Obligație de a face. Decizia 1432/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1432
Ședința publică de la 02 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 401 din 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, COMUNA - PRIN PRIMAR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, reprezentat de avocat și intimații reclamanți și, personal, lipsind intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, COMUNA - PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamanți și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată.
Intimații reclamanți și, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 29.11.2007, sub nr. de mai sus, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul u, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să elibereze drumul sătesc 2654, care delimitează proprietatea reclamanților pe latura de est, conform actelor de proprietate, și pe care pârâtul a edificat un garaj, ocupând aproximativ J din lungimea sa, să demoleze construcțiile ridicate pe acest drum sătesc de trecere și să-l readucă la starea inițială, precum și la plata unor daune de 100 lei RON pe zi de întârziere, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la aducerea acestui drum la starea inițială. De asemenea, a solicitat obligarea Consiliului Local, respectiv Comuna prin Primar să ia măsuri de asigurare a eliberării.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui imobil situat în comuna, care este delimitat pe latura de est de DS 2654. Pe latura de nord reclamanții nu au acces la imobil decât cu pasul, fiind mal abrupt, astfel că singura posibilitate de a intra în imobil cu mașina, calul și căruța, pentru a se face aprovizionarea pentru hrana animalelor, pentru a aduce combustibil pentru încălzirea imobilului, intervenția pompierilor, a, se poate face pe latura de est a imobilului, pe DS 2654.
Reclamanții au mai arătat că pârâtul uao cupat ulița sătească DS 2654 pe J din lungimea sa, construind un garaj pe aceasta, astfel că accesul la imobil cu mașina sau alte mijloace de transport, respectiv căruță, Salvare, Pompieri, este imposibilă.
De asemenea, reclamanții au arătat că au făcut numeroase demersuri la Primăria comunei (adresele nr. 5109/17.09.2007 și nr. 6289/2007), însă aceasta nu a luat nici o măsură pentru eliberarea drumului de acces.
Pârâtul uad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. A arătat că cele afirmate în acțiune sunt nereale deoarece reclamanții au avut și au în continuare cale de acces la imobilul lor, această cale de acces fiind lată de aproximativ 3.
A precizat pârâtul că ambele proprietăți ce delimitează drumul comunal, respectiv calea de acces către proprietatea reclamanților, îi aparțin, una prin vânzare-cumpărare și cealaltă prin moștenire de la mama sa, și nu a modificat în nici un fel lățimea acestui drum sătesc, neconstruind nimic pe suprafața acestuia, iar linia de hotar nu a fost modificată de peste 20 de ani.
La termenul din data de 04.03.2008, reclamanții au depus precizare la acțiune, în sensul că solicită obligarea pârâților Consiliul Local și Comuna prin primar ca, în baza legii administrației locale, să asigure libera circulație a DS 2654, de pe raza comunei, și să înlăture orice obstacol material sau construcție edificată pe acesta, pentru a le permite accesul către proprietatea lor pe latura de est.
De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului u la ridicarea oricăror construcții și culturi edificate pe latura de est a proprietății reclamanților și care le blochează accesul dinspre sud spre est, pe DS 2654.
Față de precizarea reclamanților, instanța a dispus conceptarea în cauză, în calitate de pârâți, a Consiliului Local și a Comunei prin Primar.
La termenul de judecată din data de 01.04.2008, instanța, în baza art. 137 alin. 2. a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
La termenul din data de 30.09.2008, pârâtul u, prin apărător, a invocat excepția lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 17009/11 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și,în contradictoriu cu pârâții u, Consiliul Local și Comuna prin Primar.
Pentru se pronunța astfel instanța făcut aplicarea art. 137 alin.1 civ.Cod Penal reținând incidența excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii.
Reclamanții au dobândit terenul în suprafață de 1928 mp situat în comuna, Jud. D, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.-.10.1994 iar în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. nr. 30718/27.10.1995, reclamanta a dobândit un teren în suprafață de 840 mp.
Potrivit expertizei efectuate în cauză imobilul reclamanților este amplasat pe-, iar calea de acces principală la acesta este strada - -, cale de acces pe care se poate circula cu orice mijloc de transport (având acces deci și Salvarea, Pompierii ori mașini de aprovizionare), iar DS 2654 este o alee de legătură între - - și - M, fiind folosită drept cale de acces pietonal.
Acest aspect reiese și din declarațiile martorilor audiați la propunerea pârâtului, care au arătat că accesul la gospodăria reclamanților se face din str. - -.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit prin declanșarea procesului civil și trebuie să fie legitim; născut și actual, respectiv să existe la momentul în care a fost formulată acțiunea dar și ulterior, pe tot parcursul soluționării cererii; să fie personal și direct.
În cauză, reclamanții nu justifică un interes personal în promovarea acțiunii, reclamanții putând folosi drept cale de acces str. - -.
Prin urmare, instanța va admite excepția lipsei de interes, respingând acțiunea pentru acest considerent.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 33 din Legea 50/1991 și faptul că pârâtul Consiliul Local a declanșat procedura prevăzută de această lege, adoptând hotărârea nr.30/28.11.2006, prin care dispus demolarea lucrărilor exercitate de pârât pe D 2654.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și,c are au arătat că sunt îndreptățiți să solicite instanței deblocarea căii de acces D 2654, întrucât blocarea acesteia de către pârât le afectează posibilitatea de liberă circulație.
În completarea motivelor de apel depusă la dosar la termenul din 25 martie 2009, apelanții arată că precizarea la acțiune depusă la dos ar este o cerere nouă,întemeiată pe dispoziții legale noi, ce se impunea a fi disjunsă de cererea principală, și trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Dolj - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
În ceea ce privește acțiunea principală, se arată că interesul trebuie să fie legitim, personal, născut și actual și că toate aceste condiții sunt îndeplinite; apelanții sunt direct interesați, că această cale de acces, ce face parte din domeniul public al comunei, să servească exclusiv acestui scop și nu unui interes privat.
Interesul apelanților în promovarea acțiunii nu este unul general, ci strict personal întrucât restricționarea accesului la drumul public îi afectează în mod direct, ei nemaiavând acces în spatele curții pentru descărcarea unor mașini direct la anexele aflate în acea zonă.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, arătând că apelanții au calea de acces principală pe strada - - și că D 2654 este o simplă alee de legătură între - - și - M, prin care de circula numai pietonal.
Prin decizia nr.401 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 17009 din 11.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, CONSILIUL LOCAL, COMUNA - PRIN PRIMAR.
S-a desființat sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a retinut faptul că terenul reclamanților are acces la două căi publice nu este cenzurabil de către instanța de judecată și nici posibilitatea accesului la un drum public principal nu conferă vreo legitimare unui alt subiect de drept de bloca accesul la cealaltă ieșire, prin simpla sa manifestare de voință. Nu are importanță care este strada principală, nici faptul că domiciliul reclamanților din actul de identitate este determinat de această stradă și nici dacă au folosit efectiv și în ce mod au folosit cele două căi de acces. Terenul unui proprietar poate să aibă ieșiri la drumul public pe toate laturile, fără ca o altă persoană să fie îndreptățită să pretindă că are suficiente ieșiri și să blocheze una din ele.
Cu alte cuvinte, interesul în promovarea acțiunii nu trebuie raportat la faptul că reclamanții au o cale de acces principală,care deservește imobilul lor și nu folosesc de acces către strada - -, așa cum în mod greșit a procedat prima instanță, ci la legitimarea lor de a menține starea fizică a imobilului neschimbată, în lipsa unui temei care să justifice schimbarea stării de fapt.
Așa fiind, instanța de apel a constatat fondate criticule privind greșita soluție dată acțiunii în baza excepției lipsei de interes în aplicarea art. 137, alin.1 pr.civ.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la necompetența materială Judecătoriei d soluționa cererea formulată, împotriva autorităților locale, se rețin următoarele:
Actul de procedură scris efectuat de reclamanți și depus la fila 31 din dosarul primei instanței reprezintă de fapt întregire a acțiunii, prin formularea unui nou capăt de cerere, conform art.132, alin.1 pr.civ. și nu o precizare a acțiunii în accepțiunea art. 132, alin.2 pr.civ.
Această cerere este informă sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 112.pr.civ. obiectul său fiind formulat în termeni vagi și generici, în sensul că reclamanții nu au indicat suficient de precis care este obligația legală ce incumbă autorității locale, a cărei îndeplinire se solicită în cauză; de asemenea, motivarea în drept conține un amalgam de temeiuri juridice-texte din Legea nr.215/2001, Legea nr.286/2006, Legea nr.50/1991 și din Codul Civil, care conferă imprecizie și ambiguitate pretenției deduse judecății.
Sub acest aspect, este necesar ca instanța să-și clarifice propria învestire, care ține de principiul disponibilității și să le pună în vedere reclamanților să formuleze o cerere clară, neechivocă sub aspectul obiectului, al motivării în fapt și în drept.
Numai după o asemenea lămurire pretenției formulate prin intermediul celui de-al doilea capăt de cerere se va putea supune discuției chestiunea competenței materiale, urmând a se stabili dacă este vorba de un litigiu de contencios administrativ( și se impune măsura disjungerii capătului de cerere respectiv ), fiind îndeplinite condițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, sau de un litigiu de natură civilă( în integralitatea sa, sub aspectul ambelor capete de cerere ), competența de soluționare în primă instanță aparținând judecătoriei, în virtutea plenitudinii de jurisdicție conferite de art. 1 pct.1 pr.civ.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul în conformitate cu art.304 pct.9 rap.la art.312 pct.3 Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile și respingerea apelului, cu consecința menținerii sentinței civile.
A arătat că instanța de fond a manifestat suficient rol activ,a cerut reclamanților să-și precizeze cererea, iar ulterior acestei precizări s-a dispus introducerea în cauză a Consiliului local, al comunei prin Primar, așa încât cel care stabilește cadrul procesual este reclamantul iar în speța de față,instanța nu trebuie să facă altceva decât să răspundă la ceea ce este solicitat de reclamant.
În aceste condiții nu instanța trebuie "să-și clarifice propria investire".
Astfel nu se impune reluarea judecății cauzei de la instanța de fond, deoarece nu instanța stabilește cadrul procesual și în același timp,a administrat probe suficiente și s-a examinat susținerea reclamantului, ținându-se cont de ele, atunci când a soluționat cauza, admițând excepția lipsei de interes.
Prin întâmpinarea formulată de și s-a solicitat respingerea recursului întrucât decizia civilă este temeinică și legală.
Față de probele administrate drumul DS 2654 este un bun ce face parte din domeniul public al comunei și faptul că au acces la două căi publice nu este cenzurabil de către instanța de judecată și nu conferă legalitatea unei persoane de a bloca accesul la una dintre acestea prin simpla sa manifestare de voință.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, copie raport expertiză, schiță, plângere penală, copie cerere nr.5767/2008, adresa nr.24 R/2008, adresa nr.443/2008, 6615/2007, copie cerere din 3.11.2008, hot.nr.30/2006 a Consiliului local, împuternicire avocat, onorariu avocat.
Recursul este nefondat.
Instanța judecă în limitele investirii, însă în situația în care cererea cu care a fost investită este ambiguă, necesitând lămurirea în privința stabiliri exacte a obiectului, a cadrului procesual, instanța ținând seama de principiul disponibilității, are îndatorirea de a pune în vedere părții clarificarea acestor aspecte.
Astfel, pentru a putea hotărî asupra obiectului cererii deduse judecății, acesta mai întâi trebuie corect stabilit.
Potrivit art.129 alin.4. cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile o invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații,oral sau scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare
Totodată potrivit art.129 alin.5 Cod pr.civilă " judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a acestei dispoziții legale.
Mai mult, trebuie reținut că soluționarea cauzei în apel întemeiată pe dispozițiile art.129 alin.1 teza 1 Cod pr.civilă - a avut la bază nu numai necesitatea ca instanța să-și clarifice propria investire, ci în principal sentința civilă a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare datorită soluționării greșite a acțiunii, în baza excepției lipsei de interes -în aplicarea art.137 alin.1 Cod pr.civilă-cum corect a reținut instanța de apel.
În această situație se impune rejudecarea pe fond a cauzei.
Astfel, prin sentința civilă nr.17009/2008, Judecătoria Craiovaa admis excepția lipsei de interes invocată de pârâtul apelant, respingând acțiunea pe acest considerent.
Trebuie ținut seama că reclamanții solicită protecția unuia dintre prerogativele dreptului de proprietate și anume dreptul de folosință.
Printre prerogativele specifice dreptului de proprietate se numără și dreptul de folosință, ce presupune posibilitatea proprietarului de folosi bunul conform destinației sale. Nici unui subiect de drept nu îi este permis să stânjenească exercitarea acestui drept și a atributului său specific menționat - cu excepția unor limitări și îngrădiri prevăzute de lege, pentru că dreptul respectiv este absolut și opozabil erga omnes, el având drept corespondent obligația generală negativă de abstențiune a celorlalte subiecte de drept de a aduce vătămări dreptului respectiv.
Drumul DS 2654 are regimul juridic de bun ce face parte din domeniul public al comunei, are destinația de alee acces pietonal, conform art. 3 alin.4 din Legea nr. 218/ 1998 și punctului 1 din anexa nr. III la această lege; este, totodată, prevăzută ca drum sătesc în planul cadastral al localității, așa cum rezultă din schița depusă la fila 79 în dosarul Judecătoriei.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
În speță interesul reclamanților îndeplinește cele trei cerințe ale legii fiind legitim juridic, născut și actual, personal și direct.
În speță, interesul în promovarea acțiunii nu trebuie raportat la faptul că reclamanții au o cale de acces principală,care deservește imobilul lor și nu folosesc de acces către strada - -, așa cum în mod greșit a procedat prima instanță, ci la legitimarea lor de a menține starea fizică a imobilului neschimbată, în lipsa unui temei care să justifice schimbarea stării de fapt.
Ca atare în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea art.297 alin.1 teza 1 Cod pr.civilă,trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante, pentru a examina pe fond dacă susținerile reclamanților corespund realității și sunt susținute de probele cauzei (putând administra și alte dovezi) și urmand sa procedeze conform celor arătate în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 401 din 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, COMUNA - PRIN PRIMAR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex./17.12.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
