Obligație de a face. Decizia 1844/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1844 /R/2008

Ședința publică din data de 3 octombrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției

JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Lucia Ștețca Eugenia Pușcașiu

- -

Grefier: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- N, împotriva deciziei civile nr.354 DIN 20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.10191 privind reclamanta și pe pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C- N, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta intimată, reprezentanta pârâtului recurent și a pârâtului intimat.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei conform mențiunii din citativ.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare ( fila 8-9 dosar ), prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterile orale asupra fondului

Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat,susținând motivele arătate în scris prin întâmpinare; cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 2831/12.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria mun. C-N, față de care s-a respins acțiunea ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

A fost admisă în pare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N și, în consecință, pârâtul a fost obligat la atribuirea către reclamantă a unui loc de veci, într-unul dintre cimitirele din C-N, fără plată.

A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 240,30 lei, în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că potrivit sentinței civile nr. 340/2005 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr. 2434/2005 Casa Județeană de Pensii Caf ost obligată să îi recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 21 octombrie 1941 - 06 martie 1945 și să îi acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999, începând cu data de 01.01.2005.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei și acte medicale precum și decizia asupra capacității de muncă din data de 16.05.1995.

Având în vedere prevederile art. 5 lit. h din Legea nr. 189/2000 și raportat la starea de fapt reținută în baza probelor administrate instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată. Demersurile efectuate de reclamantă pentru a dobândi folosința asupra unui loc de veci și refuzul nejustificat al pârâtului se verifică prin prisma probelor administrate. Mai mult, Legea nr. 105/1999 este superioară în ierarhia actelor normative față de nr. 295/2006.

Prin decizia civilă nr. 354 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N împotriva sentinței Judecătoriei Cluj -N, care a fost păstrată în întregime, cu obligarea apelantului la plata către intimata a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

În considerentele deciziei, tribunalul a reținut că sunt fondate susținerile intimatei din cuprinsul întâmpinării în sensul că în motivele apelului nu se invocă aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie ale hotărârii apelate. Apelantul face trimitere doar la statuarea primei instanțe în sensul că în ierarhia actelor normative, Legea nr. 105/2000 este superioară nr. 295/2006 care modifică Regulamentul de funcționare a cimitirelor. Tribunalul constată că aprecierile instanței sunt corecte și sub acest aspect. Este de remarcat însă faptul că la data soluționării prezentei cauze era în vigoare Regulamentul aprobat prin C-N nr. 38 din 6 februarie 2007, care prin art. 2 abrogat expres și nr. 295/2006.

În altă ordine de idei, față de cele dispuse prin sentința civilă nr. 340/2005 a Curții de APEL CLUJ, dosar nr. 2434/2005, prin care a fost obligată Casa Județeană de Pensii C să îi recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 21 octombrie 1941 - 06 martie 1945 și să îi acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999, începând cu data de 01.01.2005, intimata reclamantă a făcut dovada temeiniciei pretențiilor sale, fiind îndreptățită la acordarea cu titlu gratuit a unui loc de veci conform art. 5 lit. h din Legea nr. 189/2000.

Potrivit art. 7.3 lit. b din Regulamentul privind funcționarea cimitirelor administrate de către Consiliul local al municipiului C-N, aprobat prin C-N nr. 38 din 6 februarie 2007, se vor atribui, fără plată, locuri de veci în cimitire deportatilor în conformitate cu prevederile Legii 189/2000.

Tribunalul a constatat, totodată, că față de actele medicale depuse în probațiune intimata se încadrează și în prevederile art. 7.2 din Regulamentul de funcționare al cimitirelor administrate de Primăria mun. C-

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, Consiliul Local al Municipiului C-N, solicitând modificarea, în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii ca nefondată.

Recurentul apreciază că decizia atacată a fost dată cu interpretarea greșită a normelor legale în vigoare, întrucât atribuirea locurilor de veci se face în conformitate cu prevederile Regulamentului de funcționare a cimitirelor și din ansamblul probator existent la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantei i-au fost nesocotite drepturile legitime conferite de lege. Potrivit legii, fiecare persoană va beneficia de un loc de veci într-unul dintre cimitirele administrate de municipalitate, însă în condițiile stabilite prin Regulamentul de funcționare a cimitirelor (art. 7).

Totodată, recurentul critică decizia instanței de apel în privința obligației de plată a cheltuielilor de judecată, solicitând exonerarea de la plata acestora, cu motivarea că nu este parte căzută în pretenții.

Intimata și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 septembrie 2008 (fila 8 dosar), solicitând respingerea recursului ca nefondat, în esență, pentru că motivele de fapt ale declarației de recurs nu pot fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304. proc. civ. În mod corect instanțele de fond au stabilit că este beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 89/2000 și îndeplinește condițiile impuse de art. 7 al Regulamentului de funcționare al cimitirelor, iar în privința cheltuielilor de judecată, prin însăși promovarea căilor de atac împotriva unei hotărâri legale și temeinice, recurenta a data dovadă de rea- credință, aflându-se în culpă procesuală.

Verificând hotărârea atacată, curtea apreciază că recursul pârâtului este nefondat.

Instanțele de fond au stabilit cu certitudine faptul că reclamanta, cetățean român, are calitatea de refugiat în perioada 21.10.1941.-06.03.1945, în acest sens statuându-se printr-o hotărârea judecătorească irevocabilă, sentința civilă nr. 340/2005 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr. 2424/2005.

Totodată, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada peremptorie a faptului că a fost diagnosticată cu boli incurabile, care au determinat o diminuare a capacității sale de muncă și pensionarea anticipată, înainte de împlinirea vârstei legale de pensionare.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 5 lit. Legea nr. 189/2000, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06.09.1940 și până la 06.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât aceea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, va beneficia de prevederile Ordonanței nr. 105/1999 și de dreptul de a i se acorda, la cerere, cu titlul gratuit, un loc de veci.

Potrivit dispozițiilor Regulamentului de funcționare a cimitirelor administrate de Primăria municipiului C-N, aprobat prin HCL nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin nr. 295/2007, pot beneficia de atribuirea unui loc de veci persoanele suferinde de boli incurabile, precum și cele trecute de 70 de ani, pentru aceste categorii de persoane, solicitanții având obligația de a anexa la cerere actele doveditoare (art. 7 alin. 2).

Totodată, vor beneficia de atribuirea fără plată a locurilor de veci în cimitire: urmașii eroilor martiri ai, în conformitate cu prevederile Legii nr. 40/1990; veteranii de război și văduvele de război în conformitate cu prevederile Legii nr. 44/1994; foștii deținuți politici și deportații în conformitate cu prevederile Legii nr. 189/2000. Pentru aceste categorii de persoane, solicitanții vor anexa la cerere actele doveditoare, atribuirea făcându-se potrivit ordinii stabilite de art. 7 alin.1 și 2 din Regulament, în limita locurilor disponibile (art. 7 alin. 3).

Prin art. 2 al HCL nr. 38/06.02.2007 a fost abrogată expres HCL nr. 295/2006, la data prezentei cereri în judecată fiind în vigoare Regulamentul aprobat prin HCL nr. 38/2007.

În raport cu textele normative evocate mai sus, rezolvarea pe care instanțele de fond au dat-o litigiului este legală și temeinică, expresia unei judicioase aplicări a normelor substanțiale la starea de fapt conturată în cauză.

Legea nr. 189/2000 conferă reclamantei dreptul de a i se acorda, la cerere, cu titlul gratuit, un loc de veci. Realizarea acestui drept este condiționată în mod exclusiv de cererea pe care beneficiarul dreptului o adresează în acest sens autorității administrative locale, care nu va putea refuza admiterea unei astfel de cereri, atâta timp cât titularul ei îndeplinește condițiile de acordare a unui loc de veci.

În speță, așa după cum s-a menționat, reclamanta are calitatea de refugiat, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu în perioada 21.10.1941-06.03.1945, prin urmare are dreptul de a i se acorda un loc de veci cu titlul gratuit.

Dispozițiile art. 5 lit. H din Legea nr. 189/2000 au fost reiterate și în Regulamentul de funcționare a cimitirelor administrate de Primăria municipiului C-N (art. 7 alin.3).

De altfel, dreptul reclamantei la a obține un loc de veci cu titlul gratuit se confirmă și din perspectiva dispozițiile art7 alin. 2 al Regulamentului, fiind suferindă de boli incurabile, justificate prin actele doveditoare anexate cererii pe care a adresat-o Comisiei de atribuire a locurilor de veci constituită la nivelul Consiliului Local al municipiului C-

Este adevărat că prin dispozițiile alin. 3 al art. 7 din Regulament, în forma aprobată prin HCL nr. 295/2006, autoritatea administrativă locală a stabilit o ordine a priorităților la atribuirea locurilor de veci, verificată în limita locurilor disponibile, însă aceste dispoziții nu pot fi invocate cu succes pentru a justifica respingerea cererii reclamantei, atâta timp cât Legea nr. 189/2000 îi conferă acesteia dreptul de a obține un loc de veci, sub unica condiție de justificare a calității de refugiat.

Corect instanțele de fond au invocat ierarhia actelor normative, în cadrul căreia, pe verticală, legea domină, ca act juridic suprem. Prin urmare, toate celelalte acte juridice nu pot contrazice legea, dilata, restrânge sau abroga. Toate actele normative ale administației de stat trebuie săîsi aibă izvorul printr-o reglementare stabilită prin lege, cu valoare de reglementare primară, celelalte norme juridice având caracter derivat și secundar în raport cu legea, fiind emise pentru aplicarea legii sau detalierea ei.

Din această perspectivă, în măsura în care regulamentul invocat în apărare de pârât restrânge aplicarea Legii nr. 189/2000 în favoarea reclamantei în mod indiscutabil prioritară rămâne legea și aprecierea temeiniciei cererii reclamantei urmează a se face prin prisma acesteia.

În acest sens a statuat de altfel și instanța de apel, a cărei hotărâre se impune a fi menținută.

Cu referire la obligația de plată cheltuielilor de judecată, curtea observă că dispozițiile art. 274. proc. civ. au fost corect aplicate, pârâtul ca parte căzută în pretenții în sensul legii fiind obligat să plătească cheltuieli de judecată justificate de către reclamanta în proces, consecutiv admiterii acțiunii civile pe care aceasta a promovat-

Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 proc. civ. curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului și va menține în tot decizia atacată.

Aplicând dispozițiile art. 316 raportat la art. 274 proc. civ., curtea va obliga recurentul să plătească intimatei 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, justificate prin chitanța de plată a onorariului avocațial nr. 68/23.09.2008 (fila 13 dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva deciziei civile nr. 354 din 20.06.2008 a Tribunalului Cluj -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 03.10.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red.BD/dact.

2 ex.

jud.apel: /

jud.primă instanță:

Președinte:Denisa Băldean
Judecători:Denisa Băldean, Lucia Ștețca Eugenia Pușcașiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1844/2008. Curtea de Apel Cluj