Obligație de a face. Decizia 1499/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1499/
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 114, județul M, împotriva deciziei civile nr. 144 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent asistat de av., și pârâtul intimat asistat de av., lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, netimbrat la valoarea de circulație a imobilului în litigiu.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 82,00 lei și 1 leu timbru judiciar și declară că nu mai are alte cereri.
Reprezentantul pârâtului intimat declară de asemenea că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului intimat la eliberarea actului de întabulare pentru terenul extravilan nr. 9. parcelă 138/4 în suprafață de 7300 mp, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.4211 din 26 septembrie 2007, Judecătoria Tg-M respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a admis în parte acțiunea formulară de reclamantul împotriva pârâților și. A obligat pârâtul să încheie cu reclamantul contract de autentic, de întabulare în privința parcelelor cu nt,top.268/1 (tarlaua 13) înscrisă în CF nr.1198/N, cu nr.cadastral 193, respectiv cu nr.top.de parcelă 51/A (tarlaua 98) înscrisă în CF 1199/N, cu nr.cadastral 192 conform titlului de proprietate nr.53014/2006, iar în caz contrar prezenta hotărâre validează contractul de vânzare cumpărare încheiat între părți la 14 decembrie 1996, respingând restul pretențiilor formulate față de pârât ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamantul solicitând admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtului la încheierea actului de întabulare pentru terenul extravilan nr. 9, nr.parcelă 138/4 în suprafață de 7300 mp.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantul reclamant a arătat că vânzătorul a semnat convenția sinalagmatică de vânzare cumpărare pentru terenul de 7300 mp. Instanța a respins această pretenție cu motivarea inadecvată și impertinentă, apreciază apelantul, că terenul nu s-ar afla în posesia vânzătorului sau a soției sale.
Prin decizia civilă nr.96 din 24 martie 2008, Tribunalul Mureșa respins ca nefondat apelul declarat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 16.12.1996, pârâții și s-au obligat să transfere dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de teren de 7720 mp, la data vânzării nefiind încă eliberat titlul de proprietate.
Ulterior eliberării titlului de proprietate pârâtul a procedat la întabularea acestuia în CF respectiv în CF 1198/N, și 1199/N.
La momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare a fost identificată numai suprafața de 1920 mp teren iar pentru terenul de 5800 mp se face doar mențiune că se situează în zona numită "". Acest din urmă teren nu se regăsește în titlul de proprietate aspect afirmat și de reclamant prin interogatoriu luat în cauză.
Instanța de apel a reținut că este de esența contractului de vânzare-cumpărare ca vânzătorul să fie proprietarul bunului vândut. În speță, pârâtul, a înstrăinat un bun care nu-i aparținea și deși a purtat mai multe procese pentru acest imobil, acestea nu s-au finalizat cu intrarea bunului în patrimoniul său. Într-o atare situație vânzătorul se află în imposibilitatea realizării obligației sale, respectiv de a transfera proprietatea bunului vândut, contractul fiind astfel supus rezoluțiunii. În ceea ce privește terenul extravilan în suprafață de 7300 mp, nr. 9, nr.parcelă 138/4, acest terne nu a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare astfel că cererea a fost just apreciată de prima instanță ca fiind neîntemeiată.
Cu referire la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, tribunalul a considerat criticile apelantului neîntemeiate în condițiile în care pârâta a fost semnatara contractului de vânzare cumpărare însă, titlul de proprietate a fost emis doar pe numele pârâtului.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța de apel s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
Reclamantul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, schimbarea sentinței pronunțate de judecătorie în sensul admiterii pretenției vizând obligarea pârâtului la încheierea actului de întabulare pentru terenul extravilan nr. 9, nr.parcelă 138/4, în suprafață de 7300 mp.
În drept au fost invocate prev.art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că în mod greșit instanțele au apreciat că terenul în litigiu în suprafață de 7300 mp, nu s-ar afla în posesia pârâtului sau a soției sale. Acest teren a fost dobândit de pârâtul, prin reconstituire în baza Legii 18/1991. Cu alte cuvinte bunul se află în proprietatea pârâtului, pârât care s-a obligat să-l înstrăineze prin actul litigios.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate, curtea apreciază că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a solicitat obligarea pârâților și să elibereze act de întabulare pentru imobilele înscrise în titlul de proprietate nr.53014/2006 cu referire la parcelele nr.268/1, 51/A, 138/4, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de contract de vânzare cumpărare.
În dovedirea acțiunii sale reclamantul s-a prevalat de contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată, contract redactat anterior emiterii titlului de proprietate.
În criticile de nelegalitate recurentul pornește de la o premisă greșită în sensul în care apreciază că înscrierea în titlul de proprietate a unor parcele de teren îl legitimează să solicite în considerarea unui contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, validarea acestuia din urmă indiferent de cuprinsul sau mai precis, obiectul acestui contract.
Niciuna din instanțe, nici cea de fond și nici cea de apel, nu a omis să constate că în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului este înscrisă parcela având nr.138/4 în suprafață de 7300 mp. Ceea ce au constatat în schimb instanțele, în mod întemeiat, și nu inadecvat și impertinent cum arată reclamantul, este faptul că în contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată, de care reclamantul se prevalează, această suprafață de teren nu a făcut obiectul vânzării. Prin chiar contractul de vânzare cumpărare se arată că din suprafața totală au fost identificate doar parțial terenurile astfel că nicio probă administrată în cauză nu a condus la concluzia că suprafața înscrisă în acțiune, respectiv terenul extravilan cu nr. 9 și nr.parcelă 138/4, este identică cu vreuna din suprafețele neidentificate de părți la data încheierii contractului. Că, este așa o dovedește și împrejurarea că deși pârâtul a formulat acțiuni civile pentru intrarea în patrimoniul său a acestor suprafețe iar reclamantul din prezenta cauză a intervenit sub forma "intervenției în interes propriu" în acele cauze, aceste demersuri au fost respinse (filele 10,11 dosar fond).
Având în vedere cele de mai sus, curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de apel incidența dispozițiilor art.1073 Cod civil, în ceea ce privește suprafața ce nu se regăsește în patrimoniul vânzătorului pârât.
Criticile formulate de recurent privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei sunt întemeiate însă reanalizarea acestei excepții și admiterea ei este contrară dispozițiilor art.316 coroborate cu art.296 pr.civ. în sensul în care constatarea lipsei calității procesuale pasive a pârâtei duce la respingerea acțiunii reclamantului formulată în contradictoriu cu aceasta, deci, la crearea unei situații defavorabile recurentului în propria sa cale de atac.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat făcând totodată și aplicarea disp.art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în nr.114, județul M, împotriva deciziei civile nr.144 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
ptr., fiind în
concediu medical, semnează
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./16.01.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
