Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1231/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1231
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 537 din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimații pârâți moștenitori, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează nemotivarea recursului și cererea formulată de intimatul pârât moștenitor prin care solicită acordarea unui termen pentru a i se comunica motivele de recurs și a pregăti apărarea, după care;
Recurentul reclamant depune taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei consemnată prin chitanța nr. 560-306-0043 din 02.11.2009 și timbru judiciar de 1.5 lei și formulează cerere de suspendare a recursului întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Instanța respinge cererea de suspendare, în cauză nefăcându-se dovada începerii urmării penale pentru o infracțiune care ar avea legătură cu prezenta cauză.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de intimatul pârât moștenitor și invocă, din oficiu, excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 303 și art. 306 Cod procedură civilă, punând-o în discuția părților.
Recurentul reclamant lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție.
Intimatul pârât, de asemenea, lasă la aprecierea instanței față de excepția pusă în discuție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 18 februarie 2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca instanța să dispună ieșirea din indiviziune a părților.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că sa, i-a lăsat prin testamentul autentificat sub nr. 9177/1974, întreaga sa avere mobilă și imobilă, instituindu-l legatar universal, avere care se compune din teren loc de casă în suprafață de 593 mp, pe care se află construită o casă din cărămidă, acoperită cu tablă, având 3 camere, bucătărie, baie, pivniță, pod și separat o cameră.
A mai arătat că la data de 20 august 1958, a vândut 140 mp în indiviziune cu restul proprietății sale, cumpărătorilor și, care au ca moștenitoare pe fiicele pârâte și, iar la 28 martie 1974, a vândut pârâtului un teren în suprafață de 200 mp în indiviziune cu restul proprietății vânzătoarei și o casă din cărămidă, acoperită cu tablă, cu o cameră și sală.
Prin sentința civilă nr. 10459 din 24 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 5300/2005, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților, și, pentru ieșirea din indiviziune.
S-a dispus ieșirea din indiviziune dintre părți în varianta propusă în răspunsul la obiecțiunile din raportul de expertiză întocmit de expert, suprafețele fiind identificate potrivit schiței anexă la raportul de expertiză (fila 63 dosar), care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel:
Reclamantul va deține suprafața de 593 mp cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: N - str. - - 31,96 ml; E - 15,51 ml; S - 26,89 ml și V - str. - 10,23 ml;
Pârâtele și vor deține suprafața de 140 mp (care face parte din cei 250 mp posedați de ), cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: N - str. - - 9,67 ml; E - 34,77 ml; S - 7,35 ml; V - și 38,62 ml.
Pârâtul va deține suprafața de 200 mp, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: N - 26,89 ml; E - 3,80 ml; S - 34,01 ml; V - str. - 4,00 ml.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 229,99 RON și pârâtele și la plata către reclamant a sumei de 229,99 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este moștenitor testamentar al autoarei, care a avut drept de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 918,42 mp, prin efectul ordonanței de adjudecare transcrisă la nr. 8241/1922, aceasta înstrăinând în timpul vieții suprafața de 140 mp. teren cu regim precizat de indiviziune, autorilor pârâtelor și, prin contractul de vânzare cumpărare din 20 august 1954.
S-a constatat că autorii pârâtei au prezentat dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafață de 140 mp. cu regim de indiviziune, precum și asupra terenului în suprafață de 91 mp aflat în indiviziune cu G ( suprafață rectificată prin actul adițional din 14 februarie 1935 ), prima instanță apreciind ca fiind îndeplinite cerințele art. 728 Cod civil, situație în care a dispus ieșirea din indiviziune, conform raportului de expertiză, astfel cum a fost completat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel apelantul reclamant.
În motivele apelului declarat, apelantul reclamant arată că variantele de lotizare și atribuire fizică, astfel cum au fost realizate de expertul judiciar, prezintă erori de calcul, neobservate în fața primei instanțe.
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești a declarat apel și apelantul pârât, criticând, de asemenea, erorile din raportul de expertiză întocmit de expert, precizând că acestea nu au fost observate cu ocazia judecării în primă instanță ci ulterior, cu ocazia întocmirii documentației topo-cadastrale pentru înscrierea imobilului în cartea funciară.
Un al doilea motiv de apel, privește greșita stabilire a obligației de plată a cheltuielilor de judecată, de către prima instanță.
Împotriva sentinței a declarat apel și apelanta, arătând că prima instanță a apreciat în mod greșit asupra calității sale de simplu posesor, în condițiile în care, atât apelanta, cât și intimata s-au comportat ca adevărate proprietare, în considerarea unor acte juridice valabil încheiate, iar posesia lor prezintă un caracter continuu, util și netulburat și este exercitată sub titlu de proprietar.
Invocând existența dreptului de proprietate în limita suprafeței de 340 mp, apelanta a arătat că, în mod greșit, prima instanță a atribuit numai suprafața de 250 mp.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 101 din 03.03.2008, a admis apelul declarat de apelanta, decedată și continuată de către moștenitorul, împotriva sentinței civile nr. 10459 din 24 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 5300/2005, în contradictoriu cu intimații - apelanți și, precum și cu intimata, decedată și continuată față de moștenitoarea.
S-au respins apelurile declarate de apelanții și, împotriva aceleiași sentințe civile, ca fiind nefondate.
A fost schimbată în tot sentința civilă atacată, în sensul că s-a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin testamentul autentificat sub nr. 9177/1974, de către notariatul de Stat Județean D ( fila 5 dosar fond ) autoarea a desemnat, în calitate de moștenitor universal, pe reclamantul.
În cuprinsul testamentului s-au menționat bunurile imobile aflate în patrimoniul testatoarei fiind indicate, printre altele suprafața de teren de 593 mp situată în C,- ( fost ), precum și casa de locuit amplasată pe această suprafață de teren. Urmare a decesului autoarei în data de 14 decembrie1975 a fost emis certificatul de moștenitor nr. S 179/1976 din 29 martie 1976 ( fila 19 ), de către Notariatul de Stat Județean D, fiind constatată compunerea masei partajabile ( printre altele fiind menționat terenul loc de casă de 593 mp situat în C,- fostă ), precum și calitatea de moștenitor testamentar - legatar universal a apelantului reclamant.
În analiza întinderii dreptului de proprietate al apelantului reclamant, instanța a constatat că, în urma diminuării suprafeței de teren dobândite de către autoare, respectiv cea de 918,42 mp ce a făcut obiectul actului de adjudecare, cu suprafețele de 200 mp și respectiv de 140 mp înstrăinate de către autoarea în timpul vieții, a rezultat o suprafață de 578,42 mp și nu 593 mp cum este înscris în cuprinsul testamentului autentificat și respectiv a certificatului de moștenitor.
Aceste două acte juridice prezentând un caracter declarativ, instanța a constatat că în privința întinderii suprafeței de teren, ambele prezintă forță probantă până la proba contrară ( în raport de reglementările art. 1173 cod civil și art. 13 și 23 din. 40/1953 privind procedura succesorală notarială - în condițiile în care părțile din prezentul dosar, cu excepția apelantului reclamant, prezintă calitatea de terți față de succesiunea autoarei ).
În acest sens s-a constatat că apelantul reclamant, în exercițiul drepturilor succesorale ale legatarului universal, a dobândit suprafața de 578,42 mp și nu suprafața de 593 mp, aceasta în condițiile în care dispozițiile art. 888 Cod civil, conferă legatarului universal vocația la întreaga succesiune a autorului, astfel cum se prezintă patrimoniul autorului, la data deschiderii succesiunii.
În ceea ce privește apelul declarat de către apelantul pârât, instanța a constatat că, în susținerea criticilor privind raportul de expertiză întocmit de expert judiciar, apelantul a arătat că au fost greșit stabilite dimensiunile suprafeței de teren de 200 mp, față de care justifică existența dreptului de proprietate; s-a menționat și faptul că, aceste erori au făcut imposibilă întocmirea documentației topo-cadastrale privind intabularea dreptului de proprietate în evidențele de carte funciară.
și dimensiunile pe laturi ale suprafeței de 200 mp atribuită apelantului pârât, apar menționate în concluziile raportului de expertiză judiciară aflate la fila 62 din dosarul de fond.
Față de raportul de expertiză judiciară întocmit în apel, de către expert judiciar s-a constatat existența unor inadvertențe ( punctul 1c. din concluziile raportului de expertiză - fila 213 dosar apel; schița plan - anexa nr. 4 la raportul de expertiză, fila 217 dosar apel ), în ceea ce privește dimensiunile suprafeței efectiv folosite de către apelantul pârât.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, instanța a constatat că sarcina plății cheltuielilor de judecată, astfel cum a fost stabilită de către instanța de fond, a prezentat ca și criteriu calitatea comună părților, de copărtași ai bunului imobil supus partajului ( calitate asumată de către pârâtul ) precum și aplicarea dispozițiilor art. 276.pr.civ. constatându-se că, în cuprinsul dosarului de fond, au fost depuse dovezi privind plata taxei judiciare de timbru, timbru judiciar, plata onorariilor de expert judiciar precum și plata cheltuielilor de realizare a citării prin publicitate, suportate în întregime de către reclamantul, iar cuantumul acestor cheltuieli a fost de 6.898.400 lei ROL ( 689.84 lei RON ), astfel încât instanța a reținut corect obligația de plată pentru fiecare dintre părți în raport de bunurile efectiv lotizate și atribuite.
În ceea ce privește apelul declarat de către apelanta pârâtă, instanța a apreciat că este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. S 1602/1972 din 26 februarie 1973, la decesul autoarei, masa bunurilor succesorale era compusă din suprafața de 300 mp situată în C,- ( fostă str. - ), dobândită prin actul de donație autentificat sub nr. 3472/1930 ( în cotă de ) prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3473/1930 ( în cotă de ), precum și prin actul autentificat sub nr. 3539/1954; a fost făcută mențiunea existenței regimului de comunitate de bunuri.
A fost constatată calitatea de moștenitori legali, acceptanți ai succesiunii, în ceea ce-i privește pe numitul - soț supraviețuitor, pe apelanta pârâtă precum și pe pârâta - descendente de gradul I în linie directă.
Prin actul de donație autentificat sub nr. 3472/1930 ( fila 68 dosar fond ) donatoarea -. a transmis dreptul de proprietate donatarilor -. și G -., un teren loc de casă situat în C,-, cu dimensiunile de 7 metri lățime și 13 lungime ( în total 91 mp ), învecinat la și cu proprietatea.
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3473 din 30 august 1930 ( fila 78 dosar fond ), numitul G -. a înstrăinat numitului partea indiviză ( cotă de ) din suprafața de teren intravilan dobândită prin efectul actului de donație mai sus menționat ( fiind precizată lungimea de 13 metri și lățimea de 7 metri a suprafeței de teren înstrăinate )
Prin procesul verbal nr. 376 din 14 februarie 1935, întocmit de Tribunalul Dolj secția a III a, a fost autentificat actul adițional la contractul de donație, fiind modificată întinderea obiectului acestuia ( dimensiuni reprezentând lățime 10 metri lineari și lungime 20 metri lineari - deci în total 200 mp ) făcându-se mențiunea că aceste dimensiuni au rezultat în urma măsurătorilor realizate.
Ca atare, s-a apreciat că, în speță, dreptul de proprietate este justificat în ceea ce privește suprafața de 140 mp, precum și în ceea ce privește cota de 1/1 din suprafața donată numiților -. ( în urma căsătoriei - ) și G -. ( contractul de vânzare cumpărare cu nr. de autentificare 3473/1930 mai sus menționat).
Ca urmare a modificării obiectului contractului de donație, prin efectul actului adițional din 1935, beneficiarul -. a prezentat dreptul de proprietate pe cote părți determinate procentual ( conform voinței donatoarei ) pentru suprafața de 200 mp, astfel cum este determinată prin actul adițional, în acest sens, constatându-se că actul adițional reprezintă o operațiune juridică de modificare a obiectului derivat al raportului juridic cu titlu gratuit - liberalitate, iar din punct de vedere al condițiilor obligatorii de formă reglementate pentru contractul de donație, s-a constatat că atât donatoarea cât și donatorii au fost prezenți la întocmirea actului adițional, consimțind la modificarea efectelor donației, iar înscrisul prezenta forma autentică instituită "ad validitatem".
În ceea ce privește diferența de cotă de din această suprafață de teren, o parte din aceasta, în limita suprafeței de 45,5 mp ( cota de aplicată obiectului inițial al donației ) apare a fi înstrăinată de către G -. autorului ( contract de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3473/1930 ), iar diferența până la 100 mp ( rezultată în urma aplicării cotei de ce face obiectul actului de donație, asupra obiectului derivat modificat prin actul adițional ), în lipsa unor înscrisuri cu efect translativ de proprietate, a rămas în patrimoniul lui G -..
Ca atare, apelanta, precum și moștenitoarea pârâtei justifică existența dreptului de proprietate în limita suprafeței de 285,5 mp ( rezultată din însumarea terenului în suprafața de 140 mp - contract de vânzare cumpărare 539/1954, a suprafeței de 45,5 mp - contract de vânzare cumpărare nr. 3473/1930 și respectiv a suprafeței de 100 mp al cărei regim juridic apare determinat prin actul de donație și actul adițional la acesta ).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul pârât, criticând-o pentru următoarele motive:
Decizia pronunțată de instanța de apel vine în contradicție cu principiul de drept, evidențiat de art. 728 Cod civil, care precizează că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în stare de indiviziune.
Deși în actele depuse de părți există o anumită stare de individualizare, tot la fel de adevărat este că în fiecare document este menționată și starea de indiviziune.
Ieșirea din indiviziune este necesară și datorită faptului că dimensiunile din acte ale terenurilor nu corespund cu cele din realitate, iar însumarea suprafețelor din actele separate nu concordă cu suprafața totală din ordonanța de adjudecare.
Cu toate că instanța de apel a reanalizat actele lui, nu a dus până la capăt raționamentul, în sensul de a dispune ieșirea din indiviziune în condițiile constatate.
Deși s-a constatat că susținerile sale privind inadvertențele din raportul de expertiză întocmit de expert, sunt fondate, nu s-a pronunțat o hotărâre care să înlăture aceste inadvertențe.
Deși este adevărat că părțile stăpânesc în mod exclusiv suprafețe determinate din imobil, există totuși și o stare de indiviziune pentru anumite suprafețe și nepotriviri între starea rezultată din acte și starea de fapt rezultată din măsurători.
Prin decizia civilă nr.762 din 29.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, a fost admis recursul, casată decizia Tribunalului Dolj și trimisă cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune, în contradictoriu cu pârâții, și, asupra imobilului situat în- din Pârâții, deși au susținut fiecare altă modalitate de ieșire din indiviziune, au fost de acord cu necesitatea pronunțării unei hotărâri prin care să se dispună ieșirea din indiviziune.
Prin urmare, toate părțile din proces au considerat că există stare de indiviziune cu privire la imobilul pe care îl dețin sau, cel puțin, neconcordanțe între dimensiunile din actele pe care le dețin și măsurătorile reale.
Deși a admis apelul formulat de către apelanta și continuată de, instanța de apel a schimbat în totalitate sentința atacată și a respins acțiunea formulată, cu toate că acest apelant a solicitat ieșirea din indiviziune, dar în alte condiții decât se pronunțase instanța de fond.
Intimatul reclamant,deși nu a declarat recurs, a opinat că între părți există încă o stare de indiviziune și că soluția instanței de apel este greșită, afirmând că ar fi necesară efectuarea unei noi expertize tehnice care să lămurească pe deplin situația de fapt.
Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, Curtea a constatat că instanța de apel, pe de o parte, nu a lămurit pe deplin situația de fapt, cu privire la starea de indiviziune, trebuind să ordone chiar efectuarea unei noi expertize tehnice având în vedere contradicțiile și criticile formulate cu privire la expertizele deja efectuate în cauză, iar pe de altă parte, nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, respectiv pe cererea de ieșire din indiviziune, mai ales că toate părțile implicate au fost de acord că există o stare de indiviziune.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- la Tribunalul Dolj.
Prin decizia civilă nr.537 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au admis apelurile formulate de reclamantul, pârâtul și de pârâta - decedată și continuat de moștenitorul acesteia, împotriva sentinței civile nr. 10459 din 24 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 5300/2005, ca urmare a casării deciziei civile nr. 101 din 03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
A fost schimbată sentința, în sensul că s-a dispus ieșirea din indiviziune în varianta Iar aportul de expertiză întocmit în apel d e exp. și a schiței anexă la raportul nr. 1, ce face parte integrantă din prezenta decizie, astfel:
Reclamantului, i s-a atribuit în lot terenul de 541 mp. definit pe conturul punctelor 1-2-3-4-5-12-11-18-17-1
Pârâtului, i s-a atribuit terenul de 200 mp. definit pe conturul punctelor 17-18-13-14-15-16-17.
și li s-a atribuit terenul de 296 mp. definit pe planul de situație pe conturul punctelor 5-6-7-8-9-10-18-11-12-5.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
S-a reținut că, prin decizia de casare s-a dat îndrumarea privind necesitatea efectuării unei expertize de specialitate, pentru a se lămuri situația terenului în litigiu, avându-se în vedere contradicțiile și criticile formulate cu privire la expertizele deja efectuate în cauză.
Conformându-se dispozițiilor art. 315 Cod pr. civilă, tribunalul a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize fiind desemnat expertul tehnic ing. care a întocmit mai multe variante de lotizare.
Instanța de apel a constatat că, potrivit testamentului autentificat sub nr.9177/6.11.1975, a lăsat testament reclamantului întreaga sa avere mobilă și imobilă. Imobilele s-au compus din imobil situat în C, str. - nr.39, compus din teren loc de casă, de 593 pe care se află construită o casă din cărămidă acoperită cu tablă, cu trei camere, bucătărie, baie, pivniță și pod, plus cameră. Singurul moștenitor al defunctei, decedată la data de 14 decembrie 1975 rămas reclamantul, în calitate de nepot de frate și moștenitor testamentar, potrivit certificatului de moștenitor nr. S 179/29.03.1976.
La rândul său, a dobândit imobilul prin moștenire testamentară de la defunctul său soț, decedat în anul 1951, în baza testamentului transcris sub nr.445/11 mai 1951 de Tribunalul Dolj, Secția a III- Civilă, care stăpânea imobilul prin actul autentificat sub nr.2211/29.04.1925, transcris sub nr. 4283/30.04.1925 de Tribunalul Dolj, Secția a III-a.
Că, prin actul de vânzare -cumpărare din 20 august 1954, a vândut lui și, în prezent decedați și având ca moștenitori pe pârâtele și, suprafața de 140. teren aflat în indiviziune cu restul proprietății vânzătoarei.
S-a reținut de asemenea că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3473/1930 s-a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 45,5 și prin actul de dobândire și actul adițional la acesta au fost dobândiți 100 mp. în total fiind vorba de o suprafață de 285,5, pentru care se justifică existența dreptului de proprietate.
S-a mai reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2969/1974 a vândut pârâtului suprafața de 200 teren, în indiviziune cu restul proprietății vânzătoarei.
Că, pornind de la actele de proprietate prezentate de părți și care fac dovada stării de indiviziune, expertul desemnat a efectuat măsurători de specialitate în raport de situația faptică a terenurilor, constatând că părțile, și dețin în fapt suprafețe mai mici decât cele din actele de proprietate.
Instanța a mai reținut că, o asemenea lipsă terenului nu trebuie suportată de ceilalți proprietari, această împrejurare datorându-se mijloacelor precare de măsurare utilizate de-a lungul timpului cu ocazia vânzărilor succesive, astfel că ieșirea din indiviziune și atribuirea terenurilor în materialitatea lor se va face în funcție de aceste minusuri de teren.
În acest sens, tribunalul apreciat că varianta I de lotizare este cea concludentă și care realizează o ieșire efectivă din starea de indiviziune, cu asigurarea pe cât se poate fiecărei părți respectării dreptului de proprietate și a unor suprafețe cât mai apropiate ca dimensiune în raport de actele de proprietate și cele care exista în mod faptic.
Totodată, instanța a motivat că, eventualele litigii în legătură cu necesitatea instituirii vreunei servituți de trecere nu constituie împrejurări de care să se țină seama cu ocazia soluționării prezentului litigiu, ci sunt aspecte ce exced cadrului procesual, motiv pentru care varianta III-a solicitată de către apelantul nu a fost omologată, prin această variantă creând-se o disproporție evidentă între părți care nu ar suporta proporțional neregularitățile de măsurare terenului.
În consecință, în baza art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul a admis apelurile, a schimbat sentința, în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune în varianta Iar aportul de expertiză întocmit în apel d e exp. și a schiței anexă la raportul nr. 1 ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate, fără ca recursul să fie motivat în fapt și în drept.
Recursul este nul.
În conformitate cu dispozițiile art. 303 Cod pr. civilă, recursul se motivează prin cererea de recurs, sau înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod pr. civilă.
Potrivit art. 306 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin.2 din același articol, care se referă la motive de ordine publică.
În speță, recursul nu a fost motivat prin cererea de recurs și nici printr-o cerere ulterioară, înăuntrul termenului de recurs.
Deși, în finalul cererii prin care s-a declarat recursul, recurentul a făcut mențiunea că urmează să depună motivele de recurs printr-o cerere separată înăuntrul termenului de recurs, motivarea în fapt și în drept a recursului nu a mai fost făcută ulterior.
Susținerea făcută de recurent în cuprinsul aceleiași cereri de declarare a recursului, referitoare la faptul că nu au fost verificate cu atenție probele de la dosar, nu poate fi luată în considerare ca o motivare a recursului de față, întrucât nu se invocă motive de nelegalitate ce ar putea fi examinate de instanța de recurs.
În cauză nu sunt incidente nici motive de ordine publică, pe care instanța are obligația să le examineze din oficiu, situație în care în raport de dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod pr. civilă, se va constata nul recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 537 din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimații pârâți moștenitori, .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
11.11.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
