Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1789/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1789
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâții Consiliul Local al comunei, Primăria și Primarul comunei împotriva sentinței civile nr. 1143/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I-VIII și reclamanții, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1143/10.04.209 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu parații Școala cu clasele I-VIII, Primăria - Instituția Primarului și Consiliul Local; a obligat pârâta de I unitate de învățământ la plata primelor de vacanță, cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe anii 2005 - 2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Tribunalul a reținut:
Conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Raportat la considerentele deja expuse, referitoare la forța obligatorie a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, atât pentru angajatori, cât și pentru salariați instanța apreciază că acțiunea promovată este întemeiată, în ciuda faptului că Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996. De asemenea, apare irelevant faptul că, contrar susținerilor reclamanților, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2007 nu îi vizează, privind doar categoriile de personal enumerate în art. 1 alin. 2, între care nu se regăsesc și cadrele didactice ori alți angajați din învățământ.
În schimb, instanța a constatat că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Ori, instanța constată că, contractul colectiv de munca încheiat între partenerii sociali, nu definește noțiunea de "din venituri proprii", fapt ce duce la concluzia că, conducătorii acestor instituții, trebuiau să prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine în bugetul de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de învățământ pârâte.
Și aceasta, pentru ca extragerea unei soluții contrare (ca aceea pe care tinde la o acredita pârâții) este obstaculată de art. 243 apartenent Codului Muncii și cu precădere de art. 30 din Legea nr. 130/1999, a căror formulare clară și nesuscceptibilă de interpretări diferite ori speculații, trimite îndeajuns de tranșant la concluzia că, executarea contractului colectiv se privește a fi obligatorie pentru părți și, mai apoi, că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, atrage, inexorabil, răspunderea pârâților, abstracție făcând de norma constituțională circumscrisă alin. 5 apartenent art. 41 din Constituție, chemat să garanteze caracterul obligatoriu al convențiilor colective între părți.
Ceea ce, așa cum constant a statuat doctrina reputată în materie ( - Tratatul de dreptul muncii 590) și ulterior, tot constant, a confirmat Jurisprudența, îngăduie a se conchide și că existența sau inexistența resurselor financiare, nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute în contractul colectiv de munca, ci (eventual) doar asupra modului de executare a hotărârii.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art. 1 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că sunt persoane juridice și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice".
Același tribunal apreciind, prin observarea exacta și riguroasă a exigențelor art. XIII apartenent Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, că cea din urmă normă legală legitimează pasiv chemarea în judecata și a pârâților de 2 si 3 (pentru opozabilitate) găsește neîntemeiat incidentul procedural invocat în apărare de către subiecții procesuali pasivii în discuție, care și-au repudiat calitatea procesuală, context în care cei din urmă vor rămâne înprocesați, pentru opozabilitate.
A fost admisă acțiunea, în sensul că au fost obligate pârâtele să calculeze și să achite reclamanților, primele de vacanță aferente anilor 2005-2008, respectiv, în funcție de perioada în care aceștia au avut raporturi de muncă cu pârâții, având în vedere faptul că nu fiecare dintre aceștia au fost angajați la unitatea de învățământ pârâtă în întreaga perioadă indicată în acțiune, pentru care se solicită plata sumelor.
În aplicarea art. 161 alin. 4 Codul muncii, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor astfel datorate reclamanților, actualizate cu rata inflației de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata cu întârziere a sumelor ce face obiect al acțiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Consiliul Local, Primăria și Primarul comunei, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâții au invocat lipsa calității procesuale pasive și lipsa fondurilor, necontestând dreptul reclamanților.
Reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tad epus la dosar note de ședință solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Chiar dacă raportul de muncă, supus analizei, este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține că, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative. În același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Consiliul Local are ca atribut, potrivit art. 36 alin. 4 litera d din Legea nr. 215/2001, aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite asupra bugetului Consiliului Local, astfel încât are calitate procesuală pasivă în speță.
Instanța apreciază că, în favoarea legitimării procesuale pasive a Primăriei - Instituția Primarului și Consiliul Local, pledează conținutul art. 39 și 40 din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, prin care a fost atribuit unităților administrativ-teritoriale un rol decizional în aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială. Altfel spus, repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget, întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă în speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului. Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membru de sindicat, însă pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește asigurarea, aprobarea și repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Întrucât asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului se face de către pârâții Primarul comunei - Instituția Primarului și Consiliul Local al comunei, aceștia au calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Local al comunei, Primăria comunei și Primarul comunei împotriva sentinței civile nr. 1143/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /21.12.2009
Tehnored. 2 ex./22.12.2009
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
