Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2258/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2258/R/2009
Sedința publică din:29.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Adrea Chiș
- -
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 319 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimatul reclamant, precum și pe intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N, și MUNICIPIUL C N, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a înregistrat la data de 28.10.2009, întâmpinare de către pârâții intimați Consiliul Local al municipiului C N și Municipiul C N, comunicându-se un exemplar reprezentantului recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 4318 lei cu chitanța nr. - și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului formulat, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de către pârâtele Municipiul C N și Consiliul Local al municipiului C N ca neîntemeiat. Referitor la decizia atacată, reprezentantul recurentului, arată că a fost dată cu încălcarea formelor de procedură, iar motivul de recurs sunt formulate în baza art.304 pct. 5.pr.civ. În susținerea motivelor de recurs formulate, arată că, instanța de apel a înțeles să considere că există o autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 778/2006, cu privire la faptul că terenul dat la schimb de către recurent nu ar fo fost proprietatea acestuia la data preluării.Atunci când se consideră că există autoritate de lucru judecat, această chestiune trebuie pusă în discuția părților, sub formă de excepție pentru a respecta dreptul părților de a pune concluzii pe excepție.
Hotărârea atacată încalcă dispozițiile art.291 pr.civ. raportat la faptul că motivul pentru care a fost admis apelul, este acela că terenul dat în schimb de către recurent nu ar fi fost preluat, nu a fost formulat niciodată în apel d e către pârâte, nu a fost niciodată susținut și nici nu a fost pus în discuția părților.
Al doilea motiv de casare este prev de art.304 pct. 6.pr.civ în sensul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.Instanțele sunt obligate să se pronunțe doar asupra obiectului cererii deduse judecății. În cuprinsul deciziei, instanța a statuat, cu titlu de considerent esențial pentru dezlegarea pricinii, asupra faptului că, în contractul de schimb încheiat părți, imobilul transmis de către recurent nu ar fi fost proprietatea recurentului, instanța nu a fost sesizată cu o astfel de cerere, împrejurare față de care hotărârea instanței de apel este nelegală sub acest aspect.
Decizia recurată încalcă dispozițiile legale în materie de evicțiune. Deși s-a reținut existenta contractului de schimb, și a pierderii proprietății asupra terenului în suprafață de 232 mp. înscris în CF nr. - C, s-a considerat că în patrimoniul recurentului nu ar exista un prejudiciu, încălcându-se astfel normele legale în materie de evicțiune.Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 13612/2008 pronunțată la data de 8 decembrie 2008, judecătoria a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâților Municipiul C-N și Consiliul Local al municipiului C-N și în consecință, a obligat pârâții să plătească acestuia suma de 107.184 euro cu titlu de despăgubiri pentru evicțiune și 4060 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut că reclamantul a solicitat pârâților suma de 116.000 euro, reprezentând garanție contra evicțiunii.
Între reclamant și pârâți s-a încheiat un contract de schimb prin care reclamantul a primit în schimbul terenului cu nr. top 10719/1/2 terenul în suprafață de 232 mp cu nr. top 10716/2. Acest teren a fost intabulat în favoarea reclamantului în CF - C sub cu titlu de schimb. Prin urmare, de vreme ce reclamantul a fost intabulat în cartea funciară - C sub al cu titlu de schimb cu privire la terenul cu nr. top 10716/2 în suprafață de 232 mp, acesta a deținut cu acest titlu terenul cu nr. top 10716/2.
Poziția pârâtului Consiliul Local exprimată prin referatul nr. 14197/403/12.03.1993 prin care acest pârât propune "ca în schimbul suprafeței de 232 mp teren din imobilul cu nr. top 10719/2 ocupate cu ocazia sistematizării Bulevardului 1 - 2. și a străzii - să se cedeze reclamantului aceeași suprafață din imobilului de pe strada - la intersecția cu- 10716, urmând a se efectua dezmembrarea cuvenită". Față de actele depuse și de consecința dezmembrării imobilului cu nr. 10716 și intabulării parcelei cu nr. top 10716/2 în favoarea reclamantului, rezultă în mod cert că acest contract de schimb a fost executat. Față de împrejurarea că între părți contractul de schimb a produs consecințe juridice, instanța a verificat dacă operează garanția pentru evicțiune reglementată de art. 1408 cod civil raportat la 1337 cod civil. Reclamantul a edificat mai multe construcții pe terenul în litigiu, fiind obligat ulterior pierderii dreptului de proprietate asupra terenului să își ridice construcțiile edificate potrivit sentinței civile nr. 5289/14.06.2007 pronunțată de către Judecătoria Cluj -.
Prin sentința civilă nr. 9074/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, rămasă irevocabilă prin decizia nr.472/R/10.05.2007, reclamantului i-a fost anulat titlul de proprietate și s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamantului din CF - Anularea titlului reclamantului a fost consecința eliberării în favoarea terțului a titlului de proprietate nr-, titlu care cuprindea si parcela dobândită, de reclamant cu titlu de schimb în acel proces, deși s-a constatat nulitatea absolută a contractul de schimb, nu s-a soluționat și restabilirea situației anterioare schimbului, pentru că părțile litigiului nu au investit instanța cu o asemenea cerere.
În esență reclamantul a pierdut terenul înscris în CF - C cu nr. top 10716/2 pentru că nu a existat o hotărâre a Consiliului local care să
consfințească schimbul, iar avizul Ministerului Agriculturii și Alimentației nu constituie un titlu valabil să transmită dreptul de proprietate către reclamant. Prin urmare, dacă pârâtul Consiliul local al Municipiului C N cu ocazia realizării în fapt schimbului de terenuri ar fi emis și o hotărâre de consiliu local care să consfințească schimbul, reclamantul ar fi deținut cu titlu valabil terenul în măsura în care pârâtul Consiliul local înțelegea să își respecte obligațiile asumate cu ocazia schimbului de teren între pârât și reclamant, nimic nu fi împiedica pe pârât să emită această hotărâre de consiliu local, ulterior, în cursul procesului chiar în faza procesuală a recursului din dosar nr. 3015/20045 al Judecătoriei Cluj N, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 9074/2005.
Potrivit art. 1408 cod civil, în materia schimbului copermutantul evins are la alegere două acțiuni: acțiunea prin care cere daune i interese, reprezentând echivalentul valoric al lucrului primit din care a fost i evins, asemănătoare acțiunii în garanție pentru evicțiune din materia, vânzării, acțiune la care reclamantul a înțeles să apeleze sau o acțiune prin care cere întoarcerea lucrului său reprezentând o acțiune în rezoluțiunea contractuluide schimb. Se numește evicțiune pierderea proprietății lucrului în tot sau în parte sau numai tulburarea în exercitarea prerogativelor de proprietar de către copermutant. Garanția pentru evicțiune este reglementată expres în materia vânzării (art. 1336 si următoarele cod civil) dar ea se aplică și în materia schimbului, în cazul în care copermutantul a înțeles să formuleze o acțiune prin care cere daune interese, reprezentând echivalentul valoric al lucrului primit din care a fost evins, asemănătoare acțiunii în garanție pentru evicțiue din materia vânzării. (potrivit art. 1408 cod civil).
Garanția contra evicțiunii operează nu j numai când evicțiunea provine de la un terț, ci și atunci când evicțiunea provine dintr-un fapt personal al vânzătorului sau al copermutantului. Potrivit art. 1339 cod. civil este fapt personal orice act sau fapt anterior vânzării ori, ulterior vânzării, dar neprevăzut în contract săvârșit de către vânzător. Aceste reguli se aplică și în materia schimbului potrivit art. 1408 cod civil, în cazul acțiunii în daune interese, reprezentând echivalentul valoric al lucrului primit din care a fost evins. Prin urmare deși între reclamant și pârâți în fapt s-a realizat un schimb de terenuri, reclamantul intabulându-și dreptul de proprietate în CF, obținând autorizații de construire, edificând mai multe construcții pe acel teren și derulând activități în construcțiile supraedificate, pentru lipsa hotărârii consiliului local, reclamantul a pierdut terenul dobândit cu titlu de schimb.
Conduita pârâtului este cea care a determinat ca reclamantul să piardă dreptul de proprietate întrucât nu a înțeles să adopte o hotărâre de consiliu care să consfințească ceea ce în fapt s-a realizat, deși cunoștea-că terenul a fost transmis cu titlu de schimb reclamantului, care era intabulat în CF - C din anul 1997, nu s-a opus acordării terenului către un terț căruia ulterior i s-a și eliberat titlu de proprietate - potrivit sentinței civile nr. 4196/21.04.2004, pag 3 ultimul aliniat. Prin urmare față de conduita pârâtului instanța a apreciat că în cauză operează garanția pentru evicțiune reglementată de art. 1408 cod civil raportat la 1337 cod civil.
Prin decizia civilă nr. 319 din 20 mai 2009 Tribunalului Cluja fost admis apelul declarat de pârâții Municipiul C-N și Consiliul Local al municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 13612/2008 din 8 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr-, pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că a respins cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul împotriva pârâților Municipiul Cluj-N și Consiliul Local al municipiului C-N având ca obiect răspundere pentru evicțiune.
Intimatul fost obligat să plătească apelantului Consiliul Local al municipiului C-N suma de 3673 lei cheltuieli de judecată în apel, fiindu-i restituită apelantului Municipiul C-N taxa de timbru în sumă de 3676 lei achitată cu ordinul de plată nr. 936 din 18.05.2009. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că ex cepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului este nefondată, raportat la împrejurarea că termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 3 din Decretul 167 /195 a început să curgă la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 9074/06.10.2005 a Judecătoriei Cluj -N, prin care s-a dispus rectificarea CF prin radierea dreptului de proprietate al reclamantului -10.05.2007. Raportat la acest moment, acțiunea înaintată la data de 17 iunie 2008 fost formulată înăuntrul termenului de prescripție.
s-a produs în momentul la care reclamantul a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului, nu în momentul în care printr-o hotărâre judecătorească în care acesta nu a fost parte, instanța a obligat comisiile de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în discuție în favoarea unui terț. În schimb, criticile aduse pe fond sentinței atacate au fost considerate întemeiate.
În ce privește fondul cauzei, instanța de apel reținut că răspunderea copermutantului pentru evicțiune este o răspundere civilă contractuală, care, pe lângă regulile speciale cuprinse în art.1408, 1337 și urm. 1341 Cod civil, îi sunt aplicabile și regulile generale referitoare la răspunderea civilă contractuală.
Referitor la această răspundere, pornind de la dispozițiile art. 1073 și urm. Cod civil, doctrina și practica judiciară au statuat constat că acțiunea in justiție pentru angajarea răspunderii contractuale, presupune următoarele condiții: existența unui contract valabil încheiat, existența unui prejudiciu, existența culpei pârâtului.
În speță, reclamantul a primit terenul în suprafață de 232. situat în C-N, str. - cu - înscris în Cf - C nr. top. 10716/2 în schimbul terenului în suprafață de 232., parte din imobilul cu nr. top. 10719/2, teren ce ar fi fost preluat de Stat de la reclamant cu ocazia sistematizării B-dului 1 - 2. după cum rezultă din referatul nr. -/403 din 13.03.1993 întocmit de Consiliul Local al municipiului C-N, depus la fila 8 dosar fond.
Din cuprinsul sentinței civile nr. 778/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 14.09.2006 în dosar nr- ce a avut ca obiect plângerea formulată de reclamant în baza Legii 10/2001 împotriva Dispoziției nr. 892/24.02.2006 emisă de Primarul municipiului C-N, sentință definitivă prin constatarea perimării apelului declarat de reclamant, rezultă că plângerea formulată de reclamant împotriva dispoziției mai sus menționate, a fost respinsă pe considerentul că terenul pentru care a solicitat măsuri reparatorii nu a fost preluat de stat de la reclamant, ci de la prin decretul de expropriere nr. 56/1966, în timp ce reclamantul a devenit coproprietar asupra terenului numai în anul 1967.
Din cele de mai sus rezultă că terenul în schimbul căruia i s-a dat reclamantului terenul în litigiu, din care a fost a fost evins, a fost preluat de la altă persoană, nu de la reclamant. Cu alte cuvinte reclamantul nu a dat nimic în schimbul terenului in suprafață de 232. cu nr. top. 10716/2, situație in care el nu poate pretinde existența unui prejudiciu decurgând din evicțiune.
In lipsa unui prejudiciu decurgând din evicțiune, nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii în evicțiune a apelanților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului.
Recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 5,6,7 și 9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului cu privire la disp. art. 304 pct. 5 Cod proc.civ. recurentul a arătat următoarele: instanța de apel înțeles să considere că există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 778/2006 cu privire la faptul că terenul dat la schimb de către reclamant nu ar fi fost proprietatea lui la data preluării. Deși nu s- pronunțat expres cu privire la această excepție, această modalitate de abordare instanței de apel încalcă normele de procedură. Astfel, în măsura în care s-ar fi considerat că există putere de lucru judecat, această excepție trebuia pusă în discuția părților pentru a le da posibilitatea să pună concluzii pe această excepție, în caz contrar fiind inadmisibil a se analiza probatoriul în acest dosar, în măsura în care instanța a considerat că prezintă relevanță pentru speță modalitatea preluării terenului din patrimoniul lui.
Instanța de apel nu a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat, care, de altfel nici nu poate subzista în speță. Există diferență de obiect al cererii de cauză și de părți, în cadrul celor două litigii autoritățile administrative fiind diferite. Mai mult, în prezentul dosar a fost administrat un probatoriu suplimentar, care duce la o altă concluzie cu privire la preluarea imobilului, probe care au fost ignorate de instanță.
În al doilea rând, în cazul unei asemenea abordări, membru completului de judecată care a pronunțat sentința din care a fost preluat considerentul inițial ar fi avut obligația să se abțină de la judecarea cauzei în baza art. 27 pct. 7 Cod proc.civ.
Instanța de apel încălcat și disp. art. 292 Cod proc.civ. raportat la faptul că motivul pentru care fost admis apelul, acela că terenul dat în schimb de către reclamant nu ar fi fost preluat de la el, nu a fost formulat niciodată în apel, nu a fost susținut și nu a fost pus în discuția părților.
În ce privește motivul prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. recurentul a arătat că raportat la obiectul pricinii deduse judecății, în limitele principiului disponibilității instanțele sunt obligate să se pronunțe doar asupra obiectului cererii. Or, în cuprinsul deciziei, instanța de apel a statuat cu titlu de considerent esențial pentru dezlegarea pricinii asupra faptului că, în contractul de schimb, imobilul transmis de el nu ar fi fost proprietatea lui, cu toate că instanța nu fost sesizată cu o astfel de cerere. Prin urmare, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut încălcat disp. art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.
În ce privește motivul prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ. recurentul a arătat că obiectul acțiunii nu viza o eventuală nulitate sau lipsă de obiect contractului de schimb încheiat între părți, ci îndeplinirea condițiilor răspunderii pentru evicțiune. Reținerile instanței referitoare la faptul că în speță nu ar exista un prejudiciu în patrimoniul reclamantului deoarece nu a dat un teren în schimb, adică nu și- îndeplinit obligațiile asumate prin contract, sunt străine de natura pricinii.
Instanța de apel, în motivarea hotărârii, pornește de la considerentul în conformitate cu care, răspunderea pentru evicțiune este o răspundere contractuală obișnuită, trebuind a fi îndeplinite condițiile existenței prejudiciului și culpei celeilalte părți. În realitate, răspunderea pentru evicțiune este, în principiu una lipsită de culpă, vânzătorul sau copermutantul răspunzând de existența dreptului în patrimoniul său, indiferent dacă cunoștea sau nu motivul de evicțiune, iar prejudiciul există întotdeauna în situația în care dobânditorul pierde proprietatea bunului dobândit.
În speță, reclamantul după ce a fost proprietar de CF timp de 9 ani, a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 232 mp în baza sentinței civile nr. 9074/2005 a Judecătoriei Cluj -N, astfel că prejudiciul este evident în patrimoniul lui, conform normelor aplicabile garanției pentru evicțiune.
Modul de interpretare de către instanță condițiilor răspunderii și a noțiunii de prejudiciu în caz de evicțiune, este străin de natura pricinii. Instanța de apel în loc să judece apelul cu care a fost investită, s- pronunțat implicit asupra unor chestiuni cu care nu a fost investită privind încheierea și valabilitatea contractului de schimb.
În ce privește motivul prev. de art. 304 pct. 99 Cod proc.civ. decizia atacată încalcă dispozițiile legale în materie de evicțiune, respectiv disp. art. 1337 și urm. raportat la art. 1408.civil, dispoziții în baza cărora, de fiecare dată când dobânditorul unii bun pierde proprietatea asupra acestuia ca rezultat al evingerii din partea unui terț, se antrenează răspunderea pentru evicțiune a transmițătorului. În speță, deși s- reținut existența contractului de schimb și a pierderii proprietății asupra terenului s- considerat că în patrimoniul său nu ar exista un prejudiciu, încălcându-se astfel normele legale în materie de evicțiune.
Decizia atacată încalcă și dispozițiile legale ale Decretului-Lege nr. 115/1938. Astfel, conform argumentului importat din sentința civilă nr. 778/2006, instanța de apel considerat că terenul oferit la schimb de către el nu ar fi fost proprietatea lui, iar acest considerent fost esențial pentru admiterea apelului. În realitate însă, recurentul și soția lui au devenit proprietari asupra apartamentul II din imobilul înscris în CF ind. - C și CF col. 8975 în aprilie 1967, dobândind în întregime cota de proprietate de 46/100 parte din terenul în suprafață de 805 mp, situația de Cf fiind neschimbată chiar la nivelul anului 1995.
Prin încheierea din 15.11.1972 a notariatului de Stat C fost respinsă cererea de intabulare a dreptului Statului Român împotriva lui pentru terenul în litigiu, pentru faptul că în decretul de expropriere nu era trecut decât unul dintre coproprietarii imobilului, iar față de ceilalți coproprietari, între care și el, decretul de expropriere nu poate opera conform art. 19 din decret. Prin urmare, în mod greșit considerat tribunalul în primul dosar că imobilul ar fi fost expropriat de la o altă persoană, în realitate, imobilul dobândit de reclamant în anul 1967 nu a făcut obiectul exproprierii în ce privește cota lui de proprietate, fiind preluat din patrimoniul lui în mod abuziv.
Adresa nr. 23842 din 25.10.1973 atestă faptul că la acea dată reclamantul plătea încă impozit pentru întregul teren, iar încheierea din 1972 nu a fost administrată în primul dosar și nu a fost analizată de instanța de apel.
În partea finală a declarației de recurs, recurentul a arătat că dorește să puncteze câteva aspecte esențiale în opinia lui pentru soluționarea cauzei: astfel, în ce privește raporturile dintre părți, adresa C 825/1994, referatul nr-, avizul nr. 264/1964 reprezintă veritabile manifestări de voință din partea pârâtelor și a titularului dreptului de administrare C de a efectua schimbul de terenuri. De aceea instanța de fond în mod corect a reținut că între părți contractul de schimb a fost încheiat, predarea terenului a avut loc, iar pârâtele și-au dat acordul la înscrierea dreptului lui de proprietate în CF.
Prin urmare, apare cel puțin discutabilă necesitatea unei hotărâri a consiliului local care să mai valideze încă o dată acordul preexistent în vederea schimbului. Chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtelor, nu se poate nega existența manifestării de voință, manifestare care are cel puțin valoarea juridică unei promisiuni sinalagmatice de schimb de terenuri. În acest caz, nerealizarea efectivă a schimbului datorită conduitei pârâtelor în condițiile în care terenul preluat de la el a trecut în proprietatea pârâtei îi dă dreptul la dezdăunări în baza art. 1075, 1078 și 1082.civil.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii recursului, arătând următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs, intimații au arătat că susținerea recurentului este nefondată, întrucât instanța a analizat pe fond întrunirea condițiilor răspunderii pentru evicțiune și nu s- pronunțat pe baza excepției autorității de lucru judecat.
În speță, nu sunt incidente nici disp. art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. deoarece reținerea împrejurării că în cauză nu există prejudiciu pentru simplul motiv că reclamantul nu a dat nimic în schimbul terenului în suprafață de 232 mp cu nr. top 10716/2, ține de probațiunea administrată în cauză în scopul verificării îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii pentru evicțiune.
Recurentul comite confuzie voită între nulitatea/lipsa de obiect contractului de schimb și îndeplinirea condițiilor răspunderii pentru evicțiune. Neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamant nu ține de nulitatea sau lipsa de obiect contractului de schimb dintre părți, ci de existența prejudiciului pentru ca în sarcina celor doi să se poată reține angajarea răspunderii.
În ce privește ultimul motiv de recurs, intimații au arătat că în cauză nu se poate vorbi de un contract de schimb încheiat cu respectarea disp. art. 1405 și urm. civil, actele invocate de recurent neputând constitui demersuri prealabile în vederea perfectării contractului de schimb în sensul ar. 1406.civil.
Examinând recursul declarat, pin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciază că este nefondat și, în consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.:
Conform disp. art. 304 pct. 5 Cod proc.civ. casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod proc.civ. text de lege potrivit căruia actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Soluționarea cauzei pe o excepție procesuală, care nu a fost pusă în discuția părților, încalcă principiile contradictorialității și a dreptului la apărare, astfel încât hotărârea este lovită de nulitate.
Recurentul susține că, prin motivarea abordată prin raportare la sentința civilă nr.778/2006 a Tribunalului Cluj, instanța de apel considerat că există putere de lucru judecat, fără o pune în discuția părților, sub formă de excepție pentru fi respectate cele două principii, al contradictorialității și al dreptului la apărare.
Din conținutul practicalei deciziei civile nr. 319/A/20 mai 2009 rezultă că, după depunerea acestei sentințe la dosarul cauzei, instanța cerut părților și reprezentantului reclamantului, să arate dacă soluția pronunțată referitoare la faptul că, constatarea din acel dosar în sensul că nu de la reclamant s-a preluat terenul dat în schimbul celui de pe str. -, poate avea vreo înrâurire în chestiunea răspunderii pentru evicțiune.
În aceeași ședință, reprezentantul intimatului și- exprimat poziția față de problema pusă în discuție, arătând că acea constatare nu are nicio relevanță în cauză, pentru că răspunderea apelanților pentru evicțiune are altă cauză decât preluarea terenului de pe str. 1 - 1981.
Ulterior, în considerentele deciziei atacate, instanța de apel, într-adevăr, face referire și la sentința civilă nr. 778/2006 a Tribunalului Cluj, la starea de fapt și concluziile la care instanța a ajuns în soluția pronunțată.
Mijloacele prin care pârâții Primarul mun. C-N și Consiliul Local al municipiului C-N au invocat obiecțiuni asupra fondului pretenției reclamantului, obiecțiuni prin care au urmărit respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cum sunt cele referitoare la faptul că terenul nu a fost preluat de la reclamant, se încadrează în categoria apărărilor de fond și nu în cea a excepțiilor.
În raport de cele reținute, curtea constată că sub nici un aspect, reținerea unei excepții absolute și nepunerea ei în discuția părților, nu au fost prezente în cauză, astfel că nu au fost încălcate disp. art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.
Cu privire la motivul prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.: art. 129 alin. 6 Cod proc.civ. prevede că "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecății". Din dispozițiile acestui text de lege rezultă că judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul judecății, că instanța nu poate depăși limitele investirii sale.
Problema pe care o ridică recurentul este aceea că, dacă considerentele unei hotărâri, constituie sau nu un plus petita.
Curtea apreciază că instanța de apel nu încălcat principiul disponibilității și nici disp. art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.
Reținerea de către instanța de apel în contextul inexistenței unui contract valabil încheiat, a inexistenței unui prejudiciu și inexistenței culpei pârâtului, condiții esențiale pentru angajarea răspunderii contractuale, mijloacelor pe care pârâtul le invocă în apărarea sa, nu echivalează cu acordarea unui extra petita, ci reprezintă doar apărări reținute de instanță în pronunțarea soluției de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la motivul prev. de art. 304 pct. 7 și 304 Cod proc.civ. pe care instanța le va analiza împreună:
de la care pornește reclamantul în susținerea acestui motiv de recurs este greșită. Potrivit art. 1313.civil, vânzătorul are două obligații principale, preda lucrul și a răspunde de dânsul, adică vânzătorul garantează pe cumpărător pentru evicțiune și pentru viciile ascunse ale lucrului vândut.
Prin evicțiune se înțelege pierderea în tot sau în parte proprietății lucrului sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar al lucrului, ca urmare valorificării de către vânzător sau de o terță persoană unui drept asupra acelui lucru.
Garanția pentru evicțiune reglementată expres în materia vânzării, art. 1336 și urm. civil se aplică și în materia schimbului. Garanția pentru evicțiune operează nu numai atunci când evicțiunea provine de la un terț, ci și atunci când provine dintr-un fapt personal al vânzătorului sau copermutantului, iar potrivit art. 1339.civil, este fapt personal orice act sau fapt anterior sau ulterior vânzării, dar neprevăzut în contract, săvârșit de către vânzător. Aceste reguli se aplică potrivit art. 1408.civil și în materia schimbului.
În speță, relațiile dintre părți au avut următorul parcurs: reclamantul susținut că i-a fost trecută abuziv în proprietatea Statului Român suprafața de 208 mp din CF 8975 colectivă în baza decretului nr. 56/1966, urmare sistematizării str. - cu. Dar, din actele dosarului ( 47), rezultă că exproprierea s-a făcut de la o altă persoană decât reclamantul, numita .
Reclamantul și soția acestuia au devenit proprietari asupra acestui teren abia în aprilie 1967, deci la un an după expropriere. Acesta a fost de altfel și motivul pentru care reclamantului i s-a respins plângerea formulată în baza Legii nr.10/2001 prin sentința civilă nr. 778/14.09.2006 a Tribunalului Cluj irevocabilă, având ca obiect acordarea în compensare unui alt teren.
Prin urmare, reclamantul nu a fost proprietarul terenului din CF 8975 C, astfel că terenul în schimbul căruia i s-a acordat reclamantului terenul în litigiu în legătură cu care pretinde că a fost evins, nu a fost preluat de la reclamant, ci de la o altă persoană.
Interpretarea pe care recurentul o dă încheierii din 15.11.1972 în sensul că față de ceilalți coproprietari, între care și el, decretul de expropriere nu poate opera conform art. 19 din decret și, prin urmare, reținerea tribunalului că exproprierea s-a făcut de la o altă persoană, este nefondată. Din conținutul acestei încheieri ( 47) rezultă că "decretul ( nr. 56/1966) ce stă la baza trecerii este dat numai față de, care figurează coproprietară numai asupra cotei de 27/100 parte", iar "față de ceilalți coproprietari din cartea funciară decretul nu dispune și potrivit art. 19 din Legea nr. 115/1938 nu se poate executa". Mai mult, în condițiile în care reclamantul și soția lui au dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote părți din acest teren, conform susținerii lor, după emiterea decretului de expropriere este normal că acest decret nu li se putea aplica și, prin urmare Statul Român nu le-a preluat abuziv vreo suprafață de teren.
Adresa nr. 23842 din 25.10.1973 se referă la necesitatea prezentării reclamantului pentru a-și da consimțământul în scris, pentru intabularea pe stat a suprafeței de 150 mp teren expropriați prin Decretul nr. 56/1966. Prin urmare, ceea ce s-a expropriat a fost suprafața de 150 mp, iar această adeverință nu dovedește nicidecum că exproprierea s-a făcut de la reclamant.
În ce privește raporturile dintre părți, curtea apreciază că între acestea nu a avut loc un contract de schimb, actele premergătoare, adresa nr. 3785/29.04.1994 C, referatul nr. 14197/404/12.03.1993 Consiliului Local al municipiului C-N, adresa nr. 3682/1992 C și avizul nr. 264/1994 al Ministerului Agriculturii și Alimentației nu au fost finalizate prin hotărârea consiliului local care să valideze schimbul. De altfel, și prin sentința civilă nr. 9074/2005 Judecătoriei Cluj - irevocabilă, în care reclamantul a fost parte, s- constatat că avizul nr. 264/23 iunie 1994 al Ministerului Agriculturii și Alimentației nu constituie titlu de proprietate în favoarea reclamantului pentru intabulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 319 din 20.05.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. IA dact. GC
6 ex/18.11.2009
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Adrea Chiș
