Obligație de a face. Decizia 2253/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2253/R/2009

Ședința publică din:29.10.2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ana Ionescu

JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș

- -

GREFIER:- -

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 329 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimații reclamanți, precum și pe intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C N, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare se prezintă reprezentantul recurentei avocat, și reclamantul intimat, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței, întâmpinare de către pârâtul consiliul Local al municipiului C N și de către intimatul reclamant, comunicându-se câte un exemplar din cele două întâmpinări, reprezentantului recurentei.

Reprezentantul recurentei depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,15 lei cu ordinul de plată nr.1, și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.

Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.

Reprezentantul recurentei solicită în principal potrivit art.304 pct. 4.pr.civ. admiterea recursului, casarea deciziei recurate pronunțată de Tribunalul Cluj și rejudecând a se respinge apelul reclamanților, cu consecința menținerii în ființă în integralitate ca legală a sentinței civile nr. 6322/2008 a Judecătoriei Cluj N.În subsidiar solicită în temeiul art.304 pct.7 și 9.pr.civ, a se modifica în totalitate decizia nr. 329/2009 a Tribunalului Cluj, în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerii în ființă în integralitate ca fiind legală sentința civilă nr. 6322/2009 a Judecătoriei Cluj. Prin sentința civilă nr. 6322/2008 a Judecătoriei Cluja fost respinsă ce neîntemeiată acțiunea reclamanților, iar prin decizia civilă nr. 329 pronunțată de Tribunalul Cluja fost admis apelul reclamanților iar sentința a fost schimbată, recurenta fiind obligată să taie cei 3 molizi aflați pe proprietatea sa. Având în vedere decizia pronunțată în apel, reprezentantul recurentei arată că o consideră esențialmente nelegală, dată cu flagranta încălcare a legii dar și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.Instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, modalitatea în care instanța de apel s-a străduit să găsească o încadrare juridică motivării aberante conținute în cuprinsul hotărârii recurate, excede cu mult atribuțiile sale.Instanța de apel trimite în explicarea temeiului să legislativ invocat în sprijinul soluției sale, la disp.art 998-999.civ. referitoare la răspunderea delictuală. Al doilea motiv de recurs vizează dip.art. 304 pct.7 și 9.pr.civ.respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori când acestea existau sunt străine de natura pricinii, hotărârea de apel este lipsită de temei legal. și dorința de favorizare a reclamanților au împiedicat instanța de apel să observe că doar indicarea expresă de către reclamanți a dis part.1077 civ, o putea îndreptăți să autorizeze pe reclamanți să efectueze tăierea pe cheltuiala recurentei, reclamanții nu au indicat nici un temei juridic în acest sens, motiv pentru care, în lipsa indicării în acțiunea precizată a dis part.1077 C civ, instanța de apel nu putea dispune în acest sens.Între reclamanți și recurentă nu este încheiat vreun act juridic privitor la problema molizilor sens în care reclamanții nu pot fi creditorii recurentei în această privință.În ceea ce privește existența vreunui fapt juridic, delictul și cvasidelictul acestea sunt circumscrise dis art.998 și 999 civ cu condițiile de îndeplinit acolo menționate.Instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize silvice, aceasta a fost efectuată de un inginer care nu este expert de specialitate.Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.

Intimatul reclamant, solicită respingerea recursului și aprobarea de a se proceda la tăierea molizilor întrucât sunt un pericol public, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 6322/2008 a Judecătoriei Cluj -N a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamanților și, invocată de pârâta.

A fost admisă excepția prescripției achizitive cu privire la dreptul de servitute a plantațiilor, invocată de pârâta.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții, și intervenientul în interes propriu Consiliul local al mun. C-N în contradictoriu cu pârâta:.

Au fost obligați reclamanții în solidar la plata în favoarea pârâtei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Proba științifică administrată în cauză la cererea reclamanților-expertiză tehnică judiciară - a relevat împrejurarea că cei trei molizi au fost plantați în urmă cu 85 de ani, la 40 cm, axul arborelui de gardul mejdiei cu reclamantul, in curtea imobilului din C-N, str. - nr. 9.

Expertul a apreciat în cuprinsul expertizei că cererea reclamanților este cât se poate de întemeiată, deoarece distanța molizilor de casa vecinului este periculoasă, rădăcinile acestora au distrus canalizările, acele copacilor colmatează jgheaburile vecinilor, rădăcinile sunt parțial tăiate, ceea ce constituie un pericol de a fi doborâți de vânt peste casele din jur sau peste domeniul public. S-a concluzionat în sensul că arborii periclitează viețile oamenilor și a construcțiilor din zonă, în cazul unui vânt mai puternic.( f 76-79).

În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 din proc. civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Excepțiile ridicate de pârâtă pot fi soluționate prin raportare la materialul probator existent la dosar.

Cât privește excepția lipsei de interes a reclamanților și, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, câtă vreme expertul a apreciat că în cazul unui vânt puternica și casele acestora ar fi afectate de posibila dărâmare a molizilor.

Referitor la a doua excepție invocată, instanța a reținut că art. 607.civ. reglementează servitutea plantațiilor, in sensul că nu se pot planta arbori înalți la o distanță mai mică de 2 de linia despărțitoare dintre două proprietăți.

In categoria servituților reciproce, teoria și practica judiciară au consacrat servitutea distanței plantațiilor ca fiind o servitute negativă ce se poate stinge sau ce devine unilaterală dacă proprietarul unuia dintre fonduri a obținut servitutea contrară pozitivă, adică dreptul de a avea plantații la o distanță mai mică decât cea legală. Acest fapt se poate stabili prin fapta omului, respectiv prin uzucapiune. In condițiile in care reclamanții recunosc vârsta acestor arbori, de peste 30 de ani, aspect confirmat de expert, urmează a se constata că dreptul de a avea acești arbori la o distanță mai mică de 2 de mejdie a fost dobândit prin uzucapiune. Deci,excepția este fondată, fiind admisă.

În ceea ce privește pericolul pe care cei trei molizi îl reprezintă pentru viața și bunurile vecinilor, instanța nu a putut decât să își însușească concluziile de specialitate ale expertului judiciar desemnat în cauză.

Rămâne de discutat temeiul de drept în baza căruia o astfel de cerere poate fi admisă de instanță.

Reclamanții și-au precizat în drept acțiunea arătând că temeiul acesteia constă în art. 607-608, respectiv art. 1073 din Codul civil.

Din moment ce excepția prescripției achizitive a fost admisă, fundamentul cererii rămâne art. 1073 din Codul civil.

Acesta nu este însă suficient pentru a justifica admiterea cererii. Lipsește izvorul obligației de a face. Acesta ar putea fi teoretic bazat pe o răspundere contractuală, exclus în cauză, delictual, cvasi delictual. Reclamanții nu au indicat un astfel de temei.

La o succintă analiză, se poate constata că nu sunt întrunite cerințele acestora.

Teoria și jurisprudența în domeniul răspunderii civile delictuale au conturat fără echivoc condițiile imperativ și cumulativ a fi îndeplinite pentru angajarea sa: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției. ( art. 998-999 din Codul civil).

Verificând întrunirea acestor condiții esențiale prin raportare la datele speței, instanța a apreciat că nu se poate vorbi despre niciuna dintre ele și prin urmare nici despre antrenarea răspunderii civile delictuale.

În atare situație, chiar dacă la prima vedere cererea pare a fi întemeiată,în fond ea nu este, rațiune pentru care a fost respinsă.

In temeiul art. 274-277 Cod procedură civilă, al principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamanții au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu avocațial, aceștia căzând în pretenții.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, și, iar prind ecizia civilă 329/21.05.2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul, s-a modificat hotărârea instanței de fond în sensul obligării pârâtei să taie cei 3 molizi aflați pe proprietatea sa, la adresa administrativă situată în C, str.- nr.9, iar în caz de refuz au fost autorizați reclamanții să efectueze această operațiune de tăiere pe cheltuielile pârâtei. A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 1083 lei și respectiv 1000 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, au fost reținute următoarele considerente:

Astfel, temeiul juridic al acțiunii precizate ( 38 dos. fond) l-a constituit art. 607-608.civ. și art. 1073.civ.

Astfel, tribunalul a apreciat că în cauză chiar dacă au fost găsite neîntemeiate pretențiile reclamanților în raport cu dispozițiile art. 607-608.civ, aceste pretenții trebuiau cercetate și din punctul de vedere al art. 1073.civ.

Instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 1073.civ. nu pot fi aplicate individual în cauză, în lipsa unui alt raport juridic pe care să se greveze.

Tribunalul a apreciat însă că acest raport juridic există în cauză, constând în obligația impusă tuturor persoanelor de a respecta normele de bună vecinătate și de siguranță publică și de a se abține de la orice conduită care ar pune în pericol siguranța publică.

Raportul juridic rezultă din interpretarea "per a contrario" a dispozițiilor art. 998-999.civ. referitoare la răspunderea delictuală, respectiv, atâta timp cât la producerea unui prejudiciu se angajează răspunderea delictuală a persoanei responsabile, tribunalul a apreciat că este posibilă și obligarea persoanei să îndeplinească orice măsură necesară preîntâmpinării producerii unui prejudiciu, dacă acesta este iminent de a se produce.

Astfel, în cauză, reclamanții sunt creditorii pârâtei în raport cu obligația pârâtei de a respecta normele de siguranță publică, astfel încât aceștia au dreptul să beneficieze de îndeplinirea obligației de către pârâtă în raport cu dispozițiile art. 1073 și urm. civ.

Cu privire la starea de fapt discutată în cauză, tribunalul a reținut că din probele administrate atât la fond cât și în apel, rezultă că cei trei molizi, în privința cărora reclamanții au solicitat tăierea, reprezintă într-adevăr un pericol public, confirmând astfel că pretențiile reclamanților sunt îndreptățite.

Astfel, din declarațiile martorilor audiați la fond precum și din constatarea de specialitate efectuată în apel, tribunalul a reținut că cei trei molizi sunt în vârstă de aprox. 80 ani și că aceștia sunt predispuși la doborâri din cauza fenomenelor meteo violente.

Conform punctului de vedere al expertului audiat în ședința publică din 14.05.2009 în conformitate cu dispozițiile art. 211.pr.civ. în general molizii sunt expuși pericolului de doborâre în cazul vijeliei. Chiar și în mediul lor există mii de fire de molizi care sunt doborâți anual din cauza fenomenelor meteo.

Cu atât mai mult molizii în discuție sunt expuși pericolului de doborâre la vânt puternic cu cât s-au efectuat intervenții în regiunea rădăcinilor acestora.

Potrivit punctului de vedere al expertului, practica consolidării arborilor nu este uzuală. Nu pot fi consolidați molizii pentru ca aceștia să fie salvați de la tăiere. S-a încercat consolidarea unor arbori monumente istorice cum este situația gorunului lui, însă rezultatele nu sunt satisfăcătoare.

Conform expertului, un singur molid are o greutate de 3-4 tone, astfel încât în situația răsturnării peste o construcție acesta se prăbușește fiind un pericol atât pentru proprietarii de construcții situate în zonă cât și pentru persoanele care se află în trecere prin zonă.

Reținând că menținerea pe picior a celor trei molizi reprezintă un pericol pentru siguranța publică cât și pentru siguranța construcțiilor proprietatea reclamanților și a vieții acestora și chiar a pârâtei, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată la fond de către reclamanți este întemeiată. Și aceasta chiar dacă și tribunalul, la fel ca și pârâta, a apreciat că este regretabil faptul că cei mai înalți molizi din municipiul C-N trebuiesc tăiați în condițiile în care orașul nu beneficiază de suficient spațiu.

Pentru motivele arătate, în baza art. 296.pr.civ. tribunalul a admis apelul declarat și a schimbat sentința atacată în sensul admiterii acțiunii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

În principal, recurenta în temeiul art.304 pct.4 pr.civ. a solicitat casarea în totalitate a deciziei civile 329/2009 și rejudecând cauza să se respingă apelul reclamanților iar în subsidiar, în temeiul art.304 pct. 7 și 9 pr.civ. a solicitat modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului reclamanților, cu obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.

Se susține de către recurentă că instanța de apel și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești în condițiile art.304 pct. 4 pr.civ.

Astfel, modalitatea în care instanța de apel s-a străduit să găsească o încadrare juridică motivării, excede cu mult atribuțiile sale, întrucât prin această practică s-a interferat cu puterea legislativă.

Recurenta susține că în mod nejustificat i-au fost respinse toate cererile în probațiune, iar prin motivarea soluției practic s-a adăugat la lege, inventându-se așa zisul temei juridic pentru motivarea soluției reținând că "este posibilă obligarea persoanei să îndeplinească orice măsură necesară preîntâmpinării producerii unui prejudiciu dacă acesta este iminent de a se produce".

Se mai susține că nici unul din temeiurile juridice invocate de reclamanți art.607, 608, 1073 civ. nu sunt incidente în cauză și nici nu îndreptățeau instanța să autorizeze pe reclamanți la tăierea molizilor pe cheltuiala pârâtei.

Recurenta susține că dispozițiile art.1077 civ. puteau fi invocate de reclamanți, însă în lipsa indicării în acțiune a dispozițiilor art.1077 civ. instanța de apel nu pute dispune în acest sens.

În aceeași idee, se mai susține că instanța de apel d e altfel nici nu a motivat în vreun fel autorizarea reclamanților la tăierea brazilor.

Or, sub acest aspect, susține recurenta sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ. dar și ale art.304 pct. 9 pr.civ. hotărârea fiind lipsită de temei legal.

Recurenta mai învederează că în cauză nu există nici un prejudiciu, nici o faptă ilicită, nici un raport de cauzalitate și nici culpa ei, condiții necesare pentru incidenta răspunderii juridice.

Cum între ea și reclamanți nu există nici un act juridic privitor la problema molizilor, neexistând nici un fapt juridic izvor de obligații, recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii și a raporturilor juridice dintre părți.

Instanța de apel nu poate proteja un drept eventual al reclamanților care s-ar concretiza într-un drept la daune al reclamanților, ci doar în situația în care unul din molizi ar cădea.

Cum nu există un prejudiciu cert, instanța de apel în mod greșit a reținut iminenta unui pericol, a unui eventual prejudiciu, cu atât mai mult cu cât expertiza ing. nu are nici o semnificație și relevanță în cauză.

Intimatul Consiliul local al municipiului C-N prin întâmpinarea depusă (10-11) s-a opus admiterii recursului.

Intimații, și prin întâmpinarea depusă la filele 21-22, s-au opus admiterii recursului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct.4, 7 și 9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:

Prin acțiunea lor, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la tăierea celor 3 brazi ce datează de peste 80 de ani, dat fiind faptul că aceștia raportat la starea în care se află cu o înălțime de cca 30 m un coronament de 15 m și cu 2 rădăcini tăiate, reprezintă un real pericol de răsturnare atât peste casele din jur cât și peste trotuarul străzii, existând pericolul surprinderii unor persoane sau autoturisme în cazul căderii lor.

Acțiunea a fost precizată la filele 38 dos.instanței de fond, în sensul obligării pârâtei la tăierea brazilor, iar în caz contrar să fie autorizați reclamanții la efectuarea acestei operațiuni de tăiere pe cheltuiala pârâtei.

Față de obiectul dedus judecății, de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză la instanța de fond, dar și raportat la concluziile expertului specialist în silvicultură, instanța de apel a analizat atât starea de fapt cât și cea de drept, prin raportare la starea actuala si efectivă a celor 3 molizi.

Expertiza efectuată la instanța de fond de ing., a concluzionat că față de vârsta de 85 de ani a molizilor, de faptul că acestora le-au fost parțial tăiate rădăcinile, de faptul că o înălțime de 35, 31 și respectiv 30 înălțime și o greutate de 7,0 (molidul nr.1) și 2,8 t (molidul nr.2) și de 2,6 t (molidul nr.3) și de faptul că deja molidul nr.1 este înclinat cu 80- 100pe direcția S - E (înspre reclamantul și respectiv chiar casa pârâtei ) există un pericol iminent de doborâre a acestor molizi peste casele din jur sau peste domeniul public, strada - (77-79 dos.instanței de fond).

Față de constatările expertizei, pârâta nu a solicitat o altă expertiză și de altfel nu a contestat-o în fața instanței de fond (96) ci doar în cuprinsul concluziilor scrise (97-98 dos.instanței de fond) susține că expertiza este partinitoare. Or, aceasta expertiza concluzionează că cei 3 molizi în starea în care se află in prezent,pot fi doborâți de vânt, fiind posibil acest fapt în orice moment, periclitând astfgel atit viețile oamenilor cit și a construcțiilor din zonă, în cazul unui vânt mai puternic (79 dos.instanței de fond).

Or, în aceste circumstanțe de fapt, exercitarea de către recurentă a dreptului său de proprietate asupra celor 3 molizi, trebuie făcută cu bună credință și în concordanță cu scopul sau economic și social, altfel se poate ajunge în sfera abuzului de drept.

Astfel, exercitarea unui drept subiectiv civil fără un interes legitim în considerarea căruia este recunoscut, poartă în sine elementul abuzului de drept.

Abuzul de drept se manifestă mai ales în exercițiul dreptului de proprietate în raport cu alte subiecte de drept, care posedă bunuri imobile în vecinătate.

Exercitarea abuzivă a unui drept subiectiv are relevanță juridică și atunci când poate produce altora doar simple inconveniente, incomodități sau șicane, fără a fi necesar să producă efectiv și daune materiale.

De aceea, abuzul de drept este o sursă de responsabilitate civilă, insa pentru a fi în prezența abuzului de drept, nu se cere elementul de culpă. Abuzul de dreptnu presupune prezența intenției sau a neglijenței, elementul esențial constă nu în atitudinea subiectivă a celui ce abuzează de dreptul său ci în scopul social obiectiv al dreptului subiectiv civil, exercitat cu nerespectarea limitelor lui.

Cerința exercitării dreptului subiectiv civil potrivit cu scopul economic și social poate fi nesocotită fie printr-o actiune fie printr-o inactiune

Or, față de cele expuse, de situația actuală și faptică a celor 3 molizi, ce pot fi doborâți în orice moment de un vânt, în condițiile în care aceștia au rădăcinile parțial tăiate, iar unul dintre ei are deja o inclinatie de 80-100înspre direcția S - E, exercitarea de către recurentă a dreptului său subiectiv se circumscrie in sfera abuzului de drept. Astfel fata de aceasta situatie ce rezulta fara posibilitate de echivoc din actele de la dosar, din constatarile expertilor si ale instantei cu ocazia deplasrii la fata locului,pozitia piritei de opunere la taierea celor 3 molizi este nejustificata si imbraca forma abuzului de drept, cu atit mai mult cu cit unul din molizi are deja o inclinatie spre directia S- E iar posibilitatea de cadere a acestuia este iminenta, imprevizibila si fara posibilitate de a fi controlata in conditii meteorologice nefavorabile. Ca atare,/ fata de cele expuse hotarirea instantei de apel d e obligare a piritei la taierea celor 3 molizi este temeinica si legala.Autorizarea reclamantilor de efectuare a acestei operatiuni de taiere pe cheltuiala piritei reprezinta petit al actiunii reclamantilor si aceasta operatiune urmeaza a fi facuta doar in sitiuatia de refuz a piritei de a efectua taierea molizilor.Dispozitiile instantei nu depasesc atribuitiile puterii judecatoresti nefiind astfel incident motivul de recurs prev de art 304 pct 4 c pr civ.

Prin prisma celor expuse, instanța reține că nu sunt incidente nici motivele de recurs prev.de art.304 pct. 7 și 9.pr.civ. instantade apel a facut o coecta apreciere a raporturilor juridice dintre parti,motiv pentru care recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.

În temeiul art.274 pr.civ. urmează a fi obligată recurenta să plătească intimaților cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.329 din 21 mai 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților, și suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.PE/CA

15.12.2009 - 7 ex.

Jud.fond.

Jud.apel:;

Președinte:Ana Ionescu
Judecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 2253/2009. Curtea de Apel Cluj