Obligație de a face. Decizia 1232/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 1232

Ședința publică de la 03 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Oana Ghiță

JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț

JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan

Grefier - -

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 139/A din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți și, ambii reprezentați de avocat, lipsind intimații pârâți, -

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;

Apărătorul recurenților reclamanți depune originalul taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.

Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.

Avocat, pentru recurenții reclamanți, arată că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, decizia recurată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.

Susține că nu s-a înțeles de instanțele anterioare că nu este vorba de o încălcare a dreptului de proprietate a reclamanților, ci numai de o greșeală de natură tehnică la măsurători, promovându-se o acțiune în obligația de a face și anume de a-i obliga pe pârâți să refacă schița în porțiunea în care se suprapune planimetric peste bunul imobil al reclamanților.

Astfel că, instanța de fond, în mod greșit, a calificat acțiunea ca o acțiune în obligarea pârâților de a rectifica înscrierile din cartea funciară.

Arată că la instanța de apel s-a solicitat de către reclamanți să se constate că situația de fapt dedusă judecății se circumscrie dispozițiilor art. 36 pct. 4 din legea 7/1996, potrivit cărora hotărârea judecătorească anterioară ar fi trebuit să facă dovada că înscrierea din careta funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, în astfel de situații, acțiunea de rectificare are caracter principal, în cadrul căreia instanța poate constata neconcordanța dintre documentația cadastrală și situația reală din teren, nemaifiind necesară existența unei hotărâri judecătorești anterioare.

În acest sens, s-a solicitat, atât la fond cât și în apel, proba cu expertiză pentru constatarea situație de fapt, însă cererea a fost respinsă.

În raport de cele susținute, avocat, pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Dr. Tr.

CURTEA

Asuprea recursului civil de față;

Prin acțiunea adresata Judecătoriei Drobeta Tr. S la data de 18.07.2008 și înregistrata sub nr-, reclamanții si au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărâre judecătoreasca aceștia să fie obligați să refacă pe cheltuiala lor documentația cadastrală a bunului lor imobil situat în- înscris în CF 2401, pentru porțiunea care se suprapune peste poziția planimetrică a bunului lor imobil situat în-, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamanții arătat că sunt proprietarii bunului imobil teren și construcții situat în-, iar când au solicitat intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară le-a fost respinsă cererea, pe motiv că poziția planimetrică a imobilului proprietatea pârâților din str. - se suprapune peste poziția planimetrică a imobilului lor pe suprafața de 2,75 mp; că, această situație se datorează măsurătorilor eronate făcute de persoana autorizată în iunie 2003, care a motivat că la data efectuării lucrărilor amplasamentul era ocupat de o serie de materiale și acesta a trebuit să facă unele măsurători prin aproximare.

Reclamanții au mai arătat că i-au convocat pe pârâți în vederea rezolvării neînțelegerilor pe cale amiabilă a litigiului, însaă pârâții nu s-au prezentat, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.

In drept, au invocat dispozițiile art.27 lit.c din Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale și art. 998 Cod civil.

La primul termen de judecată, reclamanții si-au precizat acțiunea în sensul că o cheamă în judecată pe -, în locul lui, iar în ceea ce privește obligarea pârâților la refacerea documentației cadastrale si efectuarea mențiunilor în cartea funciară, au solicitat stabilirea unui termen de maximum 30 de zile de la pronunțarea hotărârii.

Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr.5770 din 5.12.2008 a respins acțiunea formulată de reclamanții si, în contradictoriu cu pârâții - și .

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rectificarea cărții funciare a pârâților se poate face numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care se stabilește dreptul de proprietate al părților, litigiu în cadrul căruia se analizează și se compară titlurile de proprietate ale părților, stabilindu-se dacă există sau nu o suprapunere de suprafețe și care drept de proprietate se încalcă și a mai menționat că reclamanții nu au făcut această dovadă.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului aceștia au arătat că instanța de fond nu a pus în discuția părților motivul pentru care a respins acțiunea, și anume lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și nici calificarea acțiunii ca o acțiune în rectificare.

Au mai arătat că sunt proprietari posesori ai suprafeței de 2,75 mp și că nu au posibilitatea de a porni o acțiune în revendicare împotriva pârâților care apar ca proprietari tabulari în urma unei erori de natură tehnică, a unor măsurători greșite.

Prin decizia civilă nr.139/A din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de reclamanții, și, intimați fiind pârâții și - -.

În motivarea deciziei s-a reținut că rectificarea cărții funciare a pârâților se poate face numai în baza unei hotărâri judecătorești prin care se stabilește dreptul de proprietate al părților, litigiu în care se analizează și se compară titlurile de proprietate ale părților, stabilindu-se dacă există sau nu o suprapunere de suprafețe și al căror drept de proprietate se încalcă, hotărâre judecătorească ce nu există în cauză.

S-a apreciat că nu era obligatoriu ca instanța de fond să pună în discuția părților motivul pentru care a respins acțiunea, acesta nereprezentând o excepție, iar prin soluția pronunțată nu s-a impus părților să pornească o acțiune în revendicare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții și, criticând-o ca nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanțele au făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, nu au manifestat rol activ, cu consecința nesoluționării cauzei pe fond.

S-a mai invocat că în mod greșit s-a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 35 alin. 1 și 4 din Legea nr.7/1996, respectiv a faptului că nu au prezentat o hotărâre definitivă și irevocabilă, o astfel de hotărâre nefiind necesară, întrucât se solicita rectificarea documentației cadastrale care nu corespunde realității.

S-a invocat în același timp, că în mod nelegal instanța de fond nu a pus în discuția părților o eventuală recalificare a acțiunii, raportată la dispozițiile art. 35 din Legea nr.7/1996, constatarea neconcordanțelor putând fi făcută și de instanță în baza art. 36.

Recursul este fondat.

Se constată că reclamanții au arătat că înscrierea dreptului pârâților în cartea funciară nu este și nu a fost niciodată în concordanță cu situația imobilului de la data efectuării înscrierii și până în prezent, situație datorată unor erori de natură tehnică ( măsurători greșite, documentații tehnice care stabilesc un amplasament eronat ), care au condus la suprapunerea peste terenul lor a unei suprafețe de 2,75.

În situația dată și în condițiile în care reclamanții sunt și posesori ai bunului și drept consecință se află în imposibilitatea de a obține o hotărâre anterioară constatatoare a situației prevăzută de art. 36 pct. 4 din Legea nr.7/1996 pe calea acțiunii în revendicare, rezultă cu evidență că singurul mijloc de apărare a dreptului lor este cererea în rectificare a cărții funciare, calificare juridică corectă a cererii de chemare în judecată, conform art. 84 Cod pr. civilă.

Dispozițiile art. 36 pct. 4 din Legea nr.7/1996, subsumează toate cazurile neprevăzute de lege în care neconcordanța dintre realitatea juridică imobiliară este susceptibilă prin rectificare, acțiunea în rectificare fiind una în realizare de drepturi.

Având în vedere aceste considerente, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia, a se admite apelul, desființată sentința și a se trimite cauza spre rejudecare, pentru stabilirea stării de fapt, respectiv a amplasamentului corect al suprafețelor de teren ale părților, prin efectuarea de expertize care să țină seama de evidențele Oficiului de cadastru și Geodezie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 139/A din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și -.

Modifică decizia, în sensul că admite apelul.

Desființează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Dr. Tr.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.Judec.-

Tehn./4 ex.

18.11.2009

Jud.apel

Președinte:Oana Ghiță
Judecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1232/2009. Curtea de Apel Craiova