Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 197/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.197/2008-A
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în B- sector 1, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în, sat nr. 445, județul S M, intimatul PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva sentinței civile nr. 1386/ din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr. 248/2005,
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA este reprezentat de dl. procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, apelanta reclamantă, prin registratura instanței, la data de 28.11.2008 a depus concluzii scrise, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra apelului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1386/D din 19 septembrie 2008, Tribunalul Satu Marea respins cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, B, în contradictoriu cu pârâtul.
A dispus comunicarea prezentei hotărâri cu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B și Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple S
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, in declarația pârâtului aflată la fila 6 din dosar, rezultă că acesta a ieșit legal din țară în data de 15.12.2007, prin punctul de frontieră. A fost returnat în data de 29.07.2008 de către autoritățile franceze pentru "muncă la negru".
Art.18 alin.1 din TCE prevede că orice cetățean al uniunii are dreptul la circulație și ședere liberă pe teritoriul statelor membre sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute prin prezentul tratat și de dispozițiile luate în vederea aplicării acestuia.
S-a mai reținut că, art.4 alin.1 din Directiva 2004/38 intitulat "Drept la circulație" dispune că fără a afecta dispozițiile privind documentele de călătorie aplicabile la controlul de la frontierele naționale, orice cetățean al Uniunii care posedă o carte de identitate sau un pașaport valabil [] are dreptul să părăsească teritoriul unui stat membru în vederea circulării într-un alt stat membru.
Art.27 din aceeași Directivă prevede limitarea dreptului de intrare și de ședere pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică enunțând că "sub rezerva dispozițiilor din prezentul capitol (cap.VI) statele membre pot să restrângă libertatea de circulație și de ședere al unui cetățean al uniunii din motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică,motive ce nu pot fi invocate în scopuri economice.
La alin.2 s-a arătat că "măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranța publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri".
S-a mai apreciat de prima instanță că, dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate prevăd limitarea acestui drept în privința cetățenilor români care au fost returnați dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat. Această normă interioară restricționează libertatea de circulație fără să examineze comportamentul personal al individului conform principiului proporționalității din motive de ordine publică sau de securitate publică, astfel, norma internă e în contradicție cu norma comunitară.
Art.20 alin.2 din Constituția României, a reținut prima instanță că, stabilește regula preeminenței normei internaționale în caz de neconcordanță a reglementărilor internaționale la care România este parte cu norma internă. Aplicând acest principiu constituțional tribunalul a analizat cererea reclamantei din perspectiva normelor comunitare mai sus enunțate reținând că raportat la aceste reglementări nu s-a putut reține vreuna din cauzele de limitare prevăzută de Directivă, luând în considerare comportamentul personal al pârâtului, motiv pentru care aplicarea măsurii solicitate de reclamantă este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii, admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în Franța, pentru cel mult 3 ani.
Prin motivele de apel s-a invocat că pârâtul a fost returnat din Franța în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, autoritățile române luând act de măsura dispusă, fără a putea cenzura returnarea iar, conform art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005, restricția poate fi dispusă fără a fi condiționată de verificarea procedurii și condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Măsura reglementată de art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale, a ordinii publice, având în vedere controlul migrației ilegale din România spre statele europene, ce prezintă interes intern și extern, aspecte reținute în motivarea Deciziei civile nr.855 din 28 noiembrie 2006, deciziei nr.901 din 5 decembrie 2006 ale Curții Constituționale.
Dreptul la liberă circulație, reglementat de art.25 din Constituție, nu este absolut ci trebuie să se desfășoare cu respectarea unor condiții stabilite prin lege, chiar garanția conferită de Protocolul adițional al CEDO, suportă restricții reglementate chiar în acest document.
Prin restrângerile instituite, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat de Directiva 2004/38/CE conform căreia nu s-a înlăturat dreptul statelor membre în a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni. În art.5 din Legea nr.248/2005 s-au prevăzut obligațiile pe care cetățenii români le au pe perioada șederii în străinătate, nerespectarea acestora conducând la returnarea persoanei în baza unui acord de readmisie.
Măsura luată are un scop legitim, prevenirea unor fapte de natură a aduce atingere ordinii publice în acel stat, scopul fiind asigurarea unei imagini pentru România ce să-i confere capacitatea de-a se integra și raporta la normele Uniunii Europene. Greșit instanța de fond a apreciat că nu reies împrejurările ce ar trebui avute în vedere pentru a dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
S-au invocat în drept dispozițiile Legii nr.248/2005, Legea nr.278/1994.
Intimatul pârât, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului formulat de petentă pentru restrângerea exercitării dreptului său la libera circulație pe teritoriul Franței, cu motivarea că nu a încălcat nici o normă legală.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Dispozițiile art.52 din Legea nr.248/2005 fac trimitere la prevederile art.38 ce prevăd un termen maxim de 3 ani pentru aplicarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație, pentru categoriile de persoane expres și limitativ impuse de textul legal -până la data aderării României la Uniunea Europeană, deci, s-a prevăzut astfel un termen maxim până la care se poate aplica această măsură, pe o perioadă de maxim 3 ani.
Potrivit Tratatului de aderare al României la Uniunea Europeană, art.18 alin.1, orice cetățean al uniunii are dreptul la circulație și ședere liberă pe teritoriul membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de acest tratat și dispozițiile luate în vederea aplicării acestuia, iar, astfel cum corect a reținut instanța de fond, conform art.4 alin.1 din Directiva nr.2004/38, orice cetățean al uniunii care posedă o carte de identitate sau un pașaport valabil, are dreptul să părăsească teritoriul unui stat membru, în vederea circulării în altul.
Simpla neândeplinire a formalităților privind intrarea, circulație și ieșirea străinilor, nu este de natură a constitui în sine o conduită care să justifice prin ea însăși o măsură de limitare a libertății de circulație, aceasta presupunând în plus, față de tulburarea ordinii sociale, pe care orice încălcare a legii o implică, și existența unei amenințări serioase și suficiente la cerințele de ordine publică, de natură a afecta interesele fundamentale ale societății.
Art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005, prevede limitarea dreptului la liberă circulație, în privința cetățenilor returnați în baza unui acord de readmisie, ori, această normă, într-adevăr restricționează libertatea de circulație câtă vreme nu impune posibilitatea examinării comportamentului personal al individului, conform principiului proporționalității, din motive de ordine publică sau de securitate publică, norma internă fiind corect constatată de instanța de fond ca și contrară normei comunitare, criticile fiind neavenite.
Raportat la toate considerentele expuse, instanța de apel în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefundat apelul, urmând a păstra în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică, constatând totodată că intimatul pârât nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul MINISTERULUI INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE B, strada - nr. 29 sector 1 în contradictoriu cu intimat pârât, cu domiciliul în, sat nr. 445 județul S M și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinței civile nr.1386/D din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.-
Data:10.12.2008
Jud fond
Dact
Data:15.12.2008
5 ex.
3 com.:- DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul
MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE
B- sector 1
- din, sat nr. 445 județul S
-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Crupșa
