul Notarilor Publici Asociați din
Prin acest contract, foștii proprietari și, au vândut casa de locuit și anexele gospodărești pârâtului, iar terenul reclamantului, instituind asupra terenului un drept de superficie în favoarea pârâtului.
Reclamanții au fost de acord cu clauzele acestui contract și s-au obligat ca, atunci când legea va permite, să vândă terenul pârâtului.
În această situație, dreptul de superficie, fiind instituit de foștii proprietari, reclamanții nu pot cere radierea lui, atât timp cât ei au cumpărat terenul având cunoștință de existența dreptului de superficie, înscris în favoarea pârâtului, a mai arătat prima instanță.
Cât privește ieșirea din indiviziune, este inadmisibilă atât cererea principală cât și cererea reconvențională, deoarece numai coindivizarii pot cere ieșirea din indiviziune, potrivit art. 701 Cod civil, reclamanții fiind proprietari în cotă de 1/1 doar asupra terenului, nu și asupra construcției, iar pârâtul având același drept doar asupra construcției, nu și asupra terenului, a reținut judecătoria. Faptul că prin contract, reclamanții se obligă să îi vândă pârâtului, atunci când legea va permite, terenul cumpărat de ei prin contractul sus menționat, nu îi dă dreptul pârâtului să solicite atribuirea acestui teren atât timp cât acțiunea sa reconvențională nu conține un astfel de capăt de cerere, atât timp cât nu a solicitat obligarea reclamanților la respectarea acestei clauze.
Față de cele reținute, instanța de fond a respins atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională.
Împotriva hotărârii au formulat apel reclamanții, solicitând modificarea în tot a acesteia si admiterea acțiunii principale, astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că sistarea stării de indiviziune se impunea a fi făcută întrucât în prezent imobilul (construcții si teren) este folosit in exclusivitate de către intimat, apelanții neputând să folosească terenul neconstruit. Mai mult, pârâtul a închiriat unei firme construcțiile cu terenul aferent si terenul rămas liber, permițând acestei firme să facă amenajări pe teren, fără consimțământul reclamanților, iar respingerea acțiunii de către prima instanță a condus la îmbogățirea fără just temei a pârâtului, au mai arătat apelanții. Totodată, s-a apreciat de către apelanți că prima instanță nu și-a manifestat rolul activ și a încălcat dispozițiile art.728 cod civil.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul declarat de reclamanți, reținând că părțile sunt proprietari exclusivi ai imobilelor în litigiu (reclamanții asupra terenului, iar pârâtul asupra construcțiilor), astfel că nu există nici o stare de indiviziune care să înceteze prin împărțeală potrivit art. 728 Cod civil.
Tribunalul a mai reținut că nici principiul îmbogățirii fără just temei al pârâtului, invocat de reclamanți, nu poate duce la admiterea acțiunii, atâta timp cât nu există o stare de coproprietate.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut corect că nu există temei pentru radierea dreptului de superficie, câtă vreme acest drept este în ființă, fiind constituit prin contract autentic.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii principale.
În motivare, recurenții au invocat disp. art. 304 pct. 8, 9 și 10 Cod pr. civ. arătând că nu au cunoscut termenul de "superficie" evidențiat în contractul de vânzare-cumpărare, prin care împreună cu pârâtul au cumpărat imobilul, iar pe terenul proprietatea lor s-au făcut unele amenajări, fără acordul lor, și nu li se permite folosirea diferenței de teren rămase libere, astfel că le este încălcat dreptul de proprietate, instanța de apel menținând această situație confuză.
Recurenții au mai invederat că instanța de apel nu observat că prin cererea reconvențională există un capăt de cerere privind obligarea lor la vânzarea terenului, doar că pârâtul intimat nu dorește să le achite sulta.
La termenul din 21 octombrie 2009, pârâtul intimat a depus un înscris denumit întâmpinare, pe care Curtea l-a calificat ca fiind concluzii scrise, întrucât nu a fost formulat în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod pr. civ.
În urma examinării deciziei atacate cu recurs, prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 pct. 8, 9 și 10 Cod pr. civ. și art. 728 Cod civil, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților, pentru argumentele ce succed.
În speța de față, este de netăgăduit, așa cum au reținut în mod corect ambele instanțe, că nu există stare de coproprietate, întrucât, potrivit extrasului CF nr. 6810 Român, reclamanții sunt proprietari asupra terenului iar pârâtul asupra construcției (casă), acesta din urmă având înscris la foaia "C" un drept de superficie asupra terenului, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1998/08.04.2005, prin care reclamantul recurent - și-a dat acordul la constituirea dreptului de superficie.
În consecință, neexistând stare de coproprietate și avându-se în vedere constituirea pe cale convențională a dreptului de superficie, în mod corect ambele instanțe au stabilit că se impune respingerea acțiunii principale, respectiv respingerea petitului privind sistarea stării de coproprietate și a petitului privind radierea dreptului de superficie.
Nici critica respingerii cererii reconvenționale nu este întemeiată, în condițiile în care prin cererea reconvențională nu s-a solicitat executarea clauzei din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1998/08.04.2005, privind vânzarea terenului proprietatea recurenților către intimat.
În consecință, criticile aduse hotărârii recurate din perspectiva disp. art. 304 pct. 8, 9 și 10 Cod pr. civ. și art. 728 cod civil sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 412/A din 30.04.2009, pronunțată de tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 23.10.2009
Tehnored., 2 ex./28.10.2009
tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
