Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 2251/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2251/R/2009
Sedința publică din:29.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Adrea Chiș
- -
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 76 din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe intimatul pârât SC SRL BMa vând ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului avocat cu delegația la dosar în substituirea domnului avocat, reprezentanta pârâtului intimat avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus la data de 06.10.2009, întâmpinare de către pârâtul intimat SC SRL B M, comunicându-se un exemplar reprezentantului recurentului.
Se constată de asemenea că la dosar s-a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Reprezentantul recurentului solicită în baza art.244 alin.1 pct. 1.pr.civ, suspendarea cauzei până la soluționarea acțiunii în revendicare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub nr- și depune la dosar copia acțiunii.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea cererii de suspendare solicitată de reprezentantul recurentului, precizând că a fost formulată și în apel iar instanța de apel a respins cererea, apreciind că nu subzistă acest temei.
Instanța ia act de cererea reprezentantului recurentului și suspenda cauza până la ora 10,00 în vedere deliberării și pronunțării asupra cererii de suspendare.
S-au reluat dezbaterile asupra prezentei cauze la ora 10,00, sens în care instanța constată că, având în vedere faptul că acțiunea pentru servitutea de trecere notată în CF 2967 cu nr. top 796/2/3, iar acțiunea în revendicare are ca obiect suprafața de 43 mp din CF 7223 cu nr. top 717/1, sens în care respingerea cererii de suspendare solicitată în baza art.244 pct. 1 pr.civ. de reprezentantul recurentului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentului solicită în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. casarea deciziei recurate, admiterea apelului și pe cale de consecință desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria Baia Mare, și susține motivele de recurs așa cum au fost formulate.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului. Criticil formulate în motivele de recurs sunt nefondate întrucât nu poate fi reținută în speță dispozițiile art.312 alin.5 pr.civ. întrucât față de obiectul dedus judecății -stabilire servitute de trecere- atât instanța de fond cât și instanța de apel au verificat situația imobilului proprietatea reclamantului în raport de dispozițiile art.616 civ. și probațiunea administrată.Expertiza în specialitate topografie a reținut că imobilul proprietatea reclamantului, întabulat cu nr. topo 797/1, nu prezintă caracter de loc înfundat având deschidere directă de 8,9. Expertiza în construcții cu privire la care recurentul a fost obiecțiuni în apel, reține că recurentul a executat lucrări neautorizate, pe durata procedurii judiciare, de închidere a unor căi de acces spre etajul clădirii, în scopul justificării necesității servituții. Contrar susținerilor din recurs ambele hotărâri pronunțate conțin motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanțelor la pronunțarea soluțiilor, printr-o analiză minuțioasă a dispozițiilor art.616 civ. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7327/18 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin dispoziția nr. 611 din 10.10.2002, Primarul Municipiului BMa aprobat restituirea în natură, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilului casă și teren în suprafață de 203 mp, cuprins în 1223 B M, nr. topo. 791/1, situat pe strada -. -, nr. 12, B M, numitei, care a fost pusă în posesie, chiriași fiind la acea vreme și. Conform 1223 B M, pe nr. topo. 791/1 figurează casă, curte intravilan în suprafață de 203 mp, pe care era intabulat din 1958 Statul român și pe care s-a intabulat în data de 25.11.2002 numita.
Conform evidenței tabulare, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 933/05 de Biroul Notarului Public, dreptul de proprietate asupra competinței lui de sub s-a intabulat cu titlu de drept cumpărare în favoarea reclamantului și a soției.
În data de 23 mai 2006 reclamantul a încheiat cu și cu SRL două contracte de comodat, având ca obiect suprafețe din imobilul dobândit în proprietate.
În baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 13524 din 9.12.1996, nr. 526 din 26.01.2000 și nr. 4057 din 18 august 2004, pârâta B SRL a devenit prin cumpărare de la, proprietara terenului din nr. 2967, între altele nr. topo. 796/2. În evidențele de carte funciară pe nr. topo. 796/2 este înscrisă curte, în suprafață de 606 mp, construcție, proprietar tabular fiind la 17 martie 1995, succesoare în drepturi fiind pârâta prin cumpărare. În cartea funciară nu este notată vreo servitute de trecere în sarcina respectivului imobil.
În temeiul autorizației de construire nr. 222 din 3.04.2007, pârâta B SRL a procedat la edificarea unui gard din panouri pline pe terenul din B M, strada -. -, nr. 14,. 2967 B M, nr. topo. 797/2. Urmare a edificării gardului, accesul prin curtea pârâtei la imobilul proprietatea reclamantului nu s-a mai putut realiza.
Instanța a reținut că reclamantul nu este legitimat să obțină aplicabilitatea prevederilor art. 623 Cod civil, deoarece prin uzucapiunea de 30 de ani se dobândesc doar servituțile continue și aparente, or dispozițiile art. 622 alin. 1 cod civil stabilesc expressis verbis că dreptul de trecere este o servitute necontinuă.
Din simpla examinare a planșelor foto depuse la dosar rezultă că imobilul proprietatea reclamantului, situat în B M, str. -. -, nr. 12, județul M, nu are caracter de loc înfundat, având ieșire la calea publică.
Conform constatărilor expertului în specialitatea construcții, desemnat în cauză, imobilul din strada -. - nr. 12, este o casă parter și etaj, accesul în imobil putându-se realiza direct din strada -. -, și nefiind nevoie de servitute de trecere. S-a arătat că poate fi regândită și compartimentarea interioară ușoară, din rigips, dar care nu deranjează calea de acces spre etaj, în niciuna dintre variantele propuse de expert: acces din strada -. - pe ușa existentă la parter, ieșire prin ușa din spate de la parter (actualmente închisă cu o zidărie subțire și placaj de rigips la interior, înzidită chiar în timpul procesului de către proprietar), continuarea traseului pe sub balconul de la etajul 1 și accesul în scară spre etaj; în a doua variantă, expertul a propus accesul din strada -. - prin ușa existentă, iar în partea din spate realizarea unei rampe de scară și a unui podest în prelungirea celui existent.
Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, reclamantul este proprietar al terenului cu nr. topo. 797/1, înscris în nr. 1223 B M, ce are o deschidere directă de 8,9 la strada -. -, deschidere amplasată pe toată lățimea terenului care, astfel, nu prezintă caracter de loc înfundat. S-a mai arătat că anularea accesului de pe terenul pârâtei transformă clădirea reclamantului dintr-un imobil cu două secțiuni (două apartamente) într-o clădire cu un singur apartament.
În aprecierea instanței, împrejurarea că reclamantul a închiriat porțiunea de imobil cu ieșire la stradă unei societăți, a zidit ușa din spate și în prezent nu mai are acces la etajul clădirii și în spate, ține exclusiv de culpa sa, astfel încât nu poate fi recunoscut un drept de servitute.
În ceea ce privește accesul reclamantului la curtea sa, neîngrădită de pârâtă, situată la scări - acces susținut prin notele de ședință - instanța a reținut că accesul cu piciorul se poate realiza prin clădire, conform probațiunii administrate, iar pretenția reclamantului de acces cu mașina nu justifică crearea unei servituți, prin compararea intereselor proprietarilor vecini.
Prin decizia civilă nr. 76/A/26.03.2009 Tribunalului Maramureșa fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul, împotriva sentinței civile nr. 7327 din data de 18 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților conform art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, judecătoria făcând o analiză judicioasă a ansamblului materialului probator administrat în cauză.
Prima instanță a rezolvat procesul cercetând fondul cauzei și administrând probele necesare pentru a se verifica situația imobilului proprietatea reclamantului, în raport de dispozițiile art. 616 Cod civil, astfel încât nu sunt incidente în cauză motivele reglementate de art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, care ar putea atrage desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În mod corect a reținut prima instanță împrejurarea că nu se justifică instituirea unui drept de servitute de trecere în sarcina imobilului - proprietatea pârâtei, atâta timp cât imobilul - proprietatea reclamantului nu are caracter de loc înfundat, accesul în propria construcție fiind îngreunat exclusiv din culpa sa, iar acesta se poate realiza cu piciorul chiar prin clădire.
Expertiza în specialitatea topografie, efectuată în cauză, a concluzionat că imobilul - proprietatea reclamantului, intabulat în CF nr. 1223 B M, nr. topo. 797/1, nu are caracter de loc înfundat, având o deschidere directă de 8,9. la str. -. -, pe toată lățimea terenului.
Raportul de expertiză în specialitatea construcții, cu privire la care reclamantul a formulat obiecțiuni doar în apel, cu încălcarea prevederilor art. 212 al. 2 Cod procedură civilă, a reținut că imobilul din str. -. -, nr. 12 din BMe ste o casă compusă din parter și etaj, iar accesul la aceasta se poate realiza direct din str. -. -, nefiind necesară o servitute de trecere în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând casarea deciziei atacate, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare,
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 312 alin. 3 Cod proc.civ. recurentul a arătat că soluția instanței de apel este nelegală, deoarece prin motivele de apel susținute oral s- invocat încălcarea disp. art. 297 alin. 1 coroborate cu art. 261 pct. 5 Cod proc.civ. constând în aceea că, instanța de fond nu intrat într-o cercetare autentică a fondului cauzei.
Aceeași situație se perpetuează și în fața instanței de apel, care a judecat cauza având un obiect determinat și anume, servitute de trecere, cu toate că s- constatat că limita de proprietate între fondul dominant și cel aservit nu era clarificată și nu exista o concordanță între starea de fapt și situația de carte funciară, respectiv proprietarul fondului aservit își extinsese în mod nelegal limita proprietății cu 43 mp, fapt ce poate genera o cu totul altă abordare din partea experților în efectuarea lucrării.
Instanța de fond și de apel au luat în calcul existența unui gard construit în baza autorizației nr. 222 din 3.04.2007, gard care este construit pe proprietatea recurentului, situație care duce la o cu totul altă concluzie decât cea reținută de instanță.
Prin declarația de recurs, recurentul a mai solicitat instanței să dispună suspendarea soluționării recursului în baza art. 244 alin.1 pct. 1 Cod proc.civ. până la soluționarea dosarului nr- al Judecătoriei Baia Mare.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul s-a opus admiterii recursului, arătând că cerințele art. 312 alin. 3 Cod proc.civ. nu sunt îndeplinite în cauză. Cele două instanțe, pe baza probelor administrate, respectiv expertiza topo și în construcții, au analizat situația imobilului proprietatea reclamantului în raport de disp. art. 616.civil.
Cu privire la cererea de suspendare, intimatul a arătat că și în instanța de apel s- formulat această cerere, care a fost respinsă. Acțiunea având ca obiect revendicare și pe baza căreia se solicită suspendarea soluționării recursului nu poate influența hotărârea din prezenta cauză în raport de concluziile raportului de expertiză.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, raportat la disp. art. 312 alin. 3 și 5 Cod proc.civ. curtea apreciază că recursul este nefondat și în consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Recurentul susține că instanța de apel încălcat disp. art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. constând în aceea că nu a cercetat fondul cauzei. Din cercetarea dosarului instanței de apel, rezultă că, reclamantul a declarat apel, pe care nu l-a motivat și nu a solicitat completarea probațiunii, astfel că instanța de apel a cercetat hotărârea atacată prin prisma a ceea ce s-a solicitat la instanța de fond.
Motivele de recurs referitoare la faptul că linia de proprietate între fondul dominant și fondul aservit nu este clarificată, și că nu există concordanță între starea de fapt și situația de carte funciară, respectiv proprietarul fondului aservit și-a extins limita proprietății cu 43 mp, nu are legătura cu cauza. Din conținutul acțiunii se constată că obiectul acestea fost acela de a se stabili servitutea de trecere cu piciorul și/sau mașina asupra imobilului proprietatea pârâtei compus din teren "curte" în suprafață de 477 mp, înscris în CF 2967 B M, sub nr. top 796/2/3 pe varianta cea mai scurtă și puțin dăunătoare pârâtei la imobilul proprietatea reclamantului.
De altfel, din conținutul acțiunii înregistrată sub nr-, rezultă că stabilirea liniei de hotar și revendicarea suprafeței de 43 mp constituie obiectul acestui dosar și nu a cauzei de față.
Conform disp. art.616 civil, "proprietarul a cărui loc este înfundat, care nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar ocaziona".
Din conținutul acestui text de lege, rezultă că, cerința esențială pentru admiterea unei asemenea acțiuni este ca, locul în favoarea căruia se cere stabilirea servituții de trecere, să aibă caracterul de loc înfundat, să nu aibă ieșire la calea publică.
Reclamantul este proprietarul terenului cu nr. top 797/1, care are acces pe o lungime de 9,8 la calea publică ( 131 dosar fond).
Pârâta este proprietara terenului cu nr. top 796/2, care, de asemenea are acces la calea publică. Pe acest teren se solicită constituirea servituții de trecere, cu motivarea că, pentru partea din față imobilului accesul s-a făcut direct din stradă, dar pentru partea din spate imobilului pe care reclamantul închiriat-o nu se mai poate realiza accesul din calea publică.
Acest fapt, ca de altfel și zidirea ușii din spate, fapt ce împiedică accesul la etajul clădirii, ține exclusiv de culpa reclamantului și nu se încadrează în cerințele art. 616.civil.
Urmare respingerii recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ. recurentul va fi obligat să-i plătească intimatei SC SRL BMs uma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 20.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 76 din 26.03.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să-i plătească intimatei SC SRL BMs uma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. IA dact. GV
5 ex/25.11.1009
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Adrea Chiș
