Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1788/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1788
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul-recurent SINDICATUL INDEPENDENT al ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR din JUDEȚUL T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, FORGA, și, împotriva sentinței civile nr. 1738/22.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați GRUP ȘCOLAR AGRICOL, CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă reclamantul-recurent Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T,în calitate de reprezentant al membrilor de Sindicat, Forga, și pârâții intimați Grup Școlar Agricol, Consiliul Local și Primăria.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 16 decembrie 2008 sub nr. 9971/30, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, a chemat în judecată pe pârâții Grup Școlar Agricol, Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate pe perioada 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, reclamanții beneficiază de drepturile salariale reglementate prin acest act normativ, dar și "de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă", că art. 146 din același act normativ prevede că personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația în vigoare, "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel", iar conform art. 59 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, pentru anii 2003-2006 și 2007-2010, înregistrate la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 1116/010/30.01.2003, nr. 28895/29.12.2006 acești salariați beneficiază de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", care se acordă o dată cu indemnizația de concediu. Dreptul la plata primei de vacanță a fost recunoscut și prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 5521/01/09.01.2004, în art. 36 alin. 1, precum și prin cel încheiat la nivelul județului T, pentru învățământ.
Se susține că aceste dispoziții produc efecte pentru toți salariații, de la toate unitățile de învățământ din țară, conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, justificând introducerea acțiunii de față, pentru a se da eficiență normei înscrise în art. 41 din Constituția României care garantează caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă.
În drept, se invocă dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 76 din Legea nr. 168/1999, art. 1 alin. 5 și art. 41 alin. 5 din Constituția României, art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 lit. a și b și art. 59 alin. 3 și alin. 4 din contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010, art. 5 alin. 1, art. 14 și art. 37 litera g din contractele colective de muncă la nivel de ramura învățământ, art. 48 și 50 din Legea nr. 128/1997, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2007, Legea nr. 172/2008, art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Prin sentința civilă nr. 1738/22.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membri de sindicat, Forga, și, împotriva pârâților Grup Școlar Agricol, Primăria Comunei - Instituția Primarului și Consiliul Local al Comunei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții sunt angajați ai pârâtului Grup Școlar Agricol. Potrivit susținerilor acestora, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2008.
Tribunalul a apreciat că susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți, la plata unor sume cu acest titlu apar ca neîntemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2006 și 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
Dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut, la nivel de principiu, prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, prima instanță a conchis că se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
Cu toate acestea, contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, alocate de către pârâții Grup Școlar Agricol, Primăria Comunei - Instituția Primarului și Consiliul Local al Comunei, chemați în judecată în procesul de față, astfel încât trebuie dedus că reclamanților li se cuvine plata primelor de vacanță doar în măsura în care unitatea angajatoare a obținut astfel de venituri în anii pentru care se invocă drepturile bănești.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că pârâtul Grupul Școlar Agricol este persoană juridică și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice". Instanța de fond a apreciat că "veniturile proprii" la care fac referire contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, sunt cele obținute din sursele enumerate în art. 17 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004, iar nicidecum cele alocate de la bugetul de stat, reglementate distinct în art. 17 alin. 1 și 2 ori din bugetul Consiliului Județean, la care se face referire în art. 17 alin. 3-5.
Astfel fiind, a conchis că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2008, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâtul Grup Școlar Agricol, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Primăria Comunei - Instituția Primarului și Consiliul Local al Comunei nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale.
Ca atare, a fost respinsă acțiunea față de pârâții Primăria Comunei - Instituția Primarului și Consiliul Local al Comunei, dat fiind că aceștia nu sunt îndatorați la plata către reclamanți a sumelor pretinse prin acțiune și nici la alocarea fondurilor necesare plății, către unitatea de învățământ angajatoare.
Cât privește pe pârâtul Grup Școlar Agricol, a constatat că aceasta a comunicat, prin adresa cu nr. 2113/11.06.2009, depusă la dosar la termenul de judecată din 22.07.2009, că veniturile proprii obținute în anii 2005-2007 au fost cheltuite pentru funcționarea școlii. În atari condiții, cererea reclamanților a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece dreptul la acordarea primei de vacanță este supus, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, condiției ca unitatea angajatoare să obțină în anul bugetar respectiv venituri proprii, precum și să le aloce pentru efectuarea unor astfel de plăți, condiții care nu se verifică în speță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA în data de 14.09.2009, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței supusă reformării, rejudecarea cauzei pe fond și obligarea pârâtelor la plata sumelor de bani reprezentând prima de vacanță pe anii 2005-2008, 2006 și 2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea recursului se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se susține că, raportat la prevederile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/1001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, ale art. 167 din Legea nr. 84/1995, art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr-, Consiliul Local al comunei are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece finanțarea cheltuielilor de personal ale unității de învățământ preuniversitar, ca o componentă esențială a finanțării de bază, se face din bugetul local. Ori, prima de vacanță, așa cum este reglementată de contractele colective de muncă, este un drept de natură salarială, astfel încât se include în categoria cheltuielilor de personal și se impune asigurarea plății ei din veniturile proprii ale Consiliilor Locale.
Primarul a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordinator principal de credite asupra bugetului Consiliului Local, așa cum rezultă din prevederile art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. Legea nr. 215/2001, republicată și art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004 nu este incidentă în cauză, întrucât județul T nu se regăsește printre județele nominalizate în Hotărârea Guvernului nr. 1942/2004 pentru aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 2192/2004.
Prima instanță a respins în mod greșit acțiunea reclamanților ca neîntemeiată. Din modul de redactare a art. 37 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ rezultă în mod clar obligația de a se plăti prima de vacanță. A accepta ideea referitoare la imposibilitatea acordării primelor de vacanță motivat de faptul că acestea se achită condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitatea de învățământ, în condițiile în care unitățile de învățământ nu realizează venituri proprii, ar însemna acreditarea ideii că o clauză contractuală, negociată de părți, a fost inserată fără efect. Existența sau neexistența resurselor financiare nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturile salariale prevăzute în contractele colective de muncă, ci doar asupra modului de executare a hotărârii.
În cererea de recurs se face trimitere și la motivele de fapt și de drept, invocate prin cererea de chemare în judecată.
În drept, se invocă dispozițiile art. 129, art. 299, art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă.
Intimații Primăria Comunei - Instituția Primarului și Consiliul Local al Comunei au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât intimații nu au calitate procesuală pasivă în speță și nici una din criticile aduse sentinței recurate nu se încadrează în prevederile legale.
În drept, se invocă prevederile art. 308 alin. 2 raportate la cele ale art. 115-118 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Chiar dacă raportul de muncă, supus analizei, este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține că, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative. În același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Consiliul Local are ca atribut, potrivit art. 36 alin. 4 litera d din Legea nr. 215/2001, aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite asupra bugetului Consiliului Local, astfel încât are calitate procesuală pasivă în speță.
Instanța apreciază că, în favoarea legitimării procesual pasive a Primăriei Comunei - Instituția Primarului și Consiliului Local al Comunei, pledează conținutul art. 39 și 40 din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială. Altfel spus, repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget, întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă în speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului. Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membru de sindicat, însă pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește asigurarea, aprobarea și repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Întrucât asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului se face de către pârâții Primăria Comunei - Instituția Primarului și Consiliul Local al Comunei, aceștia au calitate procesuală pasivă, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți, invocată de către prima instanță din oficiu, nu este întemeiată.
Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea unei prime de vacanță, însă, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel de la nivel național, cât și de cel la nivel de ramură învățământ.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și, respectiv, pe anii 2007-2010 prevăd, la art. 59 alin. 3, că se poate stabili, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Dreptul reclamanților la prima de concediu este consacrat, în mod evident, de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008, în care părțile contractante au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 5 alin. 1 din contractul in discuție, norma contractuală sus-citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Conform art. 241 alin. 1 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați. Art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în lege.
Din coroborarea prevederilor art. 30 alin. 1 și art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 cu cele ale art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul Muncii rezultă că aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
În strânsă legătură cu cele mai sus menționate, instanța reține că, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze în vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi in vreun fel înlăturate, nici prin apărarea referitoare la lipsa veniturilor proprii ale unității de învățământ, cu atât mai mult cu cât aceasta nu se autofinanțează, iar bugetul ei de venituri și cheltuieli este supus aprobării unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială se află.
Din modul de redactare al clauzelor contractelor colective de muncă specifice învățământului rezultă, în mod clar, obligația de a se plăti prima de vacanță, deoarece art.37 din aceste contracte prevede că: " - convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii ", iar nu ca personalul să poată beneficia de astfel de premii dacă se vor realiza venituri proprii.
A interpreta clauza contractuală menționată în sensul că primele de vacanță se acordă condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitatea de învățământ, în condițiile în care unitățile de învățământ au posibilități limitate de a obține venituri proprii, deoarece scopul lor constă în prestarea unui serviciu public educarea elevilor, iar nu în desfășurarea unor activități aducătoare de profit, ar conduce la concluzia că o astfel de clauză a fost inserată în contractele colective de muncă fără intenția de a produce efecte. Or, potrivit art.977 și art.978 din Codul civil, o clauză se interpretează după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, și în sensul ce poate avea un efect.
Prin urmare, dacă s-ar aprecia că dreptul reclamanților la plata primelor de vacanță este afectat de o condiție, care nu se va putea îndeplini, s-ar ajunge la golirea de conținut a clauzei contractuale ce-l reglementează, interpretare ce contravine dispozițiilor legale incidente în speță.
În ceea ce privește lipsa veniturilor proprii, instanța reține că pârâtul Grupul Școlar Agricol, căruia îi revenea sarcina probei, nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că nu realizează venituri proprii.
Văzând și prevederile art. 2 din Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 coroborate cu cele ale Hotărârii de Guvern nr.1942/2004, potrivit cărora județul T nu se regăsește printre județele ce intră sub incidența Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, în baza art. 304 pct.9, art. 3041și art. 312 alin.1- alin.3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de către reclamanții-recurenți, Forga, și, prin reprezentant Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T, împotriva sentinței civile nr. 1738/22.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Școala cu clasele I-VIII M, Consiliul Local M și Primăria M - Instituția Primarului, va modifica în tot sentința civilă menționată mai sus, în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâții Grup Școlar Agricol, Primăria Comunei - Instituția Primarului și Consiliul Local al Comunei la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada 16.12.2005-1.01.2009, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamantul-recurent SINDICATUL INDEPENDENT al ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR din JUDEȚUL T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, FORGA, și, împotriva sentinței civile nr. 1738/22.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamantul-recurent SINDICATUL INDEPENDENT al ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR din JUDEȚUL T, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, Forga, și, împotriva pârâților Grup Școlar Agricol, Primăria Comunei - Instituția Primarului și Consiliul Local al Comunei.
Obligă pârâții Grup Școlar Agricol, Primăria Comunei - Instituția Primarului și Consiliul Local al Comunei la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada 16.12.2005-1.01.2009, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./24.11. 2009
Thred./24.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
