Obligație de a face. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr.20
Ședința publică din 22 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de reclamanta domiciliată în municipiul G H, str. -, județul S, împotriva deciziei civile nr. 458 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanta asistată de avocat, pârâtul intimat și intervenienta în nume propriu intimată asistată de avocat, lipsă fiind pârâții intimați, G, și apărătorul ales al pârâților intimați, și - avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru recurentă a depus chitanța nr. - din 16 ianuarie 2008, pentru suma de 19 RON și timbru judiciar mobil de 0,15 RON, cu care susține a face dovada achitării taxei aferente recursului, ce au fost anulate la dosar.
Instanța, având în vedere că prin Serviciul arhivă a fost depusă de către intimații, și întâmpinare în dublu exemplar, a înmânat unul apărătorului recurentei.
Avocat pentru recurentă a precizat că inițial a fost un plan de situație ( fila 3 dosar ) ce a fost anulat de, ulterior fiind întocmit planul de la fila 37 dosar fond, plan ce a fost folosit de la cartea funciară. A precizat că s-au adresat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară cu o cerere la care nu au primit răspuns, dar pot da numărul sub care a fost înregistrată ( fila 36 dosar recurs ) și a solicitat ca instanța să facă demersurile pentru a afla dacă planul a fost anulat.
Avocat a precizat că în această fază procesuală, Curtea nu mai pune în discuție probatoriul, ci analizează legalitatea hotărârilor pronunțate.
Instanța a respins cererea și constatând cauza legal timbrată și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată conform chitanței ( fila 37 dosar recurs ). În susținere a precizat că dobândind un drept de proprietate în baza unei sentințe din 1996, drept pe care nu l-a înscris în cartea funciară, sentința și-a pierdut puterea executorie ( fiind împlinit termenul de prescripție de 10 ani ) devenind inopozabilă terților. A mai arătat că ambele părți au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, partea pe care o reprezintă având convingerea că defuncta a înstrăinat prin înscrisul sub semnătură privată teren cu alt amplasament.
Avocat, pentru intervenienta, a solicitat respingerea recursului, conform motivelor expuse în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată de 1000 lei, conform chitanței ( fila 38 dosar ).
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Gura Humorului, reclamanta (fostă iu) a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la ridicarea, pe cheltuiala lor, a construcțiilor edificate pe terenul proprietatea ei, a reclamantei, iar în caz de refuz să se constate în favoarea sa un drept de proprietate dobândit prin accesiune asupra construcțiilor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara tabulară a suprafeței de 1.511 mp teren arabil și construcții, situată la locul numit "", din intravilanul cartierului -, orașul G H, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1657 din 27.08.2004, iar pârâții, fără a deține vreun act valabil de proprietate și fără autorizație de construire au edificat, pe acest teren, cu rea credință, mai multe construcții, respectiv o casă de locuit, grajd pentru vite și bucătărie de vară.
Pârâții și, prin întâmpinarea depusă la dosar, au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, motivat prin faptul că proprietara construcțiilor în litigiu este lor, care a cumpărat anterior terenul prin acte sub semnătură privată de la iu și iu, aspect atestat prin sentința civilă nr. 2180 din 1996 a Judecătoriei Cîmpulung M, definitivă și irevocabilă.
Au arătat că, profitând de faptul că nu s-a înscris în cartea funciară cu terenul în discuție, reclamanta, cu rea credință, a întocmit un plan de situație care viza și acest teren, fără a fi evidențiate însă și imobilele construcții aflate pe el și, cu toate că știa că bunica sa, iu, a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor prin hotărârea judecătorească menționată, a încheiat un contract de vânzare cumpărare, care cuprindea și terenul în litigiu în suprafață de 1511 mp.
Au precizat, de asemenea, că după decesul mătușii lor, mama lor în calitate de unică moștenitoare, a preluat imobilele, astfel încât ei în prezent, în calitate de fii, folosesc aceste imobile.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta (fostă ) aceasta a solicitat, în contradictoriu și cu pârâții și (fostă ) să se constate că este singura moștenitoare acceptantă a succesiunii defunctei și, de asemenea, în contradictoriu și cu ceilalți moștenitori ai defunctei iu, respectiv, iu, iu G, iu, iu și a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1657 din 27.08.2004 încheiat între reclamantă, în calitate de cumpărătoare și iu, în calitate de vânzătoare, cu repunerea părților în situația anterioară, prin radierea intabulării operate în CF nr. 525 a comunei cadastrale G H și să se dispună în favoarea intervenientei a dreptului de proprietate asupra terenului dobândit prin sentința judecătorească nr. 2180/1996 a Judecătoriei Cîmpulung M, în suprafață de 1430 mp teren.
În motivarea cererii, intervenienta a arătat, în esență, că sa a obținut, astfel cum se atestă în hotărârea judecătorească menționată, de la defuncta iu, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.430 mp teren, identică cu nr. 4306 de 610 mp teren și cu nr. 1453/1 de 820 mp teren din CF nr. 525 a comunei cadastrale G H și prin edificare asupra construcțiilor casă și anexe gospodărești, amplasate pe parcela nr. 4306.
Precizează că este singura moștenitoare a defunctei și că reclamanta cu rea credință a încheiat contractul a cărui anulare o solicită.
Pârâții, și, prin întâmpinarea formulată, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu au acceptat succesiunea mătușii lor, neavând, deci, calitate de moștenitori ai acesteia.
Prin sentința civilă nr. 458 din 30.10.2007, Judecătoria Gura Humoruluia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții și și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâții, și, constatându-se că aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, a fost admisă în parte cererea de intervenție formulată de intervenienta și, în consecință, s-a constatat că aceasta este singura moștenitoare a defunctei, decedată la data de 4.03.2000 și s-a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1657 din 27.08.2004, cu privire la parcela funciară nr. 1453 din CF nr. 525 a comunei cadastrale G H, în suprafață totală de 1.511 mp teren. S-a dispus radierea din cartea funciară menționată a dreptului de proprietate intabulat în favoarea reclamantei și a fost respins capătul de cerere privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului sus identificat în favoarea intervenientei.
Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 560 lei cheltuieli de judecată către intervenientă și s-au respins ca nefondate pretențiile pârâților și privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 2120 din 10.06.1996 a Judecătoriei Cîmpulung s-a constatat că a dobândit prin cumpărare de la iu și soțul ei iu, printr-un act sub semnătură privată, încheiat la data de 30.05.1990, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.430 mp teren, identică cu parcelele nr. 1454, 2948, 1453/5 (ultimele două nou formate) din CF nr. 525 a comunei cadastrale G H, precum și asupra construcțiilor aflate pe acest teren, prin edificare. După decesul cumpărătoarei, intervenit la data de 6.03.2000, a rămas ca unică moștenitoare acceptantă intervenienta, care a preluat terenul și construcțiile, pe care le folosește împreună cu copii săi (pârâții din acțiune).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1657 din 27.08.2004, reclamanta a cumpărat de la sa, iu terenul în litigiu. Din probatoriul administrat în cauză, respectiv depoziții de martori, înscrisuri și chiar declarația vânzătoarei dintr-un alt dosar, prima instanță a reținut că terenul și construcțiile au fost folosite încă din anul 1990 de către cumpărătoarea și că reclamanta, având cunoștință de aspectele sus expuse și fiind, deci, de rea credință, a cumpărat terenul în litigiu.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, în motivarea căruia a arătat că este proprietara tabulară a terenului în litigiu și că nu a fost de rea credință cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1657 din 27.08.2004.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 458 din 30.10.2007, a respins apelul ca nefondat, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuntum de 1.500 lei în favoarea intervenientei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă reaua credință a reclamantei, care a cumpărat terenul în litigiu de la iu, având cunoștință de convenția încheiată în anul 1990 cu, convenție consfințită prin hotărâre judecătorească.
Așa fiind, instanța de apel a conchis că acest contract încheiat în condițiile menționate are o cauză ilicită, fiind incidente dispozițiile art. 966 cod civil și art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, în motivarea căruia a arătat următoarele:
- Sentința civilă nr. 2120 din 10.06.1996 a Judecătoriei Cîmpulung M și-a pierdut puterea executorie, fiind împlinit termenul de prescripție de 10 ani, prevăzut de art. 405 Cod procedură civilă. Cum nici defuncta nici succesorii acesteia nu au întreprins demersurile de înscriere în cartea funciară, această sentință devine inopozabilă terților, nefiind succesibilă de a mai produce efecte juridice.
- Deoarece la data încheierii contractului de vânzare cumpărare contestat nu era operată nici o înscriere în cartea funciară, corect s-a întocmit planul de situație în care terenul în litigiu figurează liber de construcții.
- Hotărârea judecătorească menționată nu îi este opozabilă ei, care, de altfel, a fost de bună credință la încheierea contractului contestat, neavând cunoștință de înstrăinarea anterioară a terenului de către autoarea sa.
- Chiar dacă parcelele de 1.511 mp teren și de 1.430 mp teren s-ar suprapune, această suprapunere este parțială, impunându-se anularea contractului de vânzare cumpărare în parte, în măsura suprapunerii.
- Planul de situație din 12.08.1995 ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 2120 din 10.06.1996 a Judecătoriei Cîmpulung a fost anulat de către
- Hotărârile atacate conțin motive contradictorii, constând în aceea că s-a dispus radierea dreptului său de proprietate din cartea funciară, dar s-a respins cererea privind înscrierea dreptului de proprietate al intervenientei.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Susținerea recurentei că sentința civilă nr. 2120 din 10.06.1996 a Judecătoriei Cîmpulung M și-a pierdut puterea de lucrului judecat deoarece nu a fost pusă în executare în termenul prevăzut de art. 405 al. 1 teza a II a Cod procedură civilă, nu poate fi acceptată în raport cu faptul că hotărârea respectivă, din anul 1996, limitându-se la a constata că a dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1430 mp, identic cu parcelele 1454, 2948 și 1453/5 (ultimele două nou formate) din CF nr. 525 a comunei cadastrale G H și, prin edificare, dreptul de proprietate asupra construcțiilor existente pe parcela funciară 1454, nu era suscceptibilă de executare silită și, deci, problema prescripției dreptului de a cere executarea silită nu se poate pune.
Conform dispozițiilor art. 20 al. 1 și 3 raportate la dispozițiile art. 47 al. 2 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate asupra unui imobil se va înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit, respectiv, ca în speța de față, în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, care este opozabilă titularului înscris în cartea funciară, respectiv vânzătoarei iu.
De altfel, din raportul de expertiză efectuat în cauză și copia de pe foile A și B ale Cărții Funciare nr. 525 a comunei cadastrale GH( filele 184-191) rezultă că la data de 20.08.2004, în baza contractului de rentă viageră nr. 7776 din 23.02.1948, a procesului verbal nr. 33 din 23.02.1048 și a sentinței civile nr. 927 din 12.07.1999 a Judecătoriei Cîmpulung M pronunțată în dosarul având ca obiect "partaj succesoral" s-a dispus dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea vânzătoarei iu, proprietarul tabular anterior fiind a lui a lui iu. se face, conform principiului relativității, succesiv, cu evidențierea tuturor proprietarilor ce și-au cedat unul altuia dreptul de proprietate, iar, în speță, vânzătoarea nu avea clarificat aspectul legat de dovedirea, prin înscrisuri originale, a actelor juridice ce puteau sta la dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, situație în care în favoarea cumpărătoarei ar fi fost amânată până la soluționarea acestor aspecte menționate.
Planul de situație întocmit de inginer la data de 26.08.2004 și care a stat la baza contractului de vânzare cumpărare contestat (fila 41 dosar fond) într-adevăr nu evidențiază construcțiile existente pe parcela 1453 din CF nr. 525 a comunei cadastrale G H, deși acest plan de situație trebuia să evidențieze, în urma deplasării executantului acestuia în teren și a efectuării măsurătorilor, a situației reale a terenului, urmând apoi, după cercetarea cărții funciare, să se menționeze aspectele legate de proprietarii tabulari ai parcelelor măsurate și evidențiate în planul de situație. De altfel, planul de situație efectuat la data de 18.10.2004 de același inginer evidențiază aceste construcții (fila nr. 37 dosar fond).
Esențial pentru soluționarea litigiului este faptul că, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1657 din 27.08.2004, între vânzătoarea iu și cumpărătoarea (reclamanta), intervenienta era proprietara terenului în litigiu, rămas cu titlu de moștenire după autoarea ei, decedată la data de 6.03.2000, proprietară, la rândul ei, conform sentinței civile nr. 2120 din 10.06.1996 a Judecătoriei Cîmpulung
Din întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv din declarațiile martorilor audiați, din înscrisurile depuse la dosar și inclusiv din declarația dată de chiar vânzătoarea iu într-un alt dosar coroborată cu înscrisul depus la acel dosar chiar de către reclamantă, conform rezoluției de primire (filele 47 și 48 dosar fond) rezultă că iu și reclamanta au convenit să vândă, respectiv să cumpere, un bun imobil ce aparținea de drept altei persoane.
Evidența probelor administrate în cauză, conjugată cu prezumția simplă a judecătorului că reclamanta cunoștea situația juridică a imobilului la data celei de a doua înstrăinări, prezumție dedusă atât din relațiile de rudenie existente între cele două părți contractante, precum și din faptul că reclamanta locuind în același loc cu cel al situării terenului cumpărat, respectiv G H, str. -, a cunoscut existența încă din 1990 a unor construcții pe terenul pe care intenționa să-l cumpere, și a cărui stare fizică era datoare să o verifice, converg spre o singură concluzie: contractul s-a încheiat de către vânzător, în frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea cumpărătorului, care a cumpărat pe riscul său, un bun al altuia.
Sancțiunea pentru convenția frauduloasă a părților este nulitatea absolută, temeiul de drept al acțiunii în constatarea nulității absolute fiind art. 948 și art. 966 Cod civil.
În consecință, corect prima instanță, în baza art. 30 raportat la art. 36 din Legea nr. 7/1996 a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate intabulat în favoarea reclamantei în baza contractului menționat.
Capătul de cerere privind în favoarea intervenientei a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu a fost corect respins în condițiile în care prin sentința civilă nr. 2120 din 10.06.1996 a Judecătoriei Cîmpulung M s-a dispus asupra acestui aspect. Așa fiind, se apreciază că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Raportul de expertiză întocmit în cauză conchide că terenul proprietatea defunctei, rămas cu titlu de moștenire intervenientei, este identic cadastral cu parcela funciară nr. 1453 de 1.511 mp teren, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1657 din 27.08.2004, suprafața reală în teren fiind de 1470 mp teren. Expertul concluzionează că același teren, identic cu parcela funciară nr. 1453 a fost vândut de două ori, situație în care corect a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare în ceea ce privește această parcelă funciară nr. 1453 din nr. 525 a comunei cadastrale G
În condițiile în care recurenta nu a făcut dovada susținerilor sale privind anularea planului de situație din 12.08.1995, ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 2120 din 10.06.1996 a Judecătoriei Cîmpulung de către, nu se poate verifica relevanța acestui aspect în rezolvarea prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă obligă reclamant recurenta să plătească intimatei interveniente suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta domiciliată în municipiul G H, str. -, județul S, împotriva deciziei civile nr. 458 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă reclamantului-recurent să plătească intimatei interveniente suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/21.02.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Grosu Cristinel, Dumitraș Daniela
