Obligația de a face. Decizia 425/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 425/2008
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta G împotriva deciziei civile nr. 204/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimații, și - GAZ ROMANIA SA, având ca obiect obligație de a face.
La a doua strigare a cauzei, făcută în ședința publică se prezintă avocat, cu împuternicire în reprezentarea intimaților pârâți și (fila 17), lipsind părțile și mandatara recurentei reclamante, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este timbrat (filele 13, 14), motivat și recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, având în vedere și cererea recurentei de judecare a cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul mandatarului intimaților pârâți.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului de față, cu înlăturarea motivelor invocate, privind netemeinicia deciziei atacate, arătând, în primul rând, că primul motiv vizând dispozițiile art. 304 pct. 8 cu privire la faptul că instanțele au schimbat înțelesul lămurit al actului juridic dedus judecății, este vădit neîntemeiat, întrucât obiectul cererii introductive consta în obligarea pârâtei E-- Gaz de a reface instalația de gaz, ceea ce este clar, recurenta fiind cea care schimbă înțelesul actului juridic dedus judecății. Cu privire la cel de-al doilea motiv, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, privitor la stabilirea prejudiciului creat, se arată că din opinia pârâților acest prejudiciu nu există, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a solicitat o expertiză în acest sens, afirmând faptul că nu sunt proprietari ai fondului imobiliar, astfel că nu există determinarea cantitativă a acestui prejudiciu.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de mandatarul intimaților pârâți, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1205/2008 a Judecătoriei Sibius -a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta G în contradictoriu cu pârâții, și pârâta SC E-- GAZ ROMANIA SA, a fost obligată reclamanta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâții și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta G și pârâții și sunt proprietari ai imobilului situat în Sibiu,-, parter, conform contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii 112/1995, înscrise în CF 47234 nr. top 3590/2/1/1/1/3 și nr. top 3590/2/1/1/2/3 pentru proprietatea reclamantei și sub nr. 41896 nr. top 3590/2/1/1/1/1 și nr. top 3590/2/1/1/2/1 pentru proprietatea pârâților și.
La parterul imobilului de la adresa mai sus indicată se află cele două spații locative a reclamantei și pârâților și.
Pe lângă proprietatea exclusivă, fiecare proprietar are în proprietate comună, indiviză, spațiile cu destinația: baie, bucătărie, hol.
Până în luna martie 2007 pentru întreg imobilul aparținând părților din litigiu, exista un singur contract pentru furnizarea gazelor, încheiat pe numele pârâților și.
Pârâții și au formulat o cerere de separare a consumului de gaz pentru apartamentul pe care îl dețin în proprietate aprobată de pârâta SC E-- GAZ ROMANIA SA.
Din procesul verbal încheiat în 12.02.2008, cu ocazia efectuării cercetării locale, fiind analizat aspectul exterior al amplasării instalației de gaze, s-a constatat că cele două contoare de gaze sunt amplasate în subsolul imobilului, iar țeava de distribuție nu afectează proprietatea comună. De asemenea, s-a mai constatat că în bucătăria comună există două aragaze, unul aparținând familiei, alimentat de la instalația nouă de gaz și cel de-al doilea folosit de reclamantă și alimentat de la vechea instalație de gaz metan.
Chiar dacă existența stării de coproprietate impune cu precădere acordul de voință și al reclamantei, privind separarea consumului de gaze, instanța constată că acesta a fost dat așa cum rezultă din adresa din 2 octombrie 2007 cu nr. 3211 emisă de SC E-- GAZ ROMANIA SA prin care i s-a adus la cunoștință reclamantei care sunt actele necesare în vederea efectuării proiectului instalației de utilizare a gazului metan (fila 48 dosar fond), ca răspuns la solicitarea acesteia.
În atare situație, instanța de fond a considerat că refuzul reclamantei de a consimți la separarea consumului de gaze apare implicit, fiind un abuz de drept din partea acesteia, așa încât pârâții în mod corect au formulat cererea de separare.
Consideră că în speță nu s-a dovedit vinovăția pârâților sau existența vreunui prejudiciu în patrimoniul reclamantei (dimpotrivă, aceasta are instalație separată de furnizare a gazelor naturale cu contor separat), instanța a constatat că nu se poate atrage răspunderea civilă prevăzută de art. 998 Cod civil, motiv pentru care a dispus respingerea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 204/2008 Tribunalul Sibiua respins apelul declarat de reclamanta G în contradictoriu cu intimații pârâți și și SC E-- GAZ DISTRIBUȚIE SA Regiunea Sud - Sucursala Sibiu, ca nefondat.
S-a luat act de faptul că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Apelanta reclamanta G este proprietara apartamentului situat în Sibiu,- parter, înscris în CF 47234 Sibiu nr. top 3590/2/1/1/1/3 și nr. top 3590/2/1/1/2/3, iar intimații pârâți și sunt proprietarii apartamentului nr. 2 de la parterul imobilului înscris în CF 41896 nr. top 3590/2/1/1/1/1 și nr. top 3590/2/1/1/2/1.
Bunurile au fost dobândite de la Statul Român, actele de vânzare-cumpărare fiind încheiate în baza Legii 112/1995 în considerarea calității de chiriași, astfel că în conformitate cu prevederile acesteia, cumpărătorii au dobândit spațiile înscrise în contractele de închiriere, pe lângă proprietatea exclusivă, fiecare proprietar dobândind în proprietate comună, indiviză, spațiile cu destinația: baie, bucătărie, hol.
Cu în mod corect a reținut prima instanță, până în luna martie 2007 pentru întreg imobilul aparținând părților din litigiu exista un singur contract pentru furnizarea gazelor, încheiat pe numele pârâților și.
De la această dată, pârâții și au formulat cerere de separare a consumului de gaz pentru apartamentul pe care îl dețin în proprietate, aprobată de pârâta SC E-- GAZ ROMANIA SA.
Deși reclamanta arată că prin separarea de consum este prejudiciată întrucât nu mai poate folosi individual instalația de gaz metan fiind condiționată de acordul pârâților, susținerile sale nu au fost dovedite întrucât din actele dosarului, coroborate cu constatările din cercetarea la fața locului, a rezultat că în subsolul imobilului sunt amplasate două contoare de gaze, iar țeava de distribuție nu afectează proprietatea comună.
Mai mult, în bucătăria comună există două aragaze, unui alimentat de la instalația nouă de gaz, cel al reclamantei fiind alimentat de la instalația inițială și contorizat separat.
Reclamanta poate să reglementeze situația determinată de separarea de gaze potrivit adresei nr. 3211/2 octombrie 2007 emisă de SC E-- GAZ ROMANIA SA prin care i s-a adus la cunoștință care sunt actele necesare în vederea efectuării proiectului instalației de utilizare a gazului metan.
Față de aceste considerente, se reține că nu s-a putut determina o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către pârâți, care să atragă răspunderea acestora prin obligarea la repararea prejudiciului creat, astfel că în mod legal prima instanță a respins acțiunea civilă formulată.
În temeiul art. 295 Cod procedură civilă, s-a dispus respingerea apelului ca nefondat, luându-se act în temeiul art. 274 Cod procedură civilă că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta G, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă se arată, în esență, că greșit a reținut instanța că a pretins că este prejudiciată prin faptul că cele două conduce de gaz trec pe cotele indivize de proprietate, deși a investit instanța să se pronunțe în ce privește prejudiciul creat prin faptul că, din conducta de gaz au fost scoase arzătoarele și montate în cadrul noii conducte de gaz instalate exclusiv pentru pârâții.
În expunerea criticilor întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se arată că hotărârea este lipsită de temei legal întrucât instanța nu a motivat de ce nu există prejudiciu, ci a afirmat că nu există.
Recurenta susține că prejudiciul există prin scoaterea arzătoarelor situate în baza și holul aflat în indiviziune și trecerea în noua instalație și prin faptul că este obligată la plata parțială a consumului de gaz ce este facturat pârâților.
De asemenea și cupla pârâților este dovedită și raportul de cauzalitate.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
E de precizat că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă întrucât nu a fost dedus judecății nici un act juridic în sensul denegotium juris,iar instanța să-i fi schimbat natură ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Motivarea existenței prejudiciului reținută greșit de către instanță nu constituie act juridic în sensul art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
De altfel, această critică a constituit și primul motiv de apel, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, întrucât instanța a reținut greșit situația de fapt și nu a motivat soluția față de obiectul cauzei.
Chiar dacă, așa cum se pretinde pe calea recursului, statuările de fapt ale instanțelor de fond sunt greșite, eventualele erori sub acest aspect nu se constituie caz de recurs după abrogarea pct. 11 al art. 304 Cod procedură civilă prin OUG nr. 138/2000.
Nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu pot fi primite.
Potrivit art. 998-999 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Deci, condițiile generale de răspundere civilă delictuală, ce se cer a fi întrunite cumulativ, sunt: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Ori în speță, corect s-a reținut că nu se poate atrage răspunderea civilă delictuală a pârâților față de lipsa vreunei fapte ilicite săvârșită cu vinovăție de către aceștia, nefiind întrunite cerințele art. 998 Cod civil.
Prin urmare, nici critica referitoare la lipsa de temei legal nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât instanța de apel a arătat pe larg care sunt argumentele care susțin lipsa răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 308 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimații și justificate cu înscrisuri la dosar, respectiv onorariu apărător conform chitanței nr. 00013/13.11.2008.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de către intimata SC E-- GAZ ROMANIA SA va fi respinsă întrucât la dosar nu s-a depus nici un înscris care să facă dovada acestor cheltuieli.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G împotriva Deciziei Civile nr. 204/23 iunie 2008 a Tribunalului Sibiu pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimaților și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimata SC E-- Gaz România SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/21.11.2008
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
