Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 35/R-CM
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanții, G, G, A, A, G, și intervenienții, precum și de pârâta RÂMNICU, împotriva sentinței civile nr.989 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 13 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, iar în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 15 mai 2008, reclamanții, G, scu, -, -, G, a, a, -, G, au chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V la plata către reclamanți sumelor de bani cu titlu de venit lunar de completare conform art.7 lit.c din nr.OUG116/2006.
În subsidiar, s-a solicitat ca în situația în care instanța va aprecia că dispozițiile nr.OUG116/2006 nu sunt aplicabile, să fie obligată pârâta la plata sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art.28, 29 din nr.OUG98/1999, republicată și modificată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în data de 31 martie 2008 au fost emise în baza art.73 alin.1 din Codul muncii și în baza art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă preavize de concediere către reclamanți, angajați ai, având în vedere că Mac umpărat activele complexului de păsări Avicola, fabrica de nutrețuri combinate FNC, complexul de porci.
Ca atare, activitatea în cadrul acestor subunități a încetat, fapt ce a determinat desființarea efectivă a locurilor de muncă al reclamanților.
În acest sens, s-a dispus concedierea colectivă a 598 angajați ai respectivelor subunități, emițându-se preaviz de concediere de 20 zile lucrătoare începând cu data de 01 aprilie 2008, până la 29 aprilie 2008, dată la care contractele individuale de muncă ale reclamanților au încetat.
S-a mai arătat că angajatorul este societate comercială cu capital majoritar de stat, având acționar majoritar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel că în speță sunt aplicabile în principal dispozițiile nr.OUG116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat.
Conform prevederilor acestei ordonanțe, reclamanții susțin că au dreptul la obținerea unui venit lunar de completare alături de alte măsuri de protecție socială prevăzute în ordonanță.
S-a solicitat ca în situația în care instanța va aprecia că dispozițiile nr.OUG116/2006 nu sunt aplicabile, să fie avute în vedere dispozițiile nr.OUG98/1999 privind plățile compensatorii.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât acest venit de completare se stabilește odată cu indemnizația de șomaj și se acordă de către Agențiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă Județene.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții solicită fie venituri lunare de completare, fie plăți compensatorii, s-a arătat că încetarea activității în cadrul acestor subunități ca urmare a scoaterii la vânzare a activelor, a determinat desființarea efectivă a locurilor de muncă, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG116/2006 care privesc protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți cu capital majoritar de stat, precum și societățile comerciale și regiile autonome subordonate autorităților administrației publice locale.
S-a arătat că prevederile nr.OUG116/2006 se aplică numai personalului disponibilizat prin concedieri colective din cadrul societăților expres menționate în anexele la acest act normativ, iar nu se află nominalizată printre aceste societăți.
Referitor la nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, art.1 din acest act normativ prevede că "măsurile de protecție socială prevăzute de aceasta se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale și alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare.
În cazul de față este vorba de vânzarea unui activ și nicidecum de una din situațiile enumerate mai sus.
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii susținând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG116/2006 și nr.OUG98/1999 pentru aceleași considerente invocate de pârâta
Prin cererea de intervenție în interes propriu, numiții, și au solicitat aceleași drepturi ca și reclamanții în baza prevederilor nr.OUG116/2006 sau nr.OUG98/1999, cerere încuviințată de instanță prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2008.
În aceeași ședință din 20 octombrie 2008, reclamanții prin apărător, au precizat că solicită obligarea la plata drepturilor cerute prin acțiune numai a pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V, hotărârea ce se va pronunța urmând a fi opozabilă și pârâtei
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.989 din 19 noiembrie 2008, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prematurității cererii reclamantului, invocate de pârâta Râmnicu V, precum și acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC SA este neîntemeiată deoarece reclamanții au fost salariați în cadrul societății pârâte, astfel că aceasta are calitate procesuală pasivă, între părți existând raporturi juridice legate de contractele individuale și contractul colectiv de muncă.
Excepția prematurității cererii formulate de a fost privită ca neîntemeiată întrucât acesta a fost concediat la data de 9 iunie 2008, astfel că în timpul procesului a apărut și dreptul patrimonial.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții și intervenienții au fost concediați în baza art.73 alin.1 din Codul muncii și art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ca urmare a vânzării de către angajatorul către Maa ctivelor complexului de păsări Avicola, fabrica de nutrețuri combinate FNC, complexul de porci.
Întrucât angajatorul este societate comercială cu capital majoritar de stat, având acționar majoritar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reclamanții și intervenienții apreciază că în speță sunt aplicabile în principal dispozițiile nr.OUG116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate din concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat.
Astfel, au solicitat ca în baza art.7 lit.c din nr.OUG116/2006 să li se acorde un venit lunar de completare.
În speță, s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG116/2006 întrucât în art.2 din această ordonanță se stabilește în mod clar sfera sa de aplicabilitate.
Potrivit art.2 din actul normativ sus-menționat, societățile care pot efectua concedieri colective, precum și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare aprobat, astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010, pentru persoanele concediate din cadrul societăților prevăzute în anexa 3.
Concedierea colectivă care face obiectul acestei cauze nu se încadrează în condițiile instituite de nr.OUG116/2006, întrucât nu a existat o hotărâre de guvern în care să fie nominalizată și să fie precizat numărul de salariați disponibilizați, nu a existat un program de restructurare sau reorganizare, iar această societate nu este nominalizată în anexa nr.3 a nr.OUG116/2006.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de nr.OUG116/2006, solicitarea reclamanților și intervenienților privind acordarea venitului lunar de completare a fost privită ca nefondată.
Reclamanții și intervenienții au solicitat în subsidiar, în situația în care nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG116/2006, să fie avute în vedere prevederile nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.
Potrivit art.1 din nr.OUG98/1999, măsurile de protecție sociale prevăzute de această ordonanță se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Concedierea colectivă din prezenta cauză nu se încadrează nici în condițiile instituite de nr.OUG98/1999, întrucât în speță nu a fost vorba de restructurare, reorganizare, închidere operațională, privatizare sau lichidare, ci de vânzarea unui activ.
Tribunalul a reținut că reclamanții și intervenienții beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de Codul muncii și contractul colectiv de muncă la nivelul, respectiv compensații reprezentând 5 salarii de bază avute la data desfacerii contractului individual de muncă, compensații care de altfel au și fost acordate.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, intervenienții și pârâta
În recursul formulat de reclamanți și intervenienți se critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, întrucât aceasta a interpretat în mod greșit atât dispozițiile art.2 din nr.OUG116/2006, cât și dispozițiile art.1 din nr.OUG98/1999, apreciind în mod eronat că, concedierea colectivă din prezenta cauză nu se încadrează în aceste dispoziții legale.
Nu s-a avut în vedere că din conținutul art.2 din nr.OUG116/2006 rezultă în mod clar care sunt societățile comerciale cu capital majoritar de stat care pot efectua concedieri colective și faptul că normele acestei ordonanțe vizează tocmai protecția socială a personalului disponibilizat prin concedieri colective, aplicându-se ori de câte ori societățile comerciale iau această măsură de concediere care nu implică vina angajatului.
Faptul că intimata nu a respectat condițiile prevăzute de lege vizând concedierea colectivă a reclamanților și intervenienților nu poate atrage neacordarea despăgubirilor bănești prevăzute de lege, reglementate prin nr.OUG116/2006 sau plățile compensatorii prevăzute de art.27 din nr.OUG98/1999.
De asemenea, instanța a respins nejustificat și capătul subsidiar de cerere, apreciind că în cauză nu se aplică nici dispozițiile art.1 din nr.OUG98/1999, reținând că vânzarea de active ca în speța de față nu constituie restructurare, reorganizare, privatizare sau lichidare.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În recursul declarat de pârâta se critică sentința instanței de fond ca nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
1. În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, considerând că între părți există raporturi juridice legate de contractele individuale și contractul colectiv de muncă.
Nu s-a avut în vedere că potrivit art.8 din nr.OUG116/2006, venitul lunar de completare se stabilește odată cu indemnizația de șomaj, iar sumele respective se suportă din bugetul asigurărilor de șomaj.
În ce privește capătul de cerere prin care se solicită plăți compensatorii, în baza nr.OUG98/1999, nu s-a avut în vedere că sumele de bani aferente acestor plăți se transferă lunar de către agențiile de ocupare a forței de muncă județene, în conturi curente personale.
Față de situațiile arătate se arată că angajatorului care a efectuat concedierea nu îi revine nicio obligație, nici în ceea ce privește venitul lunar de completare prevăzut de nr.OUG116/2006, nici în ceea ce privește plățile compensatorii prevăzute de nr.OUG98/1999.
2. Instanța de fond a respins nejustificat excepția prematurității acțiunii formulată de, fără a se avea în vedere că dreptul la acțiune s-a născut în timpul procesului, acesta fiind concediat la data de 09 iunie 2008.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii excepțiilor invocate de pârâtă și respingerea acțiunii față de aceasta.
Recursul declarat de reclamanți și intervenienți este în parte întemeiat.
Reclamanții și intervenienții au fost concediați urmare a vânzării de către angajatorul către Maa ctivelor complexului de păsări Avicola, fabrica de nutrețuri combinate FNC și complexul de porci, invocându-se ca temei legal dispozițiile art.73 alin.1 din Codul muncii și art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Aceștia pretind că la concedierea colectivă trebuia să li se acorde un venit lunar de completare în baza art.7 lit.c din nr.OUG116/2006 sau plăți compensatorii în baza art.1 din nr.OUG98/1999.
Prima susținere a reclamanților și intervenienților, în sensul aplicabilității nr.OUG116/2006 este neîntemeiată, sub acest aspect hotărârea primei instanțe fiind corectă.
Conform art.2 din acest act normativ, ocietățile care pot efectua concedieri colective în condițiile acestei ordonanțe de urgență, precum și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăților prevăzute în anexa nr. 3.
Art.3 din nr.OUG116/2006 prevede că măsurile de protecție socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile expres enumerate de lege.
Rezultă așadar, că actul normativ impune anumite condiții pentru a deveni aplicabile măsurile de protecție pe care le cuprinde: existența unui program de restructurare și/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a, cu societățile ce pot efectua concedieri colective și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați.
În speță nu s-a dovedit că aceste condiții instituite de nr.OUG116/2006 ar fi fost îndeplinite, iar pe de altă parte curtea constată că societatea comercială nu este cuprinsă în nici una dintre anexele actului normativ.
În această situație, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză nu se aplică dispozițiile nr.OUG116/2006.
Curtea apreciază însă ca fiind fondată critica formulată în recurs de reclamanți și intervenienți, referitoare la aplicabilitatea nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.
Conform art.1 din actul normativ, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanța de urgență se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Rezultă deci că actul normativ se aplică salariaților disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de: restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, iar Tribunalul Vâlceaa apreciat că în speță nu suntem în prezența nici unuia dintre aceste procese, concluzie pe care curtea o apreciază ca fiind greșită.
Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaționale reglementate de OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Conform art.2 alin.1 lit.b din nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, dispozițiile actului normativ se aplică și vânzării de active ale regiilor autonome și ale societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, inclusiv ale companiilor naționale și ale societăților naționale ori ale celorlalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes național sau local.
Închiderea operațională și vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secțiunea Ia O. nr.88/1997, respectiv în art.325-327.
Astfel, conform art.325, vor fi supuse închiderii operaționale toate activele pentru care din procesul de exploatare și valorificare a produselor și serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente, cu excepția celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziții legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societății comerciale cu veniturile obținute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.
Potrivit art.326, activele închise operațional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariații vor fi disponibilizați, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.327, vânzarea activului se face pe bază de licitație publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea textelor de lege de mai sus rezultă că măsurile de protecție instituite de nr.OUG98/1999 sunt aplicabile și în situația vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat, așa cum este
Ca atare, Curtea concluzionează că în speță își găsește aplicabilitatea nr.OUG98/1999, care prevede ca măsură de protecție pentru salariații disponibilizați colectiv acordarea unei plăți compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.
Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din nr.OUG98/1999 și ea diferă în funcție de vechimea în muncă.
În ceea ce privește recursul pârâtei, Curtea constată că este nefondat.
1. Este adevărat că plata compensatorie reglementată de nr.OUG98/1999 nu se suportă de către societatea angajatoare, ci din fondul pentru plata ajutorului de șomaj, conform art.55 din actul normativ.
Pe de altă parte însă, în acest proces de concediere colectivă angajatorului îi revine obligația, potrivit rt.31, ca în termen de 3 zile de la data desfacerii contractelor individuale de muncă, să transmită agențiilor pentru ocupare și formare profesională județene și a municipiului B listele cu salariații disponibilizați.
În aceste condiții, Curtea apreciază că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă pentru ca să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art.31 din nr.OUG98/1999.
De altfel, în ședința din 20 octombrie 2008, reclamanții și intervenienții, prin apărător, au precizat că solicită obligarea la plata drepturilor cerute prin acțiune numai a pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V, urmând ca hotărârea să-i fie opozabilă și pârâtei
2. Referitor la reclamantul, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că acesta, fiind concediat la data de 09 iunie 2008, în timpul soluționării cauzei, hotărârea pronunțată pentru ceilalți reclamanți și intervenienți trebuie să îl aibă în vedere ca reclamant și pe acesta, atâta vreme cât a formulat acțiune în instanță.
Față de cele arătate recursul formulat de pârâta Râmnicu V este neîntemeiat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
Recursul reclamanților și intervenienților va fi admis avându-se în vedere motivele sus arătate, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se va modifica sentința civilă atacată în sensul că se va admite acțiunea acestora și va fi obligată pârâta Râmnicu V să acorde reclamanților și intervenienților plățile compensatorii prevăzute de art.28-32 din nr.OUG98/1999.
Se constată că atât reclamanții și intervenienții, cât și pârâta, nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, G, G, A, A, G, și intervenienții, împotriva sentinței civile nr.989 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulată împotriva pârâților Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă și Râmnicu
Obligă pe pârâta V să acorde reclamanților și intervenienților plățile compensatorii prevăzute de art.28-32 din nr.OUG98/1999.
Respinge cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta RÂMNICU V, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./22.01.2009
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
