Obligație de a face. Decizia 1785/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1785
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR B împotriva sentinței civile nr.210/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată UNIUNEA REGIONALĂ A SINDICATELOR DRUM DE DIN REGIONALA CF T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată Uniunea Regională a Sindicatelor Drum de din Regionala CF T, avocat, lipsă fiind pârâta recurentă Compania Națională de Ferate CFR
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea formulată, reclamanta Uniunea Regionala a Sindicatelor Drum de din Regionala CF T, in numele membrilor de sindicat menționați în listele anexa acțiunii, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA, obligarea la acordarea membrilor de sindicat ai reclamantei menționați în listele anexă la acțiune, ajutorul material, aferent Zilei pentru anii 2006-2008, reprezentând câte un salariu de bază/an, la nivelul unu de salarizare, actualizat cu rata inflației la data plății efective, conform art. 64 din Contractul Colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2005-2006, respectiv art. 65 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate pe anii 2007-2008.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între angajator si salariați, reprezentați de sindicatele existente în companie, s-a încheiat CCM la nivel de unitate pentru anii 2005-2006, respectiv pentru anii 2007-2008; potrivit art. 64 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2005-2006, respectiv art. 65 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paste, de C si de Ziua feroviarilor, de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare; acest ajutor nu a fost acordat pentru anii 2006 si 2008, iar in anul 2007 fost acordat doar parțial in sensul unui ajutor in suma de 100 ron.
In probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei pe anii 2005-2006, CCM pe anii 2007-2008, Hotărârea nr. 5/26.04.2007, Sentința civila nr. 2045/11.10.2007, Copia minutei Deciziei civile nr. 149/12.02.2008, Sentința civila nr. 18/CC/08.05.2008, Tabel nominal cu membrii de sindicat.
Instanța a constatat că pârâta, deși legal citata nu a înțeles sa formuleze si sa depună la dosarul cauzei întimpinare în condițiile art. 118 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 287 Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 210 din 16 ianuarie 2009 Tribunalului Timișs -a admis acțiunea formulata de reclamanta Uniunea Regionala a Sindicatelor Drum De din Regionala CF T, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA și a obligat pârâta să acorde membrilor de sindicat ai reclamantei menționați în listele anexa acțiunii, ajutorul material, aferent Zilei pentru anii 2006-2008, reprezentând câte un salariu de baza/an, la nivelul unu de salarizare, actualizat cu rata inflației la data plătii efective, conform art. 64 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate pe anii 2005-2006, respectiv art. 65 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate pe anii 2007-2008.
De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a dat eficiență juridică dispozițiilor art. 969 din cod civil conform căruia " convențiile legal făcute între părți au putere de lege", precum și dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 prin care s-a stabilit că executarea contractului este obligatorie pentru părți, iar atunci când o parte se face vinovată prin neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în sarcina acesteia poate fi atrasă răspunderea (art. 30 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1996), și că, în caz contrar, s-ar încălca și nesocoti forța obligatorie și încrederea in societate de care trebuie să se bucure Contractele colective de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
A arătat că instanța a încălcat dreptul la apărare al societății, împrejurare care intră sub incidența dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, întrucât Tribunalul Timiș nu i-a dat posibilitatea să-și susțină propriile apărări.
Pe fond, a învederat că nivelul salarizării la calea ferată, valorile claselor de salarizare, precum și modalitățile concrete de salarizare a salariaților se stabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținând seama de faptul că nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale companiei și la prevederile legale, și că odată cu trecerea de la vechiul sistem de stabilire prin lege a salariilor pentru toate activitățile și categoriile de personal, la sistemul de stabilire a acestora prin negocieri între partenerii sociali, respectiv între angajatori și salariați s-a manifestat tendința de majorare a salariilor într-un ritm mai ridicat decizia civilă cel al creșterii productivității muncii și al eficienței economice, tendință ce a fost mai evidentă la regiile autonome și la societățile comerciale cu capital majoritar sau integral de stat.
De asemenea, prin nr.HG142/2005 și nr.HG50/2006 s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală.
În același scop, s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în Contractele colective de muncă sau după caz în contractele individuale de muncă încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști, prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât cumulat de la începutul fiecărui an, să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65 % și, respectiv, cel mult 35 % în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate.
A mai arătat că suma acordată salariaților de CNCF "CFR", pentru anul 2005-2006, reprezentând ajutoare materiale, conform art.64 din Contractul colectiv de muncă, a fost de 2,9 ori mai mare decât cea la care aveau dreptul, iar pentru anii 2007, respectiv 2008, s-au acordat ajutoare materiale prevăzute de asemenea în Contractul colectiv de muncă, la art.65 cu același titlu.
Prin urmare, obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, având în vedere fondul limitat de salarii, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite, fiind incidente în cauză și dispozițiile art.1156 alin. ultim din Cod civil, care statuează că obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea acestei obligații.
A concluzionat recurenta că obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamantă era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat fondurilor salariale fiind limitat și că, organizațiile sindicale cunosc situația economică a companiei.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel corect instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la plata drepturilor bănești reprezentând ajutor material aferent zilei feroviarilor pentru anii 2006-2008, câtă vreme între angajator, respectiv pârâta recurentă Compania Națională de Ferate CFR SA și salariați, reprezentați de sindicatele existente în companie, s-a încheiat CCM la nivel de unitate pentru anii 2005-2006, prelungit pentru anii 2007-2008, iar părțile au convenit potrivit art. 64 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2005-2006, respectiv art. 65 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, să acorde salariaților un beneficiu cu ocazia sărbătorilor de Paste, de C si de Ziua feroviarilor, de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare.
Susținerile recurentei în sensul că are dificultăți economico-financiare și că se află în imposibilitate obiectivă de a acorda pentru anii 2006-2008 alte ajutoare decât cele deja acordate și plătite salariaților, sunt irelevante față de cele stipulate în Contractele colective de muncă încheiate și pornind și de la principiul legal stabilit prin art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 potrivit căruia " Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților ".
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR B declarat împotriva sentinței civile nr.210/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată UNIUNEA REGIONALĂ A SINDICATELOR DRUM DE DIN REGIONALA CF
Obligă pârâta-recurentă să-i plătească intimatei suma de 595 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./11.-
Thred./11.12.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
