Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.196/2008-A
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în B- sector 1, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în, sat, nr. 107, județul B, intimatul PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva sentinței civile nr. 258/ din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA este reprezentat de dl. procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar în temeiul art.242 Cod procedură civilă, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra apelului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, INSTANȚA, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.258/C din 3 septembrie 2008, Tribunalul Bihora respins cererea formulata de Direcția Generala de Pașapoarte in contradictoriu cu paratul, și Parchetul de pe Lângă Tribunalul Bihor -
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, pârâtul a fost returnat din Franta la data de 23,05,2008 in baza Acordului de readmisie încheiat de România cu aceasta tara, aprobat prin nr.HG 278/1994, astfel, pentru circulația cetățenilor români în Uniunea Europeana sunt aplicabile dispozițiile Tratatului de Instituire a Comunității Europene, respectiv art. 12, art. 18, art. 40, art. 44 si art. 52 si Direcția 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului.
In temeiul dispozițiilor sus menționate, cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental si individual la libera circulație si ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor si condițiilor prevăzute de tratat si înscrisurilor adoptate in scopul aplicării acestuia.
S-a reținut că, conform art. 27 din directiva, cazurile de restrângere a dreptului la ședere sunt doar pentru motive de ordine publica, siguranța publica si sănătate publica existând dispoziții speciale de protecția împotriva expulzării si garanții procedurale privind accesul la justiție si cu posibilitatea atacării hotărârilor date.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, s-a apreciat de prima instanță, dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene nu mai poate fi restrâns indiferent de statul care l-a emis in baza unui acord de readmisie, deoarece s-ar restrânge un drept dobândit in baza normelor europene.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii, admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în Franța, pentru cel mult 3 ani.
Prin motivele de apel s-a invocat că pârâtul a fost returnat din Franța în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, autoritățile române luând act de măsura dispusă, fără a putea cenzura returnarea iar, conform art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005, restricția poate fi dispusă fără a fi condiționată de verificarea procedurii și condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Măsura reglementată de art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale, a ordinii publice, având în vedere controlul migrației ilegale din România spre statele europene, ce prezintă interes intern și extern, aspecte reținute în motivarea Deciziei civile nr.855 din 28 noiembrie 2006, deciziei nr.901 din 5 decembrie 2006 ale Curții Constituționale.
Dreptul la liberă circulație, reglementat de art.25 din Constituție, nu este absolut ci trebuie să se desfășoare cu respectarea unor condiții stabilite prin lege, chiar garanția conferită de Protocolul adițional al CEDO, suportă restricții reglementate chiar în acest document.
Prin restrângerile instituite, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat de Directiva 2004/38/CE conform căreia nu s-a înlăturat dreptul statelor membre în a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni. În art.5 din Legea nr.248/2005 s-au prevăzut obligațiile pe care cetățenii români le au pe perioada șederii în străinătate, nerespectarea acestora conducând la returnarea persoanei în baza unui acord de readmisie.
Măsura luată are un scop legitim, prevenirea unor fapte de natură a aduce atingere ordinii publice în acel stat, scopul fiind asigurarea unei imagini pentru România ce să-i confere capacitatea de-a se integra și raporta la normele Uniunii Europene. Greșit instanța de fond a apreciat că nu reies împrejurările ce ar trebui avute în vedere pentru a dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
S-au invocat în drept dispozițiile Legii nr.248/2005, Legea nr.278/1994.
Intimatul pârât, deși legal citat, nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția față de apelul declarat în cauză.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Dispozițiile art.52 din Legea nr.248/2005 fac trimitere la prevederile art.38 ce prevăd un termen maxim de 3 ani pentru aplicarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație, pentru categoriile de persoane expres și limitativ impuse de textul legal -până la data aderării României la Uniunea Europeană, deci, s-a prevăzut astfel un termen maxim până la care se poate aplica această măsură, pe o perioadă de maxim 3 ani.
Potrivit Tratatului de aderare al României la Uniunea Europeană, art.18 alin.1, orice cetățean al uniunii are dreptul la circulație și ședere liberă pe teritoriul membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de acest tratat și dispozițiile luate în vederea aplicării acestuia, iar, astfel cum corect a reținut instanța de fond, conform art.4 alin.1 din Directiva nr.2004/38, orice cetățean al uniunii care posedă o carte de identitate sau un pașaport valabil, are dreptul să părăsească teritoriul unui stat membru, în vederea circulării în altul.
Simpla neândeplinire a formalităților privind intrarea, circulație și ieșirea străinilor, nu este de natură a constitui în sine o conduită care să justifice prin ea însăși o măsură de limitare a libertății de circulație, aceasta presupunând în plus, față de tulburarea ordinii sociale, pe care orice încălcare a legii o implică, și existența unei amenințări serioase și suficiente la cerințele de ordine publică, de natură a afecta interesele fundamentale ale societății.
Art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005, prevede limitarea dreptului la liberă circulație, în privința cetățenilor returnați în baza unui acord de readmisie, ori, această normă, într-adevăr restricționează libertatea de circulație câtă vreme nu impune posibilitatea examinării comportamentului personal al individului, conform principiului proporționalității, din motive de ordine publică sau de securitate publică, norma internă fiind corect constatată de instanța de fond ca și contrară normei comunitare, criticile fiind neavenite.
Raportat la toate considerentele expuse, instanța de apel în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefundat apelul, urmând a păstra în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică, constatând totodată că intimatul pârât nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul MINISTERULUI INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE B, strada - nr. 29 sector 1 în contradictoriu cu intimat pârât domiciliat în, sat, nr. 107, județul și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinței civile nr.258/C din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.-
Data:10.12.2008
Jud fond
Dact
Data:15.12.2008
5 ex.
3 com.:- DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul
MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE
B- sector 1
- din, sat, nr. 107.
-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Crupșa
